KULAKOVA contre la LETTONIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
KULAKOVA contre la LETTONIE (CtEDO, 2001)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50108/99 prezentate de □ina KULAKOVA împotriva Letoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 mai 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Lorenzen Fischbach, Tsatsa-Nikolovska dnii Levits Kovler judecători E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 iunie 1999 și înregistrată la 3 august 1999, după ce a deliberat în acest sens, face ca următoarea decizie să fie pronunțată în faă reclamanta este un resortisant al mai multor state membre ale Letoniei, născută în 1950 și rezidentă în Riga (Lettonia). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Circumstanțe speciale ale cauzei În 1994, recurenta l-a mandatat pe dl. M., director al unei societăți cu răspundere limitată, specializată în tranzacții imobiliare, să acționeze ca agent al său în scopul schimbului de apartamente. Trebuia să vândă apartamentul pe care reclamanta îl împărtășea cu fiica sa majoră, și să cumpere două locuințe separate pentru suma primită. După ce a vândut apartamentul, domnul M. Consuada reclamanta să-i dea un alb-seing și de a elibera un mandat suplimentar secretarei sale. Ulterior, folosind manevre frauduloase și amenințări, M. S reclamanta și-a transferat toată mobila aparținând acesteia unui apartament ale cărui caracteristici nu erau conforme cu termenii contractului. În plus, domnul M. a pus pe pașaportul recurentei o ștampilă de înregistrare la domiciliu (pieraksts dzīvesvietas re La 15 iulie 1994, recurenta a depus o plângere penală la Parchetul din Ziemeļu al orașului Riga (Rīgas pilsētas Ziemeļu rajona prokuratūra), declarându-se victimă a actelor domnului M. O anchetă a fost deschisă imediat pentru uija extorsiune (izspiešana) , art. 143 din Codul penal leton anterior în vigoare la data faptelor), de distrugere, de degradare sau deteriorare a bunurilor (mantas tīša iznīcināšana vai bojāšana, art. 146) și de utilizare a documentelor false, a sigiliilor sau a sigiliilor (dokumentu, zīmogu vai spinetogu viltošana vai viltotu dokumentu, zīmogu vai sipiogu izmantošana, art. 190). G.B., procuror al Parchetului din Ziemeļu, l-a examinat pe dl. M. al șefilor infracțiunilor menționate mai sus. Mai târziu, Parchetul a fracționat dosarul dlui. M. în două proceduri penale distincte. : Prima privind șef de șantaj și distrugere a bunurilor, a doua privind utilizarea falsurilor. La scurt timp după aceea, prima procedură a fost clasată fără răspuns la recurs. Pe de altă parte, reclamantei i s-a recunoscut statutul de victimă și de parte civilă în cadrul celei de-a doua proceduri privind utilizarea falsurilor. Procedură pentru utilizarea falsurilor Printr-o scrisoare din 14 august 1995, recurenta s-a plâns la Parchet la Curtea Regională de la Riga (Rīgas tiesas Agginaa prokuratūra), însărcinat cu supravegherea activității M.B., denunțând lenta procedură penală urmată împotriva M.M. printr-o scrisoare din 21 August 1995, Parchetul a indicat reclamantei că, termenele stabilite pentru efectuarea procedurii de investigare fiind respectate de către M. G.B., în noiembrie 1996, în fața Tribunalului de Primă Instanță din Ziemeću din orașul Riga (Rīgas pilsētas Ziemeļu rajona tiesa) nu s-a făcut nicio acuzație împotriva domnului G.B.; în noiembrie 1996, în fața Tribunalului de Primă Instanță din orașul Riga (Rīgas pilsētas Ziemeću rajona tiesa) Printr-o ordonanță contradictorie și definitivă din 21 noiembrie 1996, tribunalul de primă instanță din Ziemeļu din orașul Riga a anulat statutul de victimă și de parte civilă al reclamantei în lumina procedurii privind șeful de utilizare a falsurilor. Prin urmare, actul final de punere sub acuzare a fost trimis înapoi la Parchet, care a trebuit să îl întocmească din nou, aducându-i corecții, iar reclamanta a încercat apoi să conteste această ordonanță în fața Departamentului de drept penal al Parchetului General (enerālprokuratūras krimināltieiskez departaments). În decembrie 1996, procurorul-șef al departamentului a confirmat recurentei legalitatea și temeinicia ordonanței criticate. Prin hotărârea din 12 decembrie 1996, tribunalul de primă instanță din Ziemeću al orașului Riga l-a recunoscut pe M.M. vinovat de utilizare falsă și l-a condamnat la 200 de lats [aproximativ 2000 FRF] dape. Procedură pentru crimă derbitră flagrantă La 5 ianuarie 1996, Parchetul din Ziemeļu a dispus o anchetă separată sub aspectul articolului 195 din Codul penal privind arbitrarul flagrant (patvarība). În cadrul acestei proceduri, reclamanta a fost, de asemenea, recunoscută drept victimă și parte civilă. În mai 1997, superiorul ierarhic al M G.B. a constatat o întârziere considerabilă a procedurii privind acuzarea domnului M. M. al șefului arbitrarului flagrant. Prin urmare, a dat un avertisment M.B. și a informat-o cu privire la aceasta, în calitate de victimă și de parte civilă, reclamanta a fost informată cu privire la aceasta printr-o scrisoare din partea Parchetului din 21 mai 1997. În noiembrie 1997, reclamanta a solicitat Parchetului de la Curtea Regională de la Riga informaii cu privire la starea cauzei. Prin scrisoarea din 10 decembrie 1997, Parchetul a asigurat reclamanta cu privire la desfășurarea normală a procedurii, în timp ce a informat cu privire la dificultăile cu privire la stabilirea persoanei vinovate în această etapă. La 25 august 1998, reclamanta a depus o plângere la Departamentul de drept penal al Parchetului General, solicitându-i să accelereze procesul. Printr-o scrisoare din 28 septembrie 1998, Parchetul General a informat recurenta că, din cauza întârzierilor nejustificate ale procedurii, dl G.B. a făcut obiectul unei sancțiuni disciplinare și că cauza a fost sesizată cu prioritate unui alt procuror. Printr-o decizie din 30 decembrie 1998, Parchetul din Ziemeļu a clasat cazul M.M. și a clasat dosarul. În urma contestației introduse de recurentă, printr-o decizie din 11 februarie 1999, Parchetul General a anulat decizia de clasificare și a retrimis cauza la Parchetul din Ziemeļu pentru o instrucțiune suplimentară. Printr-o scrisoare din 6 mai 1999, reclamanta a solicitat Parchetului General informații cu privire la starea de fapt și de drept a persoanei căreia i s-a adresat cauza. Prin scrisoarea din 31 mai 1999, Parchetul din Zieme Potrivit Parchetului, după mai mult de cinci ani de la faptele denunțate de reclamantă, clasificarea trebuia să fie pronunțată în conformitate cu art. 45 §. În plus, procurorul a recunoscut că, din cauza întârzierilor în soluționarea cauzei, nu mai era posibil să se colecteze probe relevante pentru a determina vinovăția domnului M. Dreptul intern relevant 1. Procedura penală în general în conformitate cu Codul leton de procedură penală ( Latvijas Kriminālprocesa kodekss) ), procedurile penale sunt împărțite în două etape principale: la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . : ancheta (în general condusă de poliție sau de Parchet), care poate fi încheiată prin examinarea persoanei vizate de procuror, și anchetarea (aducetă de Parchet), care se încheie prin redactarea actului final de acuzare, urmată de trimiterea cauzei în fața instanței. Procedura contradictorie, la rândul său, se subdivizează în trei faze (2) Constituirea și statutul părții civile Dispozițiile Codului leton de procedură penală privind constituirea și statutul părții civile, se citesc după cum urmează art. 101 O acțiune civilă în materie penală poate fi introdusă de o persoană (...) care a suferit un prejudiciu material din cauza infracțiunii. Indiferent de valoarea prejudiciului, acțiunea civilă este examinată în comun în cauza penală de către instanța competentă pentru a o cunoaște pe aceasta din urmă. Acțiunea civilă este intentată împotriva pârâtului (...). Acțiunea civilă poate fi inițiată fie în momentul deschiderii cauzei penale, fie în cursul procesului de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acțiunea civilă nu a fost examinată din cauza necultivării sau a detenției inculpatului, are dreptul de a acționa în conformitate cu dispozițiile de procedură civilă. O persoană care a suferit daune materiale ca urmare a unei infracțiuni are dreptul de a intenta o acțiune civilă în cadrul procedurii penale împotriva persoanei acuzate (...). Această acțiune este examinată în comun cu acțiunea publică. O persoană (...) căreia i-a fost conferit statutul de parte civilă printr-o decizie a autorității responsabile cu ancheta, a procurorului, a judecătorului sau a instanței are dreptul de a furniza dovezi; de a depune plângeri; de a participa la tribunal în mod deschis ; de a solicita autorității responsabile cu ancheta, procurorului sau instanței de judecată să ia măsuri de protecție împotriva obiectului cererii civile; de a menține cererea; de a lua o copie, manual sau prin mijloace tehnice, a tuturor documentelor necesare (...) ; de a prezenta recuzații... ; de a contesta actele autorității responsabile cu ancheta, procurorului sau instanței; de a respinge hotărârile și ordonanțele prin recurs, cu condiția ca acestea să se refere direct la acțiunea civilă. □ art. 140 În cazul în care se poate constata că o infracțiune a cauzat daune materiale unei persoane (...), autoritatea responsabilă cu ancheta sau procurorul explică [acestei persoane] (...) dreptul său de a fi parte civilă și întocmește un proces-verbal sau îl informează în scris cu privire la aceasta. În cazul în care persoana își exprimă intenția de a fi parte civilă, autoritatea responsabilă cu ancheta sau procurorul trebuie să examineze [cererea sa] și să ia o decizie motivată de recunoaștere a statutului de parte civilă sau de respingere. În cazul în care persoana și-a indicat intenția de a se constitui parte civilă, autoritatea responsabilă cu ancheta sau procurorul trebuie să stabilească persoana responsabilă din punct de vedere material în sensul acestei acțiuni civile. (...) art. 307 (...) În cazuri excepționale, atunci când este imposibil să se efectueze un calcul detaliat al valorii acțiunii civile, instanța poate, în timp ce pronunță o condamnare la penalitate, să recunoască victimei dreptul d În cazul în care [judecata] respinge acțiunea civilă în fața instanței civile, victima nu mai are dreptul să inițieze aceeași acțiune în fața instanței civile. În cazul în care acțiunea civilă este lăsată fără examinare, victima poate să intre în fața instanței civile. Dispozițiile relevante ale fostului Cod de procedură civilă ( Latvijas Civilprocesa kodeks), în vigoare până la 28 februarie 1999, se citeau după cum urmează: art. 216 Instanța este obligată să suspende procedura în cazul în care: (...) 4) examinarea cauzei este imposibilă până la încheierea unei alte cauze inițiate în conformitate cu normele de procedură (...) penală (...). Dispozițiile relevante ale noii legi privind procedura civilă (Civilprocesa likums) în vigoare începând cu 1 martie 1999 sunt astfel formulate art. 7 (1) O acțiune civilă care are ca scop repararea prejudiciului material sau a prejudiciului moral cauzat de o infracțiune poate fi intenționată în conformitate cu modalitățile prevăzute de legislația privind procedura penală. (2) În cazul în care o acțiune civilă la penalitate nu este intenționată sau în cazul în care instanța nu a luat o hotărâre cu privire la această acțiune, acțiunea civilă poate fi inițiată în conformitate cu prezenta lege. art. 214 Instanța este obligată să suspende procedura în cazul în care: (...) 4) examinarea cauzei este imposibilă până la examinarea unei (...) cauze (...) penale (...). Termenele de prescripție în conformitate cu art. 45 din vechiul cod penal leton ( Latvijas Kriminālkodeks) [...]. Termenele de prescripție în conformitate cu art. 45 din fostul cod penal leton ( Latvijas Kriminālkodeks) ) în vigoare până la 31 martie 1999, o acuzație penală nu poate fi pronunțată în cazul în care a trecut un termen de trei ani de la data la care a fost comisă o infracțiune, cum ar fi cele acuzate de domnul M. În temeiul art. 1895 din Codul civil leton ( Latvijas Republikas Civillikums), termenul general de prescripție în materie civilă este de zece ani. Invocând, în esență, art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge de durata de land a cauzei penale împotriva M.M., cu constituirea unei părți civile, care a dus la clasificarea cauzei din motive de prescripție și, prin urmare, a privat reclamanta de orice șansă de succes a acțiunii sale civile. Recurenta se plânge de durata excesivă a procedurii penale, în care a fost văzută acordarea statutului de parte civilă. În opinia sa, întârzierile nejustificate din partea Parchetului, care a permis expirarea termenului de prescripție, au constituit o încălcare a dreptului său la examinarea cauzei sale într-un termen rezonabil. Acest drept este garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție, a cărui parte relevantă se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea constată că guvernul pârât a omis să își prezinte observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii în termenul stabilit. Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și al autorităților competente) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, să declare cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte