CONCEICAO FERNANDES contre le PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 48960/99 prezentate de Rui și Edite Nunes CONCEIçÃO FERNANDES împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se întrunește la 28 iunie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpć judecători M. V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 15 iunie 1999 și înregistrată la 22 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, după ce au deliberat, emite următoarea decizie DEFINITIVă a reclamanților, dl Rui Concesição Fernandes și soția sa, Edite Nunes Conceição Fernandes, sunt resortisanți portughezi, născuți în 1944 și, respectiv, 1942, și reședința în Queluz (Portugalia). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către J. Pires de Lima, avocat în Cascais. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 1994, o societate A.G., S.A., a depus o cerere de despăgubire împotriva reclamanților în fața tribunalului de mare instanță din Sintra, care a solicitat despăgubiri pentru prejudiciile suferite ca urmare a executării de către reclamanți a unei jurăminte de schimb (permuta) a două apartamente. La 6 decembrie 1994, reclamanții și-au prezentat concluziile în răspuns și au solicitat asistența judiciară. La 23 octombrie 1995, judecătorul a ordonat grefei să notifice concluziile ca răspuns la cererea reclamantei, ceea ce nu fusese încă efectuat. La 8 noiembrie 1995, reclamanta și-a prezentat replica. Ca urmare a dispariției tribunalului din Sintra, dosarul a fost transmis, la 15 iulie 1999, celei de-a doua camere a tribunalului din Sintra. Procedura este în continuare în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. ÎN CEEA ce privește cauzele reclamanților se referă la durata procedurii, care a început la 14 iulie 1994 și este încă în curs de desfășurare și, prin urmare, a durat deja șase ani și unsprezece luni. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Guvernul recunoaște că procedura a suferit întârzieri. Curtea apreciază, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 48960/99

présentée par Rui et Edite Nunes CONCEIÇÃO FERNANDES

contre le Portugal

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 28 juin 2001 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

A.

Pastor Ridruejo

,

L.

Caflisch

,

J.

Makarczyk

,

I.

Cabral Barreto

,

M

me

N.

Vajić

,

M.

M.

Pellonpää

,

juges

,

et

de

M. V.

Berger

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 15 juin 1999 et enregistrée le 22 juin 1999,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, M. Rui Conçeição Fernandes et son épouse, M

me

Edite Nunes Conceição Fernandes, sont des ressortissants portugais, nés en 1944 et 1942 respectivement, et résidant à Queluz (Portugal). Ils sont représentés devant la Cour par M

e

J. Pires de Lima, avocat à Cascais.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 14 juillet 1994, une société « A.G., S.A. » introduisit devant le tribunal de grande instance (

tribunal de círculo

) de Sintra une demande en dommages et intérêts contre les requérants. Elle demandait la réparation des préjudices prétendument subis en raison de l’inexécution par les requérants d’une promesse d’échange (

permuta

) de deux appartements.

Le 6 décembre 1994, les requérants déposèrent leurs conclusions en réponse et demandèrent l’assistance judiciaire.

Le 23 octobre 1995, le juge ordonna au greffe de faire la notification des conclusions en réponse à la demanderesse, ce qui n’avait pas encore été effectué. Le 8 novembre 1995, la demanderesse déposa sa réplique.

Suite à l’extinction du tribunal de grande instance de Sintra, le dossier fut transmis, le 15 juillet 1999, à la deuxième chambre du tribunal de Sintra.

La procédure est toujours pendante devant ce tribunal.

EN DROIT

Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure, qui a débuté le 14 juillet 1994 et est à ce jour encore pendante. Elle a donc déjà duré six ans et onze mois.

Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement admet que la procédure a souffert de retards.

La Cour estime, à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

la requête recevable, tous moyens de fond réservés.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président