F. SANTOS, LDA., et FACHADAS c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49020/99 prezentate de F. SANTOS Lda. și Maria José FACHADAS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are sediul în septembrie 2000 într-o cameră compusă din Ress, președintele Pastor Ridruejo, Caflisch, Makarczyk, Cabral Barreto, Vajić, Pellonpêque, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior depusă la 15 iunie 1999 și înregistrată la 23 iunie 1999, după ce a intenționat acest lucru, decizia următoare este luată de către Comisie. Prima reclamantă este o societate cu răspundere limitată cu sediul la Odemira (Portugalia). Aceasta acționează în fața Curții prin intermediul celei de a doua recurente, care este resortisant portughez, născută în 1946 și rezidentă în Odemira. Recurentele sunt reprezentate în fața Curții de către J. Pires de Lima, avocat în baroul din Cascais. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de recurente, pot fi rezumate după cum urmează: La 5 aprilie 1990, prima reclamantă a înaintat în fața Tribunalului din Santiago do Cacém o cerere în despăgubire împotriva unuia dintre asociații săi, domnul J.C.G. A solicitat rambursarea anumitor sume pe care pârâtul le-ar fi primit în numele societății, fără a le plăti acesteia din urmă. Inculpatul și-a prezentat concluziile ca răspuns la o dată nespecificată. Prima recurentă și-a prezentat replica la 10 septembrie 1990. Printr-o decizie din 15 iulie 1996, judecătorul a primit una dintre excepțiile ridicate de pârât și a exonerat-o pe prima reclamantă de pretențiile sale. La apelul primei reclamante, instanța de apel (Tribunalul da Relação) ) (d) Evora a anulat decizia luată printr-o hotărâre din 4 decembrie 1997 și a dispus continuarea procedurii. Procedura este în continuare pendinte în fața Tribunalului din Santiago de Cacém. GRIEF Invochant la art. 6 alin. (1) din Convenție, recurentele se plâng de durata procedurii. Curtea constată, cu titlu preliminar, că a doua reclamantă nu este parte la procedura în litigiu, care privește numai prima reclamantă. Aceasta reamintește dispozițiile articolului 34 din Convenție potrivit căreia Curtea poate fi sesizată de orice persoană fizică (...) care se declară victimă a unei încălcări (...) a drepturilor recunoscute în Convenție (...) Curtea constată că a doua recurentă nu se poate plânge de durata unei proceduri la care nu este parte, în pofida faptului că este una dintre asociații primei reclamante (a se vedea, mutatis mutandis, eur. D.H., nr. 436/58, c 7.7.59, Anuarul 2, p. 386; n 19157/91, Pires da Silva și alții c. Portugalia, c. 5.7.93, nepublicată). Prin urmare, în ceea ce o privește pe a doua reclamantă, cererea este incompatibilă cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 34 alineatul (3) din convenție. În ceea ce privește prima reclamantă, Curtea, în forma actuală a dosarului, consideră că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE examinarea cauzei primei reclamante întemeiat pe durata procedurii, care declară cererea IRRECEVABILĂ pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

49020/99

présentée par F. SANTOS Lda. et Maria José FACHADAS

contre le Portugal

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le

19

septembre 2000 en une chambre composée de

M.

G.

Ress,

président

,

M.

A.

Pastor

Ridruejo,

M.

L.

Caflisch,

M.

J.

Makarczyk,

M.

I.

Cabral

Barreto,

M

me

N.

Vajić,

M.

M.

Pellonpää,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 15 juin 1999 et enregistrée le 23 juin 1999,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La première requérante est une société à responsabilité limitée ayant son siège à Odemira (Portugal). Elle agit devant la Cour par l’intermédiaire de la deuxième requérante, qui est une ressortissante portugaise, née en 1946 et résidant à Odemira. Les requérantes sont représentées devant la Cour par M

e

J. Pires de Lima, avocat au barreau de Cascais.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérantes, peuvent se résumer comme suit.

Le 5 avril 1990, la première requérante introduisit devant le tribunal de Santiago do Cacém une demande en dommages et intérêts contre l’un de ses associés, M. J.C.G. Elle demanda le remboursement de certaines sommes que le défendeur aurait reçu pour le compte de la société sans les verser à cette dernière.

Le défendeur déposa ses conclusions en réponse à une date non précisée. La première requérante déposa sa réplique le 10 septembre 1990.

Par une décision du 15 juillet 1996, le juge accueillit l’une des exceptions soulevées par le défendeur et débouta la première requérante de ses prétentions.

Sur appel de la première requérante, la cour d’appel (

Tribunal da Relação

) d’Évora annula la décision entreprise par un arrêt du 4 décembre 1997 et ordonna la poursuite de la procédure.

La procédure est toujours pendante devant le tribunal de Santiago de Cacém.

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignent de la durée de la procédure.

EN DROIT

1.

La Cour observe à titre préliminaire que la deuxième requérante n’est pas partie à la procédure litigieuse, laquelle ne concerne que la première requérante. Elle rappelle les dispositions de l’article 34 de la Convention selon lesquelles la Cour peut être saisie «

par toute personne physique (...) qui se prétend victime d’une violation (...) des droits reconnus dans la Convention (...)

».

La Cour constate que la deuxième requérante ne saurait se plaindre de la durée d’une procédure à laquelle elle n’est pas partie, en dépit du fait qu’elle est l’une des associées de la première requérante (cf.,

mutatis mutandis

, Comm. eur. D.H., n

o

436/58, déc. 7.7.59, Annuaire 2, p. 386 ; n

o

19157/91, Pires da Silva et autres c. Portugal, déc. 5.7.93, non publiée).

Il s’ensuit qu’en ce qui concerne la deuxième requérante, la requête est incompatible

ratione personae

avec les dispositions de la Convention, au sens de son article 34 § 3.

2.

S’agissant de la première requérante, la Cour, en l’état actuel du dossier, ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54

§

3

b) de son règlement.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

AJOURNE

l’examen du grief de la première requérante tiré de la durée de la procédure

;

DÉCLARE LA REQUÊTE IRRECEVABLE

pour le surplus.

Vincent Berger

Georg Ress

Greffier

Président