F. SANTOS, LDA., c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49020/99 prezentate de F. SANTOS LDA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea menționată anterior depusă la 15 iunie 1999 și înregistrată la 23 iunie 1999, având în vedere decizia parțială din 19 septembrie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamantă, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Recurenta, F. Santos Lda, este o societate cu răspundere limitată cu sediul la Odemira (Portugalia). Ea acționează prin intermediul administratorului său, Maria José Fachadas, și este reprezentată în fața Curții de către domnul Pires de Lima, avocat în Cascais.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 aprilie 1990, recurenta a înaintat Tribunalului de Mare Instanță (J.C.G.) din Santiago do Cacém o cerere în despăgubire împotriva unuia dintre asociații săi, dl J.C.G. A solicitat rambursarea anumitor sume pe care pârâtul le-ar fi primit în numele societății, fără a le plăti acesteia din urmă. Inculpatul și-a prezentat concluziile ca răspuns la o dată nespecificată. Prima recurentă și-a prezentat replica la 10 septembrie 1990. Printr-o decizie din 15 iulie 1996, judecătorul a primit una dintre excepțiile ridicate de pârât și a decăzut reclamanta de la pretențiile sale. La apelul recurentei, instanța de apel (Tribunalul da Relação) La 15 ianuarie 1999, dosarul a fost transmis tribunalului din Odemira, ca urmare a dispariției tribunalului din Santiago do Cacém.

Procedura este în continuare în curs de desfășurare în fața tribunalului din Odemira. Acuzarea recurentei se referă la durata procedurii care a început la 5 aprilie 1990 și este încă în curs de desfășurare și, prin urmare, a durat deja 11 ani și șapte luni. Potrivit recurentei, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție. Guvernul recunoaște că anumite întârzieri au avut loc în cursul procedurii. Curtea apreciază, având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 49020/99 présentée par F. SANTOS LDA contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 15 novembre 2001 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. Caflisch , R. Türmen , B. Zupančič , M me H.S. Greve , M. K. Traja , juges , et de M. V. Berger , greffier de section ,, Vu la requête susmentionnée introduite le 15 juin 1999 et enregistrée le 23 juin 1999, Vu la décision partielle du 19 septembre 2000, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, F. Santos Lda, est une société à responsabilité limitée ayant son siège à Odemira (Portugal).

Elle agit par l’intermédiaire de son gérant, M me Maria José Fachadas, et est représentée devant la Cour par M e J. Pires de Lima, avocat à Cascais. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 5 avril 1990, la requérante introduisit devant le tribunal de grande instance ( tribunal de círculo ) de Santiago do Cacém une demande en dommages et intérêts contre l’un de ses associés, M. J.C.G. Elle demanda le remboursement de certaines sommes que le défendeur aurait reçues pour le compte de la société sans les verser à cette dernière. Le défendeur déposa ses conclusions en réponse à une date non précisée. La première requérante déposa sa réplique le 10 septembre 1990. Par une décision du 15 juillet 1996, le juge accueillit l’une des exceptions soulevées par le défendeur et débouta la requérante de ses prétentions.

Sur appel de la requérante, la cour d’appel ( Tribunal da Relação ) d’Évora annula la décision entreprise par un arrêt du 4 décembre 1997 et ordonna la poursuite de la procédure. Le 15 janvier 1999, le dossier fut transmis au tribunal d’Odemira, suite à l’extinction du tribunal de grande instance de Santiago do Cacém. La procédure est toujours pendante devant le tribunal d’Odemira. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 5 avril 1990 et est à ce jour encore pendante. Elle a donc déjà duré onze ans et sept mois. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

Le Gouvernement admet que certains retards eurent lieu pendant le déroulement de la procédure. La Cour estime, à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président