LONGOTRANS - TRANSPORTES INTERNACIONAIS, LDA contre le PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
LONGOTRANS - TRANSPORTES INTERNACIONAIS, LDA contre le PORTUGAL (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51194/99 prezentate de LONGOTRANS-Transports Internacionais, Lda. împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Lângă (secțiunea a treia), care se află la 10 ianuarie 2002 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători V. Berger grefier Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 14 septembrie 1999 și înregistrată la 21 septembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Recurenta este o societate cu răspundere limitată care își are sediul la Sintra (Portugalia). Ea acționează prin intermediul administratorilor săi, dnii J.A. Santos Dias și J.L. Santos Dias, și este reprezentată în fața Curții de către domnul Nascimento Ochoa, avocat în baroul Rio de Mouro. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 aprilie 1995, reclamanta a depus la Parchetul din Sintra o plângere penală împotriva a două persoane, domnul și C., reproșându-le pe acestea din urmă, la 18 mai 1995, dosarul a fost transmis Parchetului din Porto de Mós. Unul dintre inculpați a fost interogat cu privire la fapte la 1 iulie 1995. Reprezentantul legal al recurentei a fost audiat la 16 octombrie 1995. La 19 octombrie 1995, reclamanta a solicitat procurorului public să formuleze în numele său o cerere de despăgubire (pedio cível) împotriva domnului și, de asemenea, împotriva unei societăți De asemenea, a solicitat acordarea de asistență judiciară și, în cele din urmă, reclamanta a indicat anumite persoane a căror declarație era de dorit. Printr-o ordonanță din 22 februarie 1997, instanța judecătorească de la tribunalul din Porto de Mós a acceptat cererea de asistență judiciară a reclamantei și a decis, de asemenea, să se pronunțe ulterior cu privire la cererea de încuviințare a reclamantului. La 15 iulie 1997, procurorul adjunct a refuzat să dea curs cererii recurentei din 19 octombrie 1995 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Procurorul adjunct a dispus, de asemenea, să procedeze la audierea martorilor menționați de reclamantă, prin intermediul unei comisii de recurs care să se adreseze procurorului public în apropierea tribunalului din Sintra. Prin ordonanța din 17 decembrie 1997, instanța judecătorului de inculpat i-a acordat reclamantei asistență judiciară. La 5 ianuarie 1998, recurenta a formulat în fața procurorului general al Republicii o cerere de accelerare a procedurii în temeiul articolelor 108 și 109 din Codul de procedură penală. În același timp, la 21 septembrie 1998, instanța de judecată a acceptat cererea de încuviințare la 20 octombrie 1998, reclamanta și-a depus cererea în despăgubire. La 30 noiembrie 1998, procurorul adjunct a decis clasificarea fără urmări a plângerii. La 6 ianuarie 1999, recurenta a formulat o plângere împotriva ordonanței de clasare în fața procurorului districtual (circulo) al-Alcobaça. La 7 iunie 1999, procurorul a decis că nu a fost necesar să înălțăm ordinul de clasificare, ci l-a invitat pe procurorul adjunct să examineze cererile de măsuri de investigare formulate de reclamantă. La 19 iunie 1999, reclamanta a solicitat procurorului adjunct o decizie cu privire la măsurile de investigare în cauză. La 14 iulie 2000, procurorul adjunct a decis clasificarea fără urmări a plângerii. La 8 octombrie 2000, reclamanta a informat reclamantul cu privire la deschiderea procedurii. Recurenta a făcut apel la această ordonanță în fața instanței judecătorești (Tribunalul da Relação) din Coimbra. Prin hotărârea din 3 octombrie 2001, instanța de apel a respins acțiunea. La o dată nespecificată, reclamanta se ocupa în casație în fața Curții Supreme. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurii. ÎN DREPT, cauza recurentei se referă la durata procedurii. Aceasta stabilește începutul perioadei care trebuie luată în considerare la 11 aprilie 1995, data depunerii plângerii. Guvernul consideră că data în cauză trebuie să aibă loc la 20 octombrie 1998, data depunerii cererii în despăgubire. Guvernul subliniază în această privință că, în momentul depunerii cererii de constituire a unei hotărâri în cauză, la data de 13 septembrie 1996, recurenta nu a epuizat acțiunile interne în măsura în care nu a solicitat încă accelerarea procedurii. În ceea ce privește temeinicia, recurenta consideră că durata procedurii nu răspunde la cerința referitoare la termenul rezonabil al termenului de [în conformitate cu art. 6 alineatul (1) ] din convenție. În ceea ce privește această teză, Curtea consideră că, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest