AFFAIRE F. SANTOS, LDA., c. PORTUGAL

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA F. SANTOS LDA c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 49020/99) HOTĂRÂREA (Regulament amiabil) STRASBURG 16 mai 2002 Această hotărâre este definitivă. În cauza F. Santos, Lda c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Hedigan Tsatsa-Nikolovska Traja judecători Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 25 aprilie 2002, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 49020/99) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și a cărei societate cu răspundere limitată de drept portughez, F. Santos, Lda. ( Iunie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Recurenta acționează prin intermediul administratorului său, Maria José Fachadas, și este reprezentată în fața Curții de către J. Pires de Lima, avocat în Cascais. Guvernul portughez ( A. Henriques Gaspar, procuror general adjunct. Recurenta a declarat, pe teren de la art. 6 alineatul (1) din Convenție, că procedura civilă la care este parte a avut o durată excesivă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] la 15 noiembrie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. (6) La 26 noiembrie 2001, recurenta a făcut o propunere în vederea unei soluționări amiabile a cazului, în conformitate cu art. 38 alin. (1) din Convenție. Prin scrisoarea din 4 martie 2002, guvernul și-a dat acordul în acest sens. La 5 aprilie 1990, reclamanta a înaintat o cerere în despăgubire împotriva unuia dintre asociații săi, dl J.C.G., la Tribunalul de Mare Instanță (Joculo) din Santiago do Cacém. A solicitat rambursarea anumitor sume pe care pârâtul le-ar fi primit în numele societății, fără a le plăti acesteia din urmă. (9) La 15 ianuarie 1999, dosarul a fost transmis Tribunalului din Odemira, în urma anulării Tribunalului de Mare Instanță din Santiago do Cacém. 10. Procedura este în continuare pendinte în fața Tribunalului din Odemira. Printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2001, recurenta a informat Curtea că a fost de acord să soluționeze cazul amiabil prin plata de către statul pârât a sumei de 1 200 000 escudos portughez (5 985 EUR) pentru prejudiciul moral și material. 12. printr-o scrisoare din 4 martie 2002, agentul guvernului și-a dat acordul cu privire la această propunere. 13. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 16 mai 2002 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

F. SANTOS LDA c. PORTUGAL

(Requête n° 49020/99)

ARRÊT

(Règlement amiable)

STRASBOURG

16 mai 2002

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l'affaire F. Santos, Lda c. Portugal,

La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

L.

Caflisch

,

P.

Kūris

,

J.

Hedigan

,

M

me

M.

Tsatsa-Nikolovska

,

M.

K.

Traja

,

juges

,

et

de

M.

V.

Berger

,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 25 avril 2002,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n° 49020/99) dirigée contre la République portugaise et dont une société à responsabilité limitée de droit portugais, F. Santos, Lda. («

la requérante

»), a saisi la Cour le 15

juin 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

La requérante agit par l'intermédiaire de son gérant, M

me

Maria José Fachadas, et est représentée devant la Cour par M

e

J. Pires de Lima, avocat à Cascais. Le gouvernement portugais («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. A. Henriques Gaspar, Procureur général adjoint.

3.

La requérante allègue, sur le terrain de l'article 6 § 1 de la Convention, que la procédure civile à laquelle elle est partie a connu une durée excessive.

4.

Le 1

er

novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).

5.

Le 15 novembre 2001, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.

EN FAIT

7.

La requérante est une société à responsabilité limitée ayant son siège à Odemira (Portugal).

8.

Le 5 avril 1990, la requérante introduisit devant le tribunal de grande instance (

tribunal

de círculo

) de Santiago do Cacém une demande en dommages et intérêts contre l'un de ses associés, M. J.C.G. Elle demanda le remboursement de certaines sommes que le défendeur aurait reçu pour le compte de la société sans les verser à cette dernière.

EN DROIT

11.

Par une lettre du 26 novembre 2001, la requérante a informé la Cour qu'elle acceptait de régler l'affaire à l'amiable moyennant le versement par l'Etat défendeur de la somme 1 200 000 escudos portugais (5 985 euros) au titre du dommage moral et matériel.

12.

Par une lettre du 4 mars 2002, l'agent du Gouvernement a marqué son accord sur cette proposition.

13.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 § 3 du règlement).

14.

Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,

1.

Décide

de rayer l'affaire du rôle

;

2.

Prend acte

de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 16 mai 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président