MONTEZ CHAMPALIMAUD, LDA, c. le PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA [Notă1] PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 37722/97 prezentată de Montez Champalimaud , Lda [Note2] împotriva Portugaliei [Note] Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are sediul la ianuarie 2000 într-o cameră compusă din domnul Pellonp Agha, președintele G. Ress, A. Pastor Ridruejo, L. Caflisch, J. Makarczyk, I. Cabral Barreto, N. Vajić, judecători și de V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere art. 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 27 iulie 1998 și observațiile în răspuns prezentate de recurentă la 12 octombrie 1998 După ce a deliberat în acest sens Renunțarea la următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este o societate cu răspundere limitată care își are sediul la Mesão Frio (Portugalia) și este reprezentată de președintele conducerii sale, dl M.V. de Sommer Champalimaud. Recurenta este reprezentată în fața Curții de către domnul P. Antunes, avocat în baroul din Cascais. Faptele astfel cum au fost expuse de către părți se pot rezuma după cum urmează: La 3 noiembrie 1994, recurenta a introdus în fața Tribunalului de la Lisabona o acțiune în despăgubire împotriva statului, solicitând în special plata unei despăgubiri din cauza presupusei plăți întârziate și insuficiente a unei indemnizații ca urmare a naționalizării unei alte societăți cu care era acționară. La 21 noiembrie 1994, în calitate de reprezentant al statului, în calitate de reprezentant al statului, agentul de stat a prezentat, după două cereri de prelungire a termenului, concluziile sale în răspuns. La 23 mai 1995, reclamanta a prezentat replica sa și procurorul public la 8 iunie 1995. Printr-o ordonanță din 18 iulie 1997, judecătorul a acceptat o cerere incidentă prezentată de recurentă în replica sa și a pronunțat nulitatea actelor de procedură care au avut loc după cererea de prelungire a termenului formulată de către ministerul public. Întrucât această cerere nu a fost notificată reclamantei, judecătorul a considerat că a existat o încălcare a principiului contradictoriei. În urma unei cereri de înălțare din partea recurentei din 24 octombrie 1997, la 14 aprilie 1998, instanța a emis o nouă ordonanță prin care solicita procurorului public să precizeze motivele pentru care o prelungire a termenului pentru a-și prezenta concluziile în răspuns era necesară. La 23 aprilie 1998, ministerul public și-a prezentat concluziile ca răspuns. Procedura este în curs de desfășurare în fața Tribunalului de la Lisabona. ÎN DREPT, cauza recurentei privește durata procedurii care a început la 3 noiembrie 1994 și este încă în curs de desfășurare și, prin urmare, a durat deja cinci ani și două luni. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, Curtea consideră că, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și al autorităților competente) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, aceasta trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable , toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Matti Pellonpêcier Președinte [Note1] Nu uitați să blocați textul cu Alt+B pentru a preveni dispariția informațiilor în zone gri. [Note2] Nu puneți doar inițialele dacă nu sunt publice ; prenume și, cu majuscule, numele de familie ; nume corporativ în majuscule ; nici o traducere a numelor colective. [Note3] Prima literă a țării în majuscule. Puneți articolul în funcție de utilizarea normală a limbii.

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

[Note1]

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 37722/97

présentée par

Montez Champalimaud

, Lda

[Note2]

contre

le Portugal

[Note3]

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le

13

janvier

2000 en une chambre composée de

M.

M. Pellonpää,

président

,

M.

G. Ress,

M.

A. Pastor Ridruejo,

M.

L. Caflisch,

M.

J. Makarczyk,

M.

I. Cabral Barreto,

M

me

N. Vajić,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

;

Vu l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales

;

Vu la requête introduite le 2 septembre 1997 par Montez Champalimaud, Lda contre le Portugal et enregistrée le 10 septembre 1997 sous le n°

de dossier 37722/97

;

Vu les rapports prévus à l’article 49 du règlement de la Cour

;

Vu les observations présentées par le gouvernement défendeur le 27 juillet 1998 et les observations en réponse présentées par la requérante le 12 octobre 1998

;

Après en avoir délibéré

;

Rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une société à responsabilité limitée ayant son siège à Mesão Frio (Portugal). Elle est représentée par le président de sa direction, M. M.V. de Sommer Champalimaud.

La requérante est représentée devant la Cour par M

e

P. Antunes, avocat au barreau de Cascais.

Les faits tels qu’ils ont été exposés par les parties peuvent se résumer comme suit

:

Le 3 novembre 1994, la requérante introduisit devant le tribunal de Lisbonne une action en dommages et intérêts à l'encontre de l'Etat. Elle demandait notamment le paiement d'une réparation en raison du versement prétendument tardif et insuffisant d'une indemnité consécutive à la nationalisation d'une autre société dont elle était actionnaire.

Le 21 novembre 1994, l'agent du ministère public près le tribunal de Lisbonne fut cité à comparaître, en qualité de représentant de l'Etat. Le 28 avril 1995, il déposa, après deux demandes de prorogation du délai, ses conclusions en réponse. La requérante déposa, le

23 mai 1995, sa réplique et le ministère public déposa sa duplique le 8 juin 1995.

Par une ordonnance du 18 juillet 1997, le juge fit droit à une demande incidente présentée par la requérante dans sa réplique et prononça la nullité des actes de procédure ayant eu lieu après la demande de prorogation du délai formulée par le ministère public. Cette demande n’ayant pas été notifiée à la requérante, le juge estima qu’il y avait eu une violation du principe du contradictoire.

Suite à une demande d’éclaircissements formulée par la requérante le 24 octobre 1997, le juge rendit, le 14 avril 1998, une nouvelle ordonnance invitant le ministère public à préciser les motifs pour lesquels une prorogation du délai pour présenter ses conclusions en réponse s’avérait nécessaire.

Le 23 avril 1998, le ministère public déposa ses conclusions en réponse.

La procédure est pendante devant le tribunal de Lisbonne.

EN DROIT

Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 3 novembre 1994 et est à ce jour encore pendante. Elle a donc déjà duré cinq ans et deux mois.

Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement de la requérante et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent Berger

Matti Pellonpää

Greffier

Président

[Note1]

Ne pas oublier de bloquer le texte avec Alt+B pour éviter que les informations en zones grisées disparaissent.

[Note2]

Ne mettre que les initiales si non public

; prénom et, en majuscules, le nom de famille ; nom corporatif en majuscules ; pas de traduction des noms collectifs.

[Note3]

Première lettre du pays en majuscule. Mettre l’article selon l’usage normal de la langue.