KARACAN c. TÜRKİYE

Publicat la 30 mai 2023 A DOUA RĂSPUNSURARE nr. 55256/20 KARACAN împotriva Türkiye introdusă la 1 decembrie 2020 comunicată la 12 mai 2023 OBIECTUL DE LIMBARE Cererea se referă la dreptul la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție și dreptul la respectarea bunurilor prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. Reclamantul, șoferul de autobuz, a aderat la o cooperativă care deținea o licență de exploatare a liniei de transport cu autobuzul între Gözne și Ayvagedi. Prin decizia din 14 mai 2010, municipalitatea Mercin a decis să își înființeze propriile autobuze publice pentru această linie. Instanțele administrative au anulat această decizie pentru excesul de putere a administrației, iar reclamantul a intenționat apoi o acțiune de deplină judecată în vederea obținerii unei despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

Având în vedere că administrația nu a comis nici o greșeală, instanțele administrative au respins această acțiune. Reclamantul se plânge de respingerea cererii sale de despăgubire de către instanțele administrative, în timp ce hotărârea care îi aducea prejudicii a fost anulată de aceleași instanțe.

În circumstanțele din speță, contestația privind drepturile și obligațiile cu caracter civil ale reclamantului a fost audiată în mod echitabil de instanțele administrative, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, în special, hotărârea Curții Administrative Regionale din Konya din 12 noiembrie 2019, deoarece a respins cererea de despăgubire a reclamantului, este aceasta în contradicție cu hotărârea din 3 mai 2016, devenită definitivă cu hotărârea Consiliului de Stat din 8 iulie 2020, care anulase decizia atacată din 14 mai 2010 a municipalității Mercin pentru exces de putere În această privință, având în vedere ultimul paragraf al articolului 138 din Constituție și al articolului 28 alineatul (1) din Legea nr. 2577 privind soluționarea litigiilor administrative, anularea deciziei administrative în cauză nu este o condiție suficientă pentru a concluziona că administrația a comis o eroare A raportat reclamantul dovada legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ atacat și prejudiciul pe care l-a suferit recurentul dispunea de un bun sau de o speranță legitimă în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție În acest sens, a existat o interferență în acest drept Dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1, a fost respectat în speță,

în măsura în care acesta susține că a suferit o pierdere financiară ca urmare a deciziei municipalității Mercin, care a fost ulterior anulată de instanțele administrative

Publié le 30 mai 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 55256/20 İsmail KARACAN contre la Türkiye introduite le 1 er décembre 2020 communiquée le 12 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur le droit à un procès équitable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention et le droit au respect des biens prévu à l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention. Le requérant, chauffeur de bus, était adhérent à une coopérative qui avait une licence d’exploitation de la ligne de transport par autobus entre Gözne et Ayvagediği, obtenue par le biais de contrat de concession publique. Par une décision du 14 mai 2010, la municipalité de Mersin décida de mettre en place ses propres bus publics pour cette ligne. Saisis de l’affaire, les tribunaux administratifs annulèrent cette décision pour excès de pouvoir de l’administration. Le requérant intenta alors une action de plein contentieux visant à obtenir une indemnisation du préjudice subi.

Considérant que l’administration n’avait pas commis de faute, les tribunaux administratifs rejetèrent cette action. Le requérant se plaint du rejet de sa demande en indemnisation par les juridictions administratives alors même que la décision qui lui portait préjudice avait été annulée par ces mêmes juridictions. L’intéressé estime que le rejet de sa demande en indemnisation est inéquitable et porte atteinte à son droit au respect de ses biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Dans les circonstances de l’espèce, la contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement par les juridictions administratives, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ?