Publicat la 30 mai 2023 A DOUA RĂSPUNSURI: n 39950/20 KANKATAN împotriva Türkiye introdus la 21 august 2020 comunicat la 12 mai 2023 OBIECTUL DE LIMBARE Cererea se referă la dreptul la un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și dreptul la respectarea bunurilor prevăzute la art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. În timp ce cooperativa la care reclamantul era membru avea o licență de exploatare a unei anumite linii de transport cu autobuzul în Mercin, obținută prin intermediul unui contract de concesiune publică, municipalitatea Mercin a decis să își înființeze propriile autobuze publice. Această decizie a fost anulată de instanțele administrative pentru exces de putere. În acest caz, reclamantul a inițiat o acțiune de judecată completă pentru a obține o despăgubire pentru prejudiciul suferit. Instanțele administrative au respins această acțiune pe motiv că administrația nu a comis nici o greșeală. Reclamantul se plânge de respingerea cererii sale de despăgubire de către instanțele administrative în timp ce hotărârea care îi aducea prejudicii a fost anulată de aceleași instanțe și consideră că, în aceste circumstanțe, respingerea cererii sale de despăgubire este inechitabilă și aduce atingere dreptului său la respectarea bunurilor sale. În special, hotărârea Curții Administrative Regionale din Konya din 17 aprilie 2019, deoarece a respins cererea de despăgubire a reclamantului, este aceasta în contradicție cu hotărârea din 3 mai 2016, care a devenit definitivă cu hotărârea Consiliului de Stat din 8 iulie 2020, care anulase decizia atacată din 14 mai 2010 a municipalității Mercin pentru exces de putere în această privință, în lumina ultimului paragraf al articolului 138 din Constituție și al articolului 28 1 din Legea nr. 2577 privind litigiul administrativ, anularea deciziei administrative compromise nu este o condiție suficientă pentru a concluziona că administrația a comis o greșeală Reclamantul a raportat dovada legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ atacat și prejudiciul suferit de acesta? În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a existat o interferență în acest drept Dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 1, a fost respectat în speță, în măsura în care acesta susține că a suferit o pierdere financiară ca urmare a deciziei municipalității Mercin, care a fost ulterior anulată de instanțele administrative
Publié le 30 mai 2023
Requête n
o
39950/20
İkram CANKATAN
contre la Türkiye
introduite le 21 août 2020
communiquée le 12 mai 2023
La requête concerne le droit à un procès équitable au sens de l’article
6 §
1 de la Convention et le droit au respect des biens prévu à l’article
1 du Protocole
n
o
1 à la Convention.
Alors que la coopérative à laquelle le requérant était adhèrent avait une licence d’exploitation d’une certaine ligne de transport par autobus à Mersin, obtenue par le biais de contrat de concession publique, la municipalité de Mersin décida de mettre en place ses propres bus publics.
Cette décision fut annulée par les tribunaux administratifs pour excès de pouvoir.
Le requérant initia alors une action de plein contentieux visant à obtenir une indemnisation du préjudice subi. Les tribunaux administratifs rejetèrent cette action au motif que l’administration n’avait pas commis de faute.
Le requérant se plaint du rejet de sa demande en indemnisation par les juridictions administratives alors même que la décision qui lui portait préjudice avait été annulée par ces mêmes juridictions. Il estime que dans ces circonstances le rejet de sa demande en indemnisation est inéquitable et porte atteinte à son droit au respect de ses biens.
1.
La contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement par les juridictions administratives, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ?
2.
En particulier, l’arrêt de la Cour administrative régionale de Konya du 17
avril 2019 ayant rejeté la demande en indemnisation du requérant, est-il en contradiction avec le jugement du 3 mai 2016, devenu définitif avec l’arrêt du Conseil d’État du 8 juillet 2020, qui avait annulé la décision attaquée du 14
mai 2010 de la municipalité de Mersin pour excès de pouvoir
?
3.
À cet égard, au regard du dernier alinéa de l’article 138 de la Constitution et de l’article
28 §
1 de la loi n
o
2577 sur le contentieux administratif, l’annulation de la décision administrative entachée d’illégalité n’est-elle pas une condition suffisante pour conclure que l’administration a commis une faute
?
4.
Le requérant a-t-il rapporté la preuve du lien de causalité entre l’acte administratif attaqué et le préjudice qu’il alléguait avoir subi
?
5.
Le requérant disposait-il d’un bien ou d’une espérance légitime au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention
?
6.
Dans l’affirmative, y a-t-il eu une ingérence dans ce droit
?
7.
Le droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1, a-t-il été respecté en l’espèce, dans la mesure où celui-ci allègue avoir subi une perte financière en raison de la décision de la municipalité de Mersin, laquelle a été par la suite annulée par les juridictions administratives
?