ERÇIN c. TÜRKİYE

Publicat la 30 mai 2023 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 44621/19 Hikmet EROJ ERÇI.N împotriva Türkiye introdusă la 17 iulie 2019, comunicată la 12 mai 2023, OBIECTUL DE LIMBARE Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea că a fost considerat apt să-și îndeplinească serviciul militar obligatoriu, chiar dacă suferea de o boală neurologică cronică, și anume epilepsia. În această privință, el susține, printre altele, că faptul că nu și-a putut lua medicamentele în cazarmă timp de 4 zile a fost principala cauză a spitalizării sale pentru un atac epileptic acut. Invocând art. 6 din Convenție, a afirmat, de asemenea, că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de o instanță independentă și imparțială din cauza componenței Înaltei Curți Administrative Militare.

În plus, la art. 6 din Convenție se plânge că nu a obținut o indemnizație care să reflecte valoarea prejudiciului moral care i-a fost acordat de către Înalta Curte Administrativă Militară din cauza cheltuielilor de reprezentare pe avocat de care a fost obligat să dețină dreptul de a beneficia de administrație.

Întrebări cu privire la părți Având în vedere boala neurologică cronică a reclamantului, faptul că a fost considerat apt să își facă serviciul militar obligatoriu de către autorități a constituit un tratament inuman și degradant, în sensul articolului 3 din convenție, având în vedere în special faptul că a fost spitalizat pentru o criză de epilepsie acută după câteva zile în secția de pompieri Au recunoscut autoritățile naționale în mod explicit sau în esență și au reparat în mod corespunzător și suficient presupusa încălcare a articolului 3 din convenție (ținând seama de faptul că caracterul adecvat și suficient al redresării oferite reclamantului depinde de toate circumstanțele cauzei, în special de natura încălcării Convenției care se află în joc (Gäfgen c. Germania [GC], n 22978/05 § 116 CEDH 2010), precum și de caracteristicile și eficacitatea acțiunii interne ( Cocchiarella c. Italia [GC], nr 64886/01 , §§ 96-97, CEDH 2006 V)) Este că dreptul de acces la o instanță, garantat prin art. 6 din convenție, este atins de faptul că reclamantul a fost condamnat la rambursarea cheltuielilor de reprezentare prin avocat al administrației pârâte (Bursać și alții c. Croația, nr. 78836/16, § 67-106, 28 aprilie 2022, și Cindrić și Bešlić c. Croația, nr. 72152/13, §§ 81-123, 6 septembrie 2016) Înalta Curte Administrativă Militară, care a cunoscut cauza reclamantului,

putea fi considerată independentă și imparțială, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție (Tania c. Turcia, nr 32219/05, § 74-84, 17 noiembrie 2015)

Publié le 30 mai 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 44621/19 Hikmet ERÇİN contre la Türkiye introduite le 17 juillet 2019 communiquée le 12 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été jugé apte à faire son service militaire obligatoire alors même qu’il souffrait d’une maladie neurologique chronique, à savoir l’épilepsie. À cet égard, il soutient notamment que le fait de ne pas avoir pu prendre ses médicaments dans la caserne pendant 4 jours a été la principale cause de son hospitalisation pour une crise d’épilepsie aigue. Invoquant l’article 6 de la Convention, il allègue également que sa cause n’a pas été entendue équitablement par un tribunal indépendant et impartial en raison de la composition de la Haute Cour administrative militaire. L’intéressé se plaint en outre sous l’angle de l’article 6 de la Convention de ne pas avoir obtenu une indemnité reflétant la valeur du dommage moral qui lui a été octroyé par la Haute Cour administrative militaire en raison des frais de représentation par avocat dont il a été obligé de s’acquitter au bénéfice de l’administration.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard à la maladie neurologique chronique du requérant, le fait qu’il a été considéré comme apte à faire son service militaire obligatoire par les autorités a-t-il constitué un traitement inhumain et dégradant, au sens de l’article 3 de la Convention, compte tenu notamment du fait qu’il a été hospitalisé pour une crise d’épilepsie aigue au bout de quelques jours dans la caserne ? 2. Les autorités nationales ont-ils reconnu explicitement ou en substance, puis réparé de manière adéquate et suffisante, la prétendue violation de l’article 3 de la Convention (étant rappelé que le caractère approprié et suffisant du redressement offert au requérant dépend de l’ensemble des circonstances de la cause, eu égard en particulier à la nature de la violation de la Convention qui se trouve en jeu ( Gäfgen c. Allemagne [GC], n o 22978/05 , § 116, CEDH 2010), ainsi que des caractéristiques et de l’effectivité du recours interne ( Cocchiarella c. Italie [GC], n o 64886/01 , §§ 96-97, CEDH 2006 ‑ V)) ? 3. Est-ce que le droit d’accès à un tribunal, garanti par l’article 6 de la Convention, s’est trouvé atteint du fait que le requérant a été condamné au remboursement des frais de représentation par avocat de l’administration défenderesse ( Bursać et autres c. Croatie , n o 78836/16, §§ 67-106, 28 avril 2022, et Cindrić et Bešlić c. Croatie , n o 72152/13, §§ 81-123,

6 septembre 2016) ? 4. La Haute Cour administrative militaire qui a connu de la cause du requérant pouvait-elle passer pour indépendante et impartiale comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ( Tanıșma c. Turquie , n o 32219/05, §§ 74-84, 17 novembre 2015) ?