A. A. H. İNȘAAT TURIZM LTD. ȘTI. c. TÜRKİYE

Publicat la 30 mai 2023 A. A. H. NȘAAT TUR Ea a pus o anumită sumă de bani în contul Ministerului pentru garanția de bun sfârșit a execuției. Ea a finalizat lucrările, dar nu a solicitat de la administrație restituirea acestei sume. În 2011, ea a solicitat Ministerului să transfere banii pe care îi datora Securității Sociale, astfel încât datoria sa față de această administrație să fie rambursată. Ministerul a respins această cerere pe motiv că societatea reclamantă ar fi trebuit să-și revendice creanța în termen de doi ani. Instanțele interne au contestat-o și pe aceasta, considerând că decizia administrației era conformă cu legea. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanta se plângea de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost încălcat dreptul recurentei de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special aplicarea legii de către instanțele naționale satisface în mod suficient cerințele de accesibilitate, precizie și previzibilitate pe care le implică principiul legalității (a se vedea, printre altele, Beyeler c. Italia [GC], nr. 33202/96, § 109, CEDO 2000-I, și Lithgow și alții c. Regatul Unit, 8 iulie 1986, § 110, seria A n 102) Faptul că Ministerul Apărării nu a restituit la sfârșitul lucrărilor suma de bani pe care reclamanta i-a acordat-o în cadrul garanției de bună execuție și lipsa totală de despăgubiri în această privință a impus recurentei o sarcină excesivă în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (Ex-regele Greciei și al altor c. Grecia [GC], nr. 25701/94, § 89, CEDH 2000 XII)

Publié le 30 mai 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 35556/20

A. A. H. İNȘAAT TURİZM LTD. ȘTİ.

contre la Türkiye introduite le 5 août 2020 communiquée le 12 mai 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le droit au respect des biens. En 2001, la société requérante remporta un appel d’offre du ministère de la Défense. Elle déposa une certaine somme d’argent sur le compte du ministère au titre de la garantie de bonne fin d’exécution. Elle acheva les travaux mais ne réclama pas auprès de l’administration la restitution de cette somme. En 2011, elle demanda au ministère de transférer l’argent qu’il lui devait à la Sécurité sociale afin que sa dette envers cette administration soit ainsi remboursée. Le ministère rejeta cette demande au motif que la société requérante aurait dû réclamer sa créance dans un délai de deux ans. Les juridictions internes la déboutèrent également, considérant que la décision de l’administration était conforme à la loi.

Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte au droit de la requérante au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention ? 2. En particulier, l’application de la loi faite par les juridictions nationales satisfait-elle suffisamment aux exigences d’accessibilité, de précision et de prévisibilité qu’implique le principe de légalité (voir, entre autres, Beyeler c. Italie [GC], n o 33202/96, § 109, CEDH 2000-I, et Lithgow et autres c. Royaume-Uni , 8 juillet 1986, § 110, série A n o 102) ? 3. Le fait que le ministère de la Défense n’ait pas restitué à la fin des travaux la somme d’argent que la requérante lui avait donnée au titre de la garantie de bonne fin d’exécution, et l’absence totale d’indemnisation à cet égard, a-t-elle imposé à la requérante une charge excessive au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ( Ex-roi de Grèce et autres c. Grèce [GC], n o 25701/94, § 89, CEDH 2000 ‑ XII) ?