CtEDO 07.06.2001 Auto

LEINONEN v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
07.06.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LEINONEN v. FINLAND (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Reclamantul este un național finlandez, născut în 1921 și locuiește în Helsinki. El este reprezentat în fața Curții de către dl Markku Fredman, avocat practicant la Helsinki. Guvernul contestat este reprezentat de dl Holger Rotkirch, director general pentru afaceri juridice, și dl Arto Kosonen, director, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe. La 11 februarie 1985, Trezoreria de Stat (valtiocanttori, statskontoret) a Ministerului Finanțelor a acordat reclamantului o pensie de stat deplină pe baza serviciului său public. Sumele de pensie vor fi revizuite anual de către Ministerul Protecției Sociale și Sănătății, referindu-se la un indice bazat pe nivelul salariului și prețurilor naționale. Astfel de ajustări de indice au avut loc până și inclusiv în 1992. La 25 februarie 1986, reclamantul a fost acordat, începând cu 1 aprilie 1986, o pensie națională de vârstă cu o atribuire suplimentară pentru serviciul său de război. În 1992 și 1993 Parlamentul a modificat în mod excepțional legislația privind protecția pe bază de indice a prestațiilor de pensii (Legea nr. 1343/1992 și 1074/1993). Cu aceste modificări, valoarea indicelui care urmează să fie utilizată pentru 1993 și 1994 a fost de 1688, spre deosebire de cifrele respective stabilite prin ordinul ministerial (1714 și 1736). La 30 iulie 1993, Trezoreria de Stat a refuzat cererea reclamantului ca suma pensiei sale de stat să fie ajustată în raport cu indicele stabilit de Ministerul pentru 1993. S-a făcut trimitere la legislația excepțională adoptată în 1992. Potrivit anunțului de recurs aferent deciziei, aceaceasta ar putea fi contestată în fața Comitetului de pensii de stat (valtion eläkelautakunta, statens pensionsnämnd), apelul reclamantului a fost refuzat la 9 martie 1994. Consiliul de stat a considerat că avizul de recurs a fost incorect, dar a examinat totuși fondurile apelului, constatând că Trezoreria de stat a aplicat corect legislația excepțională în vigoare. La 4 iunie 1996, Curtea Supremă de Administrație (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen), a anulat și anulat decizia Consiliului de Stat pentru pensii la care reclamantul a fost informat în mod incorect să recurgă. Cu toate acestea, Curtea Administrativă Supremă a constatat că Trezorul de Stat a trebuit să refuze cererea reclamantului din motivele exprimate în decizia sa și cu referire la dispozițiile legale invocate în acest sens. Curtea Administrativă Supremă este, de asemenea, de opinia că decizia în cauză nu poate fi considerată încălcată în dispozițiile Convenției. Reclamantul a fost mai târziu informat de secretarul juridic cu privire la cazul său că, în 1994, un aviz privind recursul său a fost obținut de la Consiliul de Stat pentru pensii. La 18 aprilie 1994, Trezoreria de Stat, bazată pe legislația excepțională pronunțată în 1993, a refuzat cererea reclamantului că suma pensiei sale de stat să se bazeze pe valoarea indicelui stabilită de Ministerul pentru 1994. La 4 iunie 1996, recursul său a fost refuzat de către Curtea Supremă Administrativă, în esență din aceleași motive ca cele declarate în hotărârea sa de aceeași dată în ceea ce privește ajustarea indicelui solicitată pentru 1993. Reclamantul a fost informat ulterior că, în 1994, un aviz privind recursul său a fost obținut de la Trezoreria de Stat. La începutul anului 1994, reclamantul a solicitat Consiliului de impozitare din Helsinki (verotuksen oikaisulautakunta, skatterättelsenämnden) să revizuiască impunerea unei taxe naționale de asigurare socială pentru 1992. El a susținut că nu a fost furnizată o astfel de taxe în decizia din 1986 de a-i acorda pensii de vârstă. Impunerea taxei a fost susținută la 14 aprilie 1994. La 27 iulie 1995, recursul reclamantului a fost respins de Curtea Administrativă a Județeanului (läninoikeus, länsrätten) din Uusimaa cu privire la Legea nr. 1697/1991, care a modificat temporar Legea Națională a Pensiunii (kansaneläkelaki, folkpensionslagen 347/1956), fără a mai exclude pensionarii de la impunerea unei taxe naționale de asigurare. Reclamantul a solicitat permisiunea de a face apel la Curtea Administrativă Supremă, argumentând, printre altele, că taxa sa anuală este mai mare decât pensia sa de vârstă. Impunerea taxei, luate împreună cu legislația excepțională care blochează creșterile bazate pe indice în pensia sa de stat, l-a privat efectiv de proprietăți încă suplimentare la care avea o cerere legitimată. Având în vedere permisiunea de recurs, Curtea Administrativă Supremă, la 28 octombrie 1996, a refuzat recursul, având în vedere că decizia de pensie din 1986 a fost tăcută cu privire la condițiile de impunere a unei taxe naționale de asigurare socială unui pensionar care a ajuns la vârsta de 63 de ani. Legea nr. 1697/1991, care prevede o astfel de impunere, a fost adoptată la 30 decembrie 1991 și a fost aplicată în cursul anului 1992, formularea sa nu a fost ambiguă și aplicarea sa nu poate fi afectată de dispozițiile constituționale care protejează proprietatea privată și interzice discriminarea. 1 la Convenție au orice impact asupra colectării unei taxe cu caracterul unei taxe. La 17 ianuarie 1996, Consiliul de impozitare Helsinki a refuzat cererea reclamantului de a ridica taxa de asigurare socială națională impusă pentru 1993 ca fiind neconstituțională. La 19 iunie 1997, apelul său a fost refuzat de către Curtea Administrativă a Județeanului cu privire la Legea nr. 1660/1992, care a prelungit modificarea temporară la Legea Națională a Pensiunii (Legea nr. 1697/1991), și pe baza principiului invocat de Curtea Supremă de Administrație în decizia sa din 28 octombrie 1996 privind impunerea taxei de asigurare pentru 1992. La 26 noiembrie 1997, Curtea Supremă de Administrație a refuzat apelul reclamantului. În 1995, Legea națională a pensiilor a fost modificată în sensul că, în 1997, pensia națională (de exemplu, pensia de vârstă) trebuia să fie înlocuită cu o pensie calculată cu referință la noi criterii. Cei a căror venit total sub formă de alte pensii și diverse compensații depășesc anumite plafoane nu ar mai avea dreptul la o pensie națională. În acest caz, suma de bază (pohja-osa) din pensia lor națională ar fi redusă cu 20% anual între 1996 și 2001 (Legea nr. 1491/1995). La 24 mai 1996, Instituția de Asigurare Socială (kansaneläkelaitos, folkpensionsanstalten) a refuzat cererea reclamantului de a continua să primească suma de bază a pensiei sale de vârstă ajustată în conformitate cu cifrul de indice relevant care urmează să fie aplicată în conformitate cu dispozițiile în vigoare atunci când pensia a fost acordată. La 28 noiembrie 1996, Consiliul de apel pentru asigurare socială (tarkastuslautanta, prövningsnämnden) a respins apelul său cu referire la Legea 1491/1995. Decizia se referă în continuare la un aviz obținut de la Instituția de asigurare socială. Acest aviz nu a fost comunicat reclamantului pentru posibile observații.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă