Hemmi împotriva Finlandei

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 40251/02, de către Reino HEMMI împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 31 mai 2005 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpäää Traja Garlicki Borrego Borrego Mijović, judecători și dna Elens-Pasos grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 octombrie 2002, Având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Reino Hemmi, este un național finlandez născut în 1936 și trăiește în Västerås, Suedia.

Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen, director în Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile și după cum apar din documente, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat în Finlanda din 1952 până în 1964 pentru o perioadă de 12 ani și 4 luni. În noiembrie 1964 s-a mutat în Suedia unde a lucrat pentru o perioadă de 36 de ani și o lună. S-a retras la 1 august 2001. În Suedia, reclamantul a primit pensia anuală a angajatului de 19,400 de marci finlandeze (FIM; aproximativ 3,263 euro; EUR). În Finlanda, reclamantul a primit pensia anuală a angajatului de 4,068 FIM (684). Pensiunea totală din ambele țări este de aproximativ 3,947 EUR pe an, adică 329 EUR pe lună.

În calitate de național finlandez care a lucrat în Finlanda și a contribuit la fondul național finlandez de pensie, el ar putea fi acordat o pensie națională dacă pensia sa anuală este mai mică de 55.550 FIM (9 343). Reclamantul a solicitat o pensie națională începând cu 1 august 2001. La 18 octombrie 2001, instituția de asigurări sociale (Kansaneläkelaitos, folkpensionsanstalten ) a refuzat cererea. Reclamantul a apelat la Consiliul de Apărare pentru Asigurări Sociale (tarkastuslautakunta, prövningsnämnden ), argumentând că are dreptul să primească o pensie națională, deoarece pensia sa efectivă era foarte sub limita maximă a FIM 55.550. La 14 august 2002, Consiliul de Apărare a respins recursul.

COMPLAINT Reclamantul s-a plâns, fără să se bazeze pe orice dispoziție a Convenției, că a fost refuzat o pensie națională. DREPTUL Reclamantul a susținut o încălcare a drepturilor sale de proprietate. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție se listă: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a prezentat observațiile lor la 9 aprilie 2003. Perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului în răspuns a expirat la 3 iunie 2003. Nu s-a solicitat prelungirea termenului. Prin scrisoarea din 24 iulie 2003 a fost atrasă atenția reclamantului la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmeze cererea.

Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 40251/02 by Reino HEMMI against Finland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 31 May 2005 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr G. Bonello , Mr M. Pellonpää , Mr K. Traja , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego , Ms L. Mijović, judges , and Mrs F. Elens-Passos , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 October 2002, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court. Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Reino Hemmi, is a Finnish national who was born in 1936 and lives in Västerås, Sweden.

The respondent Government were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen, Director in the Ministry for Foreign Affairs. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties and as they appear from the documents, may be summarised as follows. The applicant worked in Finland from 1952 until 1964 for a period of twelve years and four months. In November 1964 he moved to Sweden where he worked for a period of thirty-six years and one month. He retired on 1 August 2001. In Sweden the applicant was granted an annual employee's pension amounting to 19,400 Finnish marks (FIM; approximately 3,263 euros; EUR). In Finland the applicant was granted an annual employee's pension amounting to FIM 4,068 (EUR 684). His total pension from both countries is thus about EUR 3,947 per year, i.e.

EUR 329 per month. As a Finnish national who has worked in Finland and contributed to the Finnish national pension fund, he could be granted a national pension if his annual pension was less than FIM 55,550 (EUR 9,343). The applicant requested a national pension from 1 August 2001. On 18 October 2001 the Social Insurance Institution ( kansaneläkelaitos, folkpensionsanstalten ) refused the application. The applicant appealed to the Appellate Board for Social Insurance ( tarkastuslautakunta, prövningsnämnden ), arguing that he was entitled to receive a national pension as his actual pension was well below the maximum limit of FIM 55,550. On 14 August 2002 the Appellate Board rejected the appeal.

COMPLAINT The applicant complained, without relying on any provision of the Convention, that he was refused a national pension. THE LAW The applicant alleged a violation of his property rights. Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention reads: “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” The Government submitted their observations on 9 April 2003. The period allowed for submission of the applicant's observations in reply expired on 3 June 2003. No extension of the time-limit was requested. By a letter of 24 July 2003 the applicant's attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant has not responded to that letter. The Court finds that the applicant no longer wishes to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Deputy Registrar President