Reclamantul, dna Arja Tuulikki Pirin, este un național finlandez născut în 1946 și locuiește în Palojoki. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Jarmo Kinnunen, un avocat care practică în Espoo. Guvernul finlandez („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile și după cum au apărut din documente, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 martie 1994, Consiliul Municipal de Pensiuni (kuntien eläkelautakunta, kommunernas pensionsnämnd) a respins cererea reclamantului de pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994. La 30 martie 1995, Curtea Supremă Administrativă (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen) a anulat decizia și a remis cazul pentru o examinare proaspătă. La 18 aprilie 1995, Instituția de Pensiuni a Guvernului Local (kuntien eläkevakuutus, Kommunernas pensionsförsäkring) a emis o nouă decizie care acordă reclamantului o pensie de invaliditate de la 1 februarie 1995 pe baza incapacității ei de a lucra din 11 ianuarie 1995, adică nu i-a acordat o pensie pentru perioada 1 ianuarie 1994-31 ianuarie 1995. Reclamantul a apelat la Curtea de Asigurări (vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen), care a susținut decizia la 7 noiembrie 1996. La 13 decembrie 1996, reclamantul a cerut din nou o pensie de invaliditate de la 1 ianuarie 1994 la 31 ianuarie 1995. La 16 decembrie 1996, Instituția de Pensiuni din Guvernul Local a susținut decizia provizorie anterioară din 5 ianuarie 1996, conform căreia reclamantul a primit o pensie de invaliditate numai începând cu 1 februarie 1995. Reclamantul a apelat la Consiliul Municipal de Pensiuni, susținând că nu era în stare să lucreze începând cu 26 noiembrie 1993 și solicitând o pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994 cu interes. Ea s-a bazat pe declarația unui medic din 22 martie 1997 (în conformitate cu care nu era în stare să lucreze începând cu 26 noiembrie 1993) și pe un raport EMMG din 3 martie 1997. La 14 mai 1997, Comisia municipală a respins recursul, menținând că capacitatea de muncă a reclamantului înainte de 11 ianuarie 1995 nu a fost redusă într-o măsură în care a avut loc o pensie de invaliditate. Reclamantul a apelat în continuare la Curtea de Asigurări, repetându-și afirmația despre data incapacității ei de a lucra și adăugând, printre altele, declarația unui medic din 20 august 1997 (în care a fost considerată inaptă să lucreze începând cu 26 noiembrie 1993, și care, printre altele, a descris problemele cu degetul). La 26 februarie 1998, Curtea de Asigurări a respins recursul, având următoarele motive: „Motivele sunt menționate în decizia Consiliului municipal de Pensiuni. Dovezile prezentate nu justifică o concluzie diferită în ceea ce privește evaluarea capacităților [de muncă] ale reclamantului.” La 22 decembrie 1999, reclamantul a solicitat din nou o pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994 menținând inaptitudinea sa de a lucra începând cu 26 noiembrie 1993. Ea a adăugat raportul unui medic din 14-15 decembrie 1999. La 14 februarie 2000, instituția de pensii din administrația locală, care a examinat cererea în funcție de raportul medical proaspăt, l-a respins, menținând că nu există dovezi noi care să justifice orice concluzie diferită în ceea ce privește data incapacității ei de a lucra. Reclamantul a apelat la Consiliul Municipal de Pensiuni, repetând cererile sale anterioare și cerând dobânzi, rambursarea costurilor sale de apel și o audiere orală și, de asemenea, se bazează pe art. 6 din Convenție. Ea s-a identificat și doi medici (K. și L., sau alternativ H.) ca martori și a specificat subiectele pentru declarația lor propusă. La 27 septembrie 2000, Comisia municipală a respins recursul. Acesta a deținut: „La 18 aprilie 1995, Instituția de Pensiuni a Guvernului Local a constatat că capacitatea dumneavoastră de lucru a fost redusă într-o măsură care v-a îndreptat la o pensie de invaliditate începând cu 11 ianuarie 1995. Pe baza noilor dovezi medicale prezentate nu poate fi considerată ca fiind începută mai devreme de 11 mai 1995. Cererea dumneavoastră de pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994 cu dobânzi a fost, în consecință, respinsă. În ceea ce privește o audiere orală, Consiliul Municipal de Pensiuni constată, pe baza documentelor medicale prezentate și a altor dovezi, că nu este necesar să dețină una.” Reclamantul a apelat în continuare la Curtea de Asigurări ce a solicitat o pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994, cu dobânzi, rambursarea costurilor de apel și o audiere orală. Ea s-a plâns că Consiliul municipal de pensii a luat în considerare declarația medicului din 27 martie 2000, deși a afirmat în mod expres în observațiile sale că nu va prezenta declarația în cauză. Ea s-a plâns că Consiliul municipal de pensii a invitat aparent declarația propunerii sale și că nu a primit ocazia de a-și prezenta observațiile cu privire la această declarație. Ea s-a plâns, de asemenea, de raționarea presupusă inadecvată a Consiliului municipal de pensii, în special în ceea ce privește problema cu degetele sale, așa-numită mobilitate comună limitată. Ea a subliniat în continuare că a existat o eroare de tipărire în ceea ce privește data invalidității ei la locul de muncă. Ea a propus ea și doi medici (K. și L.) ca martori pentru o audiere orală și a specificat că ea va depune mărturie în privința bolilor ei și a incapacității de a lucra din 1993 sau 1994 și a efectelor problemelor cu degetul asupra capacității de muncă, și că doctorii ar trebui să fie auziți în legătură cu data incapacității reclamantului de a lucra și, în special, cu efectele problemelor cu degetul ei. Curtea de Asigurări a primit declarațiile medicilor din 2 octombrie 1998, 12 aprilie 1999, 28 februarie 2001 și, respectiv, 25 ianuarie 2002. Instituția de pensii a guvernului local și-a prezentat observațiile și reclamantul a prezentat observațiile sale în răspuns. La 30 mai 2002, instanța a respins recursul fără o audiere orală. Acesta a motivat, printre altele: „Se bazează pe documentele disponibile, declarația [medicamentului] din 27 martie 2000 a sosit la Consiliul Municipal de Pensiuni de la Instituția Pensiuni din Guvernul Local, la 15 iunie 2000, împreună cu apelul reclamantului. În consecință, Consiliul Municipal de Pensiuni nu a invitat declarația în cauză și, prin urmare, nu a acționat în mod eronat, așa cum a afirmat reclamantul.” În ceea ce privește audierea orală solicitată a motivat: „... Procedura în fața Tribunalului de Asigurări este în mod normal scrisă. Curtea de Asigurări trebuie să desfășoare o audiere orală, dacă o parte privată solicită. Cu toate acestea, un caz poate fi examinat fără o audiere orală în cazul în care ... este, în mod evident, inutil din cauza naturii chestiunilor sau a altor motive. Dacă o parte solicită o audiere orală trebuie să indice motivele pentru care ar fi necesară și ce fel de dovezi ar prezenta la audiere. Lipsa de necesitate a unei audieri orale este evaluată pe baza acestor motive și o audiere poate fi eliberată dacă este foarte probabil că nu ar fi util. O audiere orală cu privire la dificultatea medicală subjectivă este de obicei inutilă, cu condiția ca există dovezi medicale adecvate și adecvate la dispoziție. Cazul se referă la întrebarea dacă [reclamantul] a fost ... Incapabil de a lucra înainte de ianuarie 1995. Aceeași chestiune a fost examinată în cadrul procedurii scrise înainte. Curtea de Asigurare constată că opiniile subjective [de reclamantului] au fost deja stabilite în mod adecvat în cadrul examinărilor anterioare și că audierea ei din acest motiv este, prin urmare, inutilă, ținând seama în special de expirarea timpului. a participat personal [reclamantului] începând cu 29 ianuarie 1997. ... s-a întâlnit [reclamantul] pentru prima dată la 30 martie 1999. Titlul declarației medicale L. din 12 aprilie 1999 se citește: „Declarația și rezumatul unui specialist pentru Curtea de Asigurări, pe baza documentelor și a unei întâlniri cu pacientul”. Prin urmare, ambele avize ale medicilor se bazează pe ceea ce le-a spus [reclamantul] și pe o evaluare a documentelor, ceea ce înseamnă că nu pot da o evaluare bazată pe examinarea lor personală cu privire la starea de sănătate a reclamantului în momentul respectiv. Curtea de Asigurări a avut la dispoziție dovezi documentare similare ca acestea. În aceste circumstanțe dovezi scrise este considerat suficient. Există un medic în compoziția Curții de Asigurări, care garantează suficientă experiență în chestiuni medicale. Curtea de Asigurări constată că audierea K. și L. privind concluziile privind capacitatea de lucru [reclamantului] bazată pe materiale scrise este inutilă, ținând seama de compoziția Curții de Asigurări și de faptul că observațiile lor sunt evidente din declarațiile lor scrise. ...” În ceea ce privește obiectul apelului, instanța a declarat: „Motivele sunt menționate în hotărârea Consiliului municipal de pensii. Cu toate acestea, Curtea de Asigurări corectează data din 11 mai 1995 până la 11 ianuarie 1995. Noile dovezi prezentate nu dau naștere la concluzii diferite cu privire la capacitatea de lucru a reclamantului. În plus, Curtea de Asigurări remarcă următoarele: În acțiunea anterioară în cauză, care a avut loc mai aproape de evenimentele contestate, problema presupusă degetului nu a fost ridicată în cererile de pensie, apelurile sau alte documente, iar importanța acesteia pentru capacitatea de lucru a reclamantului nu a fost identificată ca fiind semnificativă în declarațiile medicale anterioare. Probele noi prezentate ... nu justifică o concluzie că reclamantul nu a fost în stare să lucreze în timpul menționat în cerere.” La momentul primelor două seturi de procedură, a fost scrisă procedura în Consiliul Municipal de Pensiuni și Curtea de Asigurări. În cazul în care au existat motive excepționale, instanța a putut, totuși, să decidă să facă o audiere orală. În ceea ce privește a treia serie de proceduri, Consiliul municipal de pensii și Curtea de Asigurări au fost sub obligația de a desfășura o audiere publică. Dacă nu este prevăzută altfel de o lege, Legea de procedură judiciară administrativă (hallintolainkäyttölaki, förvaltningsproceslagen; Legea nr. 586/1996) se aplică procedurilor în fața Consiliului municipal de pensii și a Curții de Asigurări. Acestea trebuie să desfășoare o audiere orală atunci când este necesară în scopul stabilirii faptelor cazului. Părțile, martorii și experții pot fi auzite și alte dovezi primite în cadrul unei audieri orale. Curtea de Asigurare trebuie să desfășoare o audiere orală dacă o parte privată o solicită, cu excepția cazului în care o audiere este manifestament inutilă având în vedere natura acestei chestiuni sau pentru un alt motiv (articolele 37 și 38). Compozițiile Consiliului Municipal de Pensiuni și ale Curții de Asigurări includ un medic în cazurile în care este necesară o evaluare medicală (secțiunea 7 din respectiva Lege privind pensiile municipale (kunnalling viranhaltijain ja työntekijäin eläkelaki, lagen om pension för kommunala tjänsteinnehavare och arbettagare) și art. 5 din respectiva Lege a Tribunalului de Asigurări). Toată lumea are dreptul să-și examineze cazul în fața unei autorități publice fără întârziere nejustificată (art. 21 din Constituția Finlandei (peruslaki, grundlag; Legea nr. 731/1999). O decizie trebuie motivată (art. 21 alineatul (2) din Constituția Finlandei (Suomen perustuslaki, Finlanda; 731/1999). În momentul respectiv, capitolul 24, art. 4 (165/1998) din Codul de Procedură Judicială (oikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken) prevedea că o hotărâre trebuie să fie motivată, indicând faptele și argumentarea juridică pe care a fost bazată și motivele care au condus instanța să dețină o chestiune contestată stabilită sau nefondată.
The applicant, Ms Arja Tuulikki Pirinen, is a Finnish national who was born in 1946 and lives in Palojoki. She is represented before the Court by Mr Jarmo Kinnunen, a lawyer practising in Espoo. The Finnish Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties and as they appear from the documents, may be summarised as follows. On 30 March 1994 the Municipal Pensions Board (kuntien eläkelautakunta, kommunernas pensionsnämnd) dismissed the applicant’s application for a disability pension from 1 January 1994. On 30 March 1995 the Supreme Administrative Court (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen) quashed the decision and remitted the case for fresh examination. On 18 April 1995 the Local Government Pensions Institution (kuntien eläkevakuutus, kommunernas pensionsförsäkring) issued a new decision granting the applicant a disability pension from 1 February 1995 based on her inability to work since 11 January 1995, i.e. it did not grant her a pension for the period 1 January 1994 to 31 January 1995. The applicant appealed to the Insurance Court (vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen), which upheld the decision on 7 November 1996. On 13 December 1996 the applicant applied again for a disability pension from 1 January 1994 to 31 January 1995. On 16 December 1996 the Local Government Pensions Institution upheld its previous provisional decision of 5 January 1996, according to which the applicant was granted a disability pension only from 1 February 1995. The applicant appealed to the Municipal Pensions Board, maintaining that she had been unfit to work from 26 November 1993 and requesting a disability pension from 1 January 1994 with interest. She relied on a medical doctor’s statement of 22 March 1997 (according to which she had been unfit to work from 26 November 1993) and an ENMG-report of 3 March 1997. The Local Government Pensions Institution submitted its observations and the applicant submitted her observations in reply. On 14 May 1997 the Municipal Pensions Board dismissed the appeal, maintaining that the applicant’s working capacity prior to 11 January 1995 had not been reduced to an extent entitling her to a disability pension. The applicant appealed further to the Insurance Court, repeating her contention about the date of her inability to work and appending, inter alia, a medical doctor’s statement of 20 August 1997 (in which she was regarded as unfit to work from 26 November 1993, and which, inter alia, described her finger problems). The Local Government Pensions Institution submitted its observations and the applicant submitted her observations in reply. On 26 February 1998 the Insurance Court dismissed the appeal, giving the following reasons: “The reasons are mentioned in the Municipal Pensions Board’s decision. The presented evidence doest not warrant a different conclusion as regards the assessment of [the applicant’s] capacity for work.” On 22 December 1999 the applicant applied again for a disability pension from 1 January 1994 maintaining her unfitness to work from 26 November 1993. She appended a medical doctor’s report of 14-15 December 1999. On 14 February 2000 the Local Government Pensions Institution, having examined the application in the light of the fresh medical report, dismissed it, maintaining that there was no new evidence which justified any different conclusion as regards the date of her incapacity to work. The applicant appealed to the Municipal Pensions Board, repeating her previous requests and claiming interest, reimbursement of her appeal costs and an oral hearing and also relying on Article 6 of the Convention. She identified herself and two medical doctors (K. and L., or alternatively H.) as witnesses and specified the topics for their proposed testimony. She relied on two medical doctors’ statements of 27 March 2000 and 26-30 June 2000 respectively, a copy of a scientific article and two copies of a doctoral thesis. The Local Government Pensions Institution submitted its observations and the applicant submitted her observations in reply. On 27 September 2000 the Municipal Pensions Board dismissed the appeal. It held: “On 18 April 1995 the Local Government Pensions Institution found that your working capacity has been reduced to an extent entitling you to a disability pension from 11 January 1995. Based on the newly presented medical evidence your disability to work cannot be regarded as having begun earlier than 11 May 1995. Your request for a disability pension from 1 January 1994 with interest has consequently been dismissed. As regards an oral hearing, the Municipal Pensions Board finds, based on the presented medical and other evidence, that it is not necessary to hold one.” The applicant appealed further to the Insurance Court claiming a disability pension from 1 January 1994 with interest, reimbursement of her appeal costs and an oral hearing. She complained that the Municipal Pensions Board had taken into account the medical doctor’s statement of 27 March 2000 although she had expressly stated in her observations in reply that she would not submit the statement in question. She complained that the Municipal Pensions Board had apparently invited the statement of its own motion and that she had not been given an opportunity to present her observations on that statement. She also complained about the allegedly inadequate reasoning of the Municipal Pensions Board, in particular as regarded the problem with her fingers, so-called limited joint mobility. She further pointed out that there had been a typing error as regards the date of her disability to work. She proposed herself and two medical doctors (K. and L.) as witnesses for an oral hearing and specified that she would testify about her illnesses and inability to work from 1993 or 1994 and the effect of her finger problems on her working capacity, and that the doctors were to be heard concerning the date of the applicant’s incapacity to work and, in particular, the effects of her finger problems. The Insurance Court received medical doctors’ statements of 2 October 1998, 12 April 1999, 28 February 2001 and 25 January 2002 respectively. The Local Government Pensions Institution submitted its observations and the applicant submitted her observations in reply. On 30 May 2002 the court dismissed the appeal without an oral hearing. It reasoned, inter alia: “Based on the available documents, [the medical doctor’s] statement of 27 March 2000 arrived at the Municipal Pensions Board from the Local Government Pensions Institution on 15 June 2000 together with the applicant’s appeal. Consequently, the Municipal Pensions Board did not invite the statement in question and has therefore not acted erroneously as claimed by the applicant.” As regards the requested oral hearing it reasoned: “... Proceedings before the Insurance Court are normally in writing. The Insurance Court must hold an oral hearing if requested by a private party. A case may however be examined without an oral hearing if ... it is manifestly unnecessary due to the nature of the matter or other reasons. If a party requests an oral hearing he or she must indicate the reasons why it would be necessary and what kind of evidence he or she would present at the hearing. The lack of necessity for an oral hearing is assessed on the basis of these grounds and a hearing may be dispensed with if it is highly likely that it would not be useful. An oral hearing concerning subjective medical hardships is usually unnecessary provided that there is proper and adequate written medical evidence at hand. The case concerns the question whether [the applicant] was ... unfit to work before January 1995. The same issue has been examined in written proceedings before. The Insurance Court finds that [the applicant’s] subjective views have already been adequately established in the prior examinations, and that hearing her for this reason is therefore unnecessary, taking into account in particular the lapse of time. It appears from the documents that ... K. has personally attended to [the applicant] from 29 January 1997. ... L. met [the applicant] for the first time on 30 March 1999. The heading of L.’s medical statement of 12 April 1999 reads: ‘A specialist’s statement and summary for the Insurance Court, based on documents and one meeting with the patient.’ Both medical doctors’ opinions are therefore based on what [the applicant] had told them and on an assessment of documents, which means that they cannot give a valuation based on their personal examination about the applicant’s state of health at the relevant time. The Insurance Court has apparently had at its disposal similar documentary evidence as they did. In these circumstances written evidence is regarded as sufficient. There is a medical doctor in the composition of the Insurance Court, which guarantees sufficient expertise on medical questions. The Insurance Court finds that the hearing of K. and L. about their conclusions concerning [the applicant’s] working capacity based on written material is unnecessary, taking into account the Insurance Court’s composition and the fact that their observations are apparent from their written statements. ...” As regards the subject-matter of the appeal, the court held: “The reasons are mentioned in the Municipal Pensions Board’s decision. The Insurance Court however corrects the date of 11 May 1995 to 11 January 1995. The presented new evidence does not give rise to different conclusions about the applicant’s working capacity. In addition, the Insurance Court notes the following: In the previous proceedings in the matter, which have taken place closer in time to the disputed events, the alleged finger problem has not been raised in the pension applications, appeals or other documents, and its importance to the applicant’s working capacity has not been identified as significant in the previous medical doctors’ statements. The newly presented evidence ... does not warrant a conclusion that the applicant was unfit to work during the time mentioned in the application either.” At the time of the first two sets of proceedings the procedure in the Municipal Pensions Board and Insurance Court was written. When there were exceptional reasons, the court could however decide to hold an oral hearing. As to the third set of proceedings, the Municipal Pensions Board and the Insurance Court were under a Convention obligation to hold a public hearing. If not otherwise provided by an Act, the Administrative Judicial Procedure Act (hallintolainkäyttölaki, förvaltningsprocesslagen; Act no. 586/1996) applies to proceedings before the Municipal Pensions Board and the Insurance Court. They must hold an oral hearing when necessary for the purposes of establishing the facts of the case. The parties, witnesses and experts may be heard and other evidence received in an oral hearing. The Insurance Court must hold an oral hearing if a private party so requests, unless a hearing is manifestly unnecessary in view of the nature of the matter or for another reason (sections 37 and 38). The compositions of the Municipal Pensions Board and the Insurance Court include a medical doctor in cases where medical assessment is necessary (section 7 of the then Act on Municipal Pensions (kunnallisten viranhaltijain ja työntekijäin eläkelaki, lagen om pension för kommunala tjänsteinnehavare och arbetstagare) and section 5 of the then Insurance Court Act). Everyone is entitled to have his or her case examined before a public authority without undue delay (section 21 of the Constitution of Finland (perustuslaki, grundlag; Act no. 731/1999). A decision must be reasoned (section 21(2) of the Constitution of Finland (Suomen perustuslaki, Finlands grundlag; 731/1999). At the relevant time Chapter 24, Article 4 (165/1998) of the Code of Judicial Procedure (oikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken) provided that a judgment must be reasoned, indicating the facts and the legal argumentation on which it was based and the grounds which have led the court to hold a disputed issue established or unsubstantiated.