CtEDO 16.05.2006 Auto

PIRINEN v. FINLAND

RESPONDENT
FIN
HOTĂRÂRE
16.05.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PIRINEN v. FINLAND (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dna Arja Tuulikki Pirin, este un național finlandez născut în 1946 și locuiește în Palojoki. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Jarmo Kinnunen, un avocat care practică în Espoo. Guvernul finlandez („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile și după cum au apărut din documente, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 martie 1994, Consiliul Municipal de Pensiuni (kuntien eläkelautakunta, kommunernas pensionsnämnd) a respins cererea reclamantului de pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994. La 30 martie 1995, Curtea Supremă Administrativă (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen) a anulat decizia și a remis cazul pentru o examinare proaspătă. La 18 aprilie 1995, Instituția de Pensiuni a Guvernului Local (kuntien eläkevakuutus, Kommunernas pensionsförsäkring) a emis o nouă decizie care acordă reclamantului o pensie de invaliditate de la 1 februarie 1995 pe baza incapacității ei de a lucra din 11 ianuarie 1995, adică nu i-a acordat o pensie pentru perioada 1 ianuarie 1994-31 ianuarie 1995. Reclamantul a apelat la Curtea de Asigurări (vakuutusoikeus, försäkringsdomstolen), care a susținut decizia la 7 noiembrie 1996. La 13 decembrie 1996, reclamantul a cerut din nou o pensie de invaliditate de la 1 ianuarie 1994 la 31 ianuarie 1995. La 16 decembrie 1996, Instituția de Pensiuni din Guvernul Local a susținut decizia provizorie anterioară din 5 ianuarie 1996, conform căreia reclamantul a primit o pensie de invaliditate numai începând cu 1 februarie 1995. Reclamantul a apelat la Consiliul Municipal de Pensiuni, susținând că nu era în stare să lucreze începând cu 26 noiembrie 1993 și solicitând o pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994 cu interes. Ea s-a bazat pe declarația unui medic din 22 martie 1997 (în conformitate cu care nu era în stare să lucreze începând cu 26 noiembrie 1993) și pe un raport EMMG din 3 martie 1997. La 14 mai 1997, Comisia municipală a respins recursul, menținând că capacitatea de muncă a reclamantului înainte de 11 ianuarie 1995 nu a fost redusă într-o măsură în care a avut loc o pensie de invaliditate. Reclamantul a apelat în continuare la Curtea de Asigurări, repetându-și afirmația despre data incapacității ei de a lucra și adăugând, printre altele, declarația unui medic din 20 august 1997 (în care a fost considerată inaptă să lucreze începând cu 26 noiembrie 1993, și care, printre altele, a descris problemele cu degetul). La 26 februarie 1998, Curtea de Asigurări a respins recursul, având următoarele motive: „Motivele sunt menționate în decizia Consiliului municipal de Pensiuni. Dovezile prezentate nu justifică o concluzie diferită în ceea ce privește evaluarea capacităților [de muncă] ale reclamantului.” La 22 decembrie 1999, reclamantul a solicitat din nou o pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994 menținând inaptitudinea sa de a lucra începând cu 26 noiembrie 1993. Ea a adăugat raportul unui medic din 14-15 decembrie 1999. La 14 februarie 2000, instituția de pensii din administrația locală, care a examinat cererea în funcție de raportul medical proaspăt, l-a respins, menținând că nu există dovezi noi care să justifice orice concluzie diferită în ceea ce privește data incapacității ei de a lucra. Reclamantul a apelat la Consiliul Municipal de Pensiuni, repetând cererile sale anterioare și cerând dobânzi, rambursarea costurilor sale de apel și o audiere orală și, de asemenea, se bazează pe art. 6 din Convenție. Ea s-a identificat și doi medici (K. și L., sau alternativ H.) ca martori și a specificat subiectele pentru declarația lor propusă. La 27 septembrie 2000, Comisia municipală a respins recursul. Acesta a deținut: „La 18 aprilie 1995, Instituția de Pensiuni a Guvernului Local a constatat că capacitatea dumneavoastră de lucru a fost redusă într-o măsură care v-a îndreptat la o pensie de invaliditate începând cu 11 ianuarie 1995. Pe baza noilor dovezi medicale prezentate nu poate fi considerată ca fiind începută mai devreme de 11 mai 1995. Cererea dumneavoastră de pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994 cu dobânzi a fost, în consecință, respinsă. În ceea ce privește o audiere orală, Consiliul Municipal de Pensiuni constată, pe baza documentelor medicale prezentate și a altor dovezi, că nu este necesar să dețină una.” Reclamantul a apelat în continuare la Curtea de Asigurări ce a solicitat o pensie de invaliditate începând cu 1 ianuarie 1994, cu dobânzi, rambursarea costurilor de apel și o audiere orală. Ea s-a plâns că Consiliul municipal de pensii a luat în considerare declarația medicului din 27 martie 2000, deși a afirmat în mod expres în observațiile sale că nu va prezenta declarația în cauză. Ea s-a plâns că Consiliul municipal de pensii a invitat aparent declarația propunerii sale și că nu a primit ocazia de a-și prezenta observațiile cu privire la această declarație. Ea s-a plâns, de asemenea, de raționarea presupusă inadecvată a Consiliului municipal de pensii, în special în ceea ce privește problema cu degetele sale, așa-numită mobilitate comună limitată. Ea a subliniat în continuare că a existat o eroare de tipărire în ceea ce privește data invalidității ei la locul de muncă. Ea a propus ea și doi medici (K. și L.) ca martori pentru o audiere orală și a specificat că ea va depune mărturie în privința bolilor ei și a incapacității de a lucra din 1993 sau 1994 și a efectelor problemelor cu degetul asupra capacității de muncă, și că doctorii ar trebui să fie auziți în legătură cu data incapacității reclamantului de a lucra și, în special, cu efectele problemelor cu degetul ei. Curtea de Asigurări a primit declarațiile medicilor din 2 octombrie 1998, 12 aprilie 1999, 28 februarie 2001 și, respectiv, 25 ianuarie 2002. Instituția de pensii a guvernului local și-a prezentat observațiile și reclamantul a prezentat observațiile sale în răspuns. La 30 mai 2002, instanța a respins recursul fără o audiere orală. Acesta a motivat, printre altele: „Se bazează pe documentele disponibile, declarația [medicamentului] din 27 martie 2000 a sosit la Consiliul Municipal de Pensiuni de la Instituția Pensiuni din Guvernul Local, la 15 iunie 2000, împreună cu apelul reclamantului. În consecință, Consiliul Municipal de Pensiuni nu a invitat declarația în cauză și, prin urmare, nu a acționat în mod eronat, așa cum a afirmat reclamantul.” În ceea ce privește audierea orală solicitată a motivat: „... Procedura în fața Tribunalului de Asigurări este în mod normal scrisă. Curtea de Asigurări trebuie să desfășoare o audiere orală, dacă o parte privată solicită. Cu toate acestea, un caz poate fi examinat fără o audiere orală în cazul în care ... este, în mod evident, inutil din cauza naturii chestiunilor sau a altor motive. Dacă o parte solicită o audiere orală trebuie să indice motivele pentru care ar fi necesară și ce fel de dovezi ar prezenta la audiere. Lipsa de necesitate a unei audieri orale este evaluată pe baza acestor motive și o audiere poate fi eliberată dacă este foarte probabil că nu ar fi util. O audiere orală cu privire la dificultatea medicală subjectivă este de obicei inutilă, cu condiția ca există dovezi medicale adecvate și adecvate la dispoziție. Cazul se referă la întrebarea dacă [reclamantul] a fost ... Incapabil de a lucra înainte de ianuarie 1995. Aceeași chestiune a fost examinată în cadrul procedurii scrise înainte. Curtea de Asigurare constată că opiniile subjective [de reclamantului] au fost deja stabilite în mod adecvat în cadrul examinărilor anterioare și că audierea ei din acest motiv este, prin urmare, inutilă, ținând seama în special de expirarea timpului. a participat personal [reclamantului] începând cu 29 ianuarie 1997. ... s-a întâlnit [reclamantul] pentru prima dată la 30 martie 1999. Titlul declarației medicale L. din 12 aprilie 1999 se citește: „Declarația și rezumatul unui specialist pentru Curtea de Asigurări, pe baza documentelor și a unei întâlniri cu pacientul”. Prin urmare, ambele avize ale medicilor se bazează pe ceea ce le-a spus [reclamantul] și pe o evaluare a documentelor, ceea ce înseamnă că nu pot da o evaluare bazată pe examinarea lor personală cu privire la starea de sănătate a reclamantului în momentul respectiv. Curtea de Asigurări a avut la dispoziție dovezi documentare similare ca acestea. În aceste circumstanțe dovezi scrise este considerat suficient. Există un medic în compoziția Curții de Asigurări, care garantează suficientă experiență în chestiuni medicale. Curtea de Asigurări constată că audierea K. și L. privind concluziile privind capacitatea de lucru [reclamantului] bazată pe materiale scrise este inutilă, ținând seama de compoziția Curții de Asigurări și de faptul că observațiile lor sunt evidente din declarațiile lor scrise. ...” În ceea ce privește obiectul apelului, instanța a declarat: „Motivele sunt menționate în hotărârea Consiliului municipal de pensii. Cu toate acestea, Curtea de Asigurări corectează data din 11 mai 1995 până la 11 ianuarie 1995. Noile dovezi prezentate nu dau naștere la concluzii diferite cu privire la capacitatea de lucru a reclamantului. În plus, Curtea de Asigurări remarcă următoarele: În acțiunea anterioară în cauză, care a avut loc mai aproape de evenimentele contestate, problema presupusă degetului nu a fost ridicată în cererile de pensie, apelurile sau alte documente, iar importanța acesteia pentru capacitatea de lucru a reclamantului nu a fost identificată ca fiind semnificativă în declarațiile medicale anterioare. Probele noi prezentate ... nu justifică o concluzie că reclamantul nu a fost în stare să lucreze în timpul menționat în cerere.” La momentul primelor două seturi de procedură, a fost scrisă procedura în Consiliul Municipal de Pensiuni și Curtea de Asigurări. În cazul în care au existat motive excepționale, instanța a putut, totuși, să decidă să facă o audiere orală. În ceea ce privește a treia serie de proceduri, Consiliul municipal de pensii și Curtea de Asigurări au fost sub obligația de a desfășura o audiere publică. Dacă nu este prevăzută altfel de o lege, Legea de procedură judiciară administrativă (hallintolainkäyttölaki, förvaltningsproceslagen; Legea nr. 586/1996) se aplică procedurilor în fața Consiliului municipal de pensii și a Curții de Asigurări. Acestea trebuie să desfășoare o audiere orală atunci când este necesară în scopul stabilirii faptelor cazului. Părțile, martorii și experții pot fi auzite și alte dovezi primite în cadrul unei audieri orale. Curtea de Asigurare trebuie să desfășoare o audiere orală dacă o parte privată o solicită, cu excepția cazului în care o audiere este manifestament inutilă având în vedere natura acestei chestiuni sau pentru un alt motiv (articolele 37 și 38). Compozițiile Consiliului Municipal de Pensiuni și ale Curții de Asigurări includ un medic în cazurile în care este necesară o evaluare medicală (secțiunea 7 din respectiva Lege privind pensiile municipale (kunnalling viranhaltijain ja työntekijäin eläkelaki, lagen om pension för kommunala tjänsteinnehavare och arbettagare) și art. 5 din respectiva Lege a Tribunalului de Asigurări). Toată lumea are dreptul să-și examineze cazul în fața unei autorități publice fără întârziere nejustificată (art. 21 din Constituția Finlandei (peruslaki, grundlag; Legea nr. 731/1999). O decizie trebuie motivată (art. 21 alineatul (2) din Constituția Finlandei (Suomen perustuslaki, Finlanda; 731/1999). În momentul respectiv, capitolul 24, art. 4 (165/1998) din Codul de Procedură Judicială (oikeudenkäymiskaari, rättegångsbalken) prevedea că o hotărâre trebuie să fie motivată, indicând faptele și argumentarea juridică pe care a fost bazată și motivele care au condus instanța să dețină o chestiune contestată stabilită sau nefondată.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă