ALMEIDA DO COUTO contre le PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 48233/99 prezentate de Franchim ALMEIDA DO COUTO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 7 iunie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääs judecători domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 mai 1999 și înregistrată la 21 mai 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele ca răspuns prezentate de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Franclim Almeida do Couto, este un resortisant portughez, născut în 1958 și rezident în São Martinho do Porto (Portugalia).

Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Leal, avocat la Caldas da Rainha. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Victima unui accident de circulație care a avut loc la 2 octombrie 1989, reclamantul a înaintat, la 16 octombrie 1992, în fața instanței din Alcoba, o cerere de despăgubire împotriva pretinsilor responsabili pentru acest accident. La 28 februarie 1994, reclamantul a solicitat intervenția forțată a Fondului de garanție auto, ceea ce judecătorul a acceptat. Prin hotărârea din 2 februarie 1999, tribunalul l-a exonerat pe reclamant de pretențiile sale împotriva Fondului de garantare a autovehiculelor, dar a acceptat restul cererii sale, condamnându-i pe inculpați la plata unei sume de 1 000 000 000. Curtea a condamnat, de asemenea, pârâtii la plata unei sume pentru prejudiciul material, care urmează să fie stabilită în cursul procedurii ulterioare de executare.

La 18 februarie 1999, reclamantul a făcut apel la această hotărâre. Cu toate acestea, nu a prezentat o memorie, motiv pentru care recursul a fost considerat fără efect (deerto) ) printr-o ordonanță din 21 aprilie 1999. ÎN CURSUL reclamantului se referă la durata procedurii care a început la 16 octombrie 1992 și se încheie la 21 aprilie 1999 de către ordonanța care a declarat fără efect recursul reclamantului; prin urmare, a durat șase ani și șase luni. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, guvernul recunoaște că procedura a suferit anumite întârzieri. Curtea apreciază, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 48233/99 présentée par Franclim ALMEIDA DO COUTO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 7 juin 2001 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 12 mai 1999 et enregistrée le 21 mai 1999, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles en réponse présentées par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Franclim Almeida do Couto, est un ressortissant portugais, né en 1958 et résidant à São Martinho do Porto (Portugal).

Il est représenté devant la Cour par M e M. Leal, avocate à Caldas da Rainha. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Victime d’un accident de la circulation survenu le 2 octobre 1989, le requérant introduisit, le 16 octobre 1992, devant le tribunal d’Alcobaça une demande en dommages et intérêts contre les prétendus responsables de cet accident. Le 28 février 1994, le requérant demanda l’intervention forcée du Fonds de garantie automobile, ce que le juge accepta. L’audience eut lieu le 25 mars 1996. Par un jugement du 2 février 1999, le tribunal débouta le requérant de ses prétentions à l’encontre du Fonds de garantie automobile, mais fit droit au restant de sa demande, condamnant les défendeurs au paiement d’une indemnité de 1 000 000 escudos portugais au titre du préjudice moral.

Le tribunal condamna également les défendeurs au paiement d’une somme au titre du préjudice matériel, à déterminer lors de la procédure ultérieure d’exécution. Le 18 février 1999, le requérant fit appel de ce jugement. Il ne présenta toutefois pas de mémoire, raison pour laquelle le recours fut considéré sans effet ( deserto ) par une ordonnance du 21 avril 1999. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 16 octobre 1992 et s’est terminée le 21 avril 1999 par l’ordonnance qui a déclaré sans effet l’appel du requérant. Elle a donc duré six ans et six mois. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

Le Gouvernement admet que la procédure a souffert certains retards. La Cour estime, à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président