CtEDO 19.06.2001 Auto

LOPEZ DE LA CALLE GAUNA contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
19.06.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LOPEZ DE LA CALLE GAUNA contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 58481/00 prezentată de Alberto LOPEZ DE LA CALLE GAUNA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Lângă (secțiunea a treia), care are loc la 19 iunie 2001 într-o cameră compusă din dnii Fuhrmann președinte J.-P. Costa Loucaide Sir Nicolas Bratza H.S. Greve dnii Traja Ugrekhelidze judecători Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 26 iunie 2000 și înregistrată la 27 iunie 2000, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, Alberto Lopez de La Calle Gauna, este un resortisant spaniol de origine bască, născut în 1960. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Didier Rouget, maestru de conferințe la: Universitatea Paris-VIII. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 noiembrie 1994, a fost arestat de poliția franceză. La 30 aprilie 1998, tribunalul corecțional din Paris a condamnat la șapte ani de închisoare și la o interdicție definitivă a teritoriului pentru participarea la o asociație de răufăcători în legătură cu o întreprindere teroristă. Curtea din Paris a confirmat această hotărâre la 4 iunie 1999. Reclamantul a fost eliberat la 7 iulie 2000. La 3 martie 1999, guvernul a inițiat o procedură de expulzare împotriva sa. La 30 martie 1999, Comisia de expulzare a străinilor a emis un aviz nefavorabil. Cu toate acestea, la 20 mai 1999, prefectul de poliție din Paris a luat un ordin de expulzare împotriva reclamantului. La 7 iunie 2000, avocatul reclamantului a introdus o procedură de declarare în fața președintelui Tribunalului Administrativ de la Versailles, în scopul de a ordona prefectului să notifice reclamantului decizia de expulzare, decizia de stabilire a Spaniei ca țară de destinație și decizia de predare a forțelor de securitate spaniole. Ca urmare a acestui ordin, prefectul l-a informat pe reclamant cu privire la data de 20 mai 1999 și la decizia din 24 mai 2000 de stabilire a Spaniei ca țară de trimitere. La 23 iunie 2000, reclamantul a formulat o acțiune, precum și o cerere de suspendare a executării și suspendării măsurii în fața Tribunalului Administrativ de la Versailles împotriva acestor decizii. La 5 iulie 2000, președintele Tribunalului Administrativ de la Versailles a suspendat, prin ordonanță, pentru o perioadă de trei luni, executarea la . La 10 iulie 2000, Tribunalul Administrativ de la Versailles a dispus suspendarea executării deciziei de expulzare a reclamantului în Spania, considerând că aceaceasta ar putea avea consecințe dificil de reparat. În aceeași zi, în executarea unui ordin de arest la domiciliu, luat de prefectul Creației la 7 iulie 2000, reclamantul a fost dus la Aubusson, unde trebuia să se prezinte zilnic la serviciile de poliție. La 20 iulie 2000, Ministerul de Interne a făcut apel la hotărârea din 10 iulie 2000. La 26 septembrie 2000, Tribunalul Administrativ a pronunțat o hotărâre prin care a dispus reconversia reclamantului în Spania. La 13 noiembrie 2000, reclamantul s Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de riscul torturii dacă ar fi fost predat autorităților spaniole și susținea, de asemenea, că predarea sa către autoritățile spaniole ar fi constituit o încălcare a articolului 5 alineatul (1) din Convenție. Având în vedere că reclamantul nu a prezentat nicio noutate, Curtea constată, de asemenea, că nu intenționează să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenția nr. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să anuleze cererea de rol. S. D Ollé W. F uhrmann Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă