AFFAIRE CLOEZ c. FRANCE

RESPONDENT

FRA

HOTĂRÂRE

14.03.2000

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CLOEZ c. FRANCE (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA CLOEZ c. FRANȚA (solicitarea nr. 41861/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 14 martie 2000 În cauza CLOEZ c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor LEGATE (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte J.-P. Costa Loucaide Kūris, Tulkens Jungwiert H.S. Greve judecători și Dolle graffière de secțiune După deliberarea sa în camera consiliului la 27 aprilie 1999 și 29 februarie 2000, înmânarea hotărârii în litigiu, adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nr. 41861/98) îndreptată împotriva Franței și al cărei resortisant al acestui stat, dl Alain Cloez ( 16 mai 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (adică Convenția de la Lisabona). Reclamantul este reprezentat de dl Richard Alvarez, avocat în baroul din Aix-en-Provence. Guvernul francez este reprezentat de agentul său, dl Michele Dubrocard. La 21 octombrie 1998, Comisia (Camera) a decis să aducă la cunoștința guvernului pârât, invitându-l să prezinte în scris observații privind admisibilitatea și temeinicia acesteia. Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, Tribunalul și-a prezentat observațiile la 31 decembrie 1998, iar reclamantul a răspuns la 27 ianuarie 1999. La 27 aprilie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. În urma unui schimb de corespondență, la 26 noiembrie 1999, graffière de secțiune a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 10 și respectiv 14 decembrie 1999, reprezentantul reclamantului și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament arbitral al cauzei. Din 1972, reclamantul a fost angajat la cazinoul din Cannes ca dealer. În mai 1989, conducerea Cazinoului, alertată de mai multe scrisori anonime care denunță abuzuri comise în sălile de jocuri, a decis să instaleze în mod discret cinci camere de supraveghere. Înregistrările au început la 27 mai 1989 și, după exploatare, au evidențiat operațiuni frauduloase la mese, efectuate de angajați și clienți. La 21 septembrie 1989, a fost deschisă o informație penală împotriva lui X, a șefilor de jaf, a escrocilor și a clienților. Mai multe persoane au fost acuzate ulterior. La 16 noiembrie 1989, reclamantul a fost acuzat de înșelăciune și a fost pus sub supraveghere judiciară. Ulterior, angajatorul său și-a dat concedierea pentru greșeală gravă. La tribunalul de mare instanță din Grasse a continuat până la 28 august 1992. În cursul acesteia, treizeci și opt de persoane au fost acuzate. La 29 iulie 1994, Tribunalul de Mare Instanță din Grasse l-a relaxat pe reclamant în scopul urmăririi fără pedeapsă și cheltuieli de judecată. La 5 august 1994, Ministerul Public și Cazinoul din Cannes au solicitat această decizie. 11. La 19 februarie 1997, Curtea de Apel din Aix-en-Provence a confirmat relaxarea reclamantului. La 14 decembrie 1999, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului francez declar că, în temeiul unui regulament amiabil al cererii nr. 41861/98 formulată de M. Alain CLOEZ, Guvernul Franței oferă reclamantului suma de 40.000 de franci, toți șefii de prejudiciu conduși, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va face ca această cerere să fie soluționată definitiv. Această declarație nu se referă la nici o recunoaștere din partea guvernului Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. În plus, după pronunțarea hotărârii nu se solicită retrimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 13. La 10 decembrie 1999, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: am luat cunoștință de declarația guvernului Franței conform căreia este dispus să-mi plătească o sumă de 40.000 de franci (toți șefii de prejudiciu) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 41861/98 a fost introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului. În plus, acceptă această propunere, renunță la orice altă pretenție împotriva guvernului francez cu privire la faptele inițiale ale acestei acțiuni până la pronunțarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Această declarație se face în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul francez. Am luat act de faptul că guvernul va lua măsurile necesare pentru a pune în aplicare termenii acestui regulament amiabil și solicită ca persoana în cauză să fie plătită în contul bancar a cărui declarație de identitate este anexată prezentei declarații. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 14. Curtea ia notă de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) În cele din urmă a Convenției și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură. 15. În consecință, el dorește să șteargă cauza rolului. prin aceste motive, instanța, La o animité, hotărăște să șteargă cauza de la rolul Pred nota de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 14 martie 2000 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Dolle Bratza Grefier Președinte