AFFAIRE DROULEZ c. FRANCE

Secțiunea a treia, DROULEZ c. Franța (solicitarea nr. 4186/98) hotărăște STRASBURG 18 iulie 2000 În cauza DROULEZ c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din W. Fuhrmann președintele J.-P. Costa, L. Loucaides, P. Kūris, F. Tulkens, Sir icolas Bratza, H.S. Greve judecători Dolle graffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 11 ianuarie și 27 iunie 2000, se pronunțase în favoarea Franței, un cetățean al acestui stat, dl Michel Droulez, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, la data inițială a cauzei, la 11 ianuarie 2000 și 27 iunie 2000, cu privire la aceasta. La 22 decembrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (□ Convenția privind libertățile fundamentale).

Guvernul francez este reprezentat de agentul său, dl R. Abraham, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. La 15 septembrie 1998, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitându-l să prezinte în scris observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia sa. Guvernul și-a prezentat observațiile la 4 ianuarie 1999 și reclamantul a răspuns la aceasta la 17 februarie 1999. La 11 ianuarie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 12 aprilie 2000, după un schimb de corespondență, graffière de secțiune a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul art. (b) Convenției.

La 11 mai 2000 și, respectiv, 22 mai 2000, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări a cauzei. ÎN FAȚĂ la 26 iulie 1986, reclamantul a împrumutat J.G. suma de 43 240 FRF cu dobândă la rata convențională de 1,3 % în 36 de luni, adică un total de 59 159, 42 FRF. Acest împrumut a făcut obiectul, la 2 octombrie 1986, unei recunoașteri a datoriei conform căreia s-a precizat că această sumă era destinată să asigure J.G., administrator al unui restaurant, un fond de rulment și de numerar. La 26 ianuarie și 9 noiembrie 1989, restaurantul J.G. a fost plasat în recuperare judiciară și apoi în lichidare judiciară. La 25 noiembrie 1991, a considerat că creanța reclamantului era de natură privată și necomercială, iar reclamantul l-a numit pe J.G.

în fața Tribunalului de Mare Instanță din Nisa ca rambursare a capitalului, în special ca plată a dobânzii. Cererile sale au fost respinse printr-o hotărâre din 18 februarie 1993. Sesizat la 5 martie 1993 de către reclamant, instanța de recurs din Aix-en-Provence l-a decăzut printr-o hotărâre din 12 februarie 1998. ÎN JUST La 11 mai 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, care are ca origine cererea nr. 41890/98 formulată de domnul Michel DROULEZ, guvernul francez propune ca acesta să plătească suma de 30 000 FRF, imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.

Această plată reprezintă soluționarea definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la nici o recunoaștere din partea guvernului francez a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. În plus, în cazul în care nu se solicită, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. La 22 mai 2000, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de recurentul J a luat cunoștință de declarația guvernului francez conform căreia este pregătit să-mi plătească suma de 30 000 FRF în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 41890/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva statului francez cu privire la faptele inițiale ale acestei cereri. Declar cauza definitivă de soluționare. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul francez. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. din Convenție și 3 din Regulamentul de procedură 10. În consecință, el licitează să șteargă cauza rolului. prin aceste motive, instanța, la o animité, hotărăște să șteargă cauza rolului Prend act de obligația părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 18 iulie 2000 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Dolle W. Fuhrmann Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE DROULEZ

c. FRANCE (Requête n° 41860/98) ARRÊT STRASBOURG 18 juillet 2000 En l’affaire DROULEZ c. la France , La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : M. W. Fuhrmann , président , M. J.-P. Costa, M. L. Loucaides, M. P. Kūris, M me F. Tulkens, Sir N icolas Bratza, M me H.S. Greve , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 janvier et 27 juin 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE