AFFAIRE PERIE c. FRANCE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA PERIÉ c. FRANȚA (solicitarea nr. 38701/97) hotărăște (radiație) STRASBURG 26 septembrie 2000 În lacul Perié c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din [Note1] Loucaide președinte J.-P. Costa Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza H.S. Greve judecători Dolle graffière de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 5 septembrie 2000, se pronunțase împotriva Franței și al cărei resortisant al acestui stat, Jean Perié, (attenentul), a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, în urma unei hotărâri pronunțate în camera Consiliului la 5 septembrie 2000, a adoptat la această dată procedura A la origine a cauzei (nr. 38701/97) împotriva Franței, al cărei resortisant al acestui stat, Jean Perié, a sesizat Comisia Europeană cu privire la Drepturile Omului ( La 14 iulie 1997, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Reclamantul este reprezentat de dl R. Roux, jurist. Guvernul francez (atît) este reprezentat de agentul său, dl Ronny Abraham, directorul afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. La 21 octombrie 1998, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând la prezentarea în scris a observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia sa. Ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, examinarea cauzei a fost încredințată, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din protocolul menționat, noii Curți. Guvernul și-a prezentat observațiile la 22 martie 1999 și reclamantul a răspuns la aceasta la 18 mai 1999. 5. În conformitate cu art. 52 alin. La 24 august 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 7 septembrie 1999, graffière de secțiune se află la dispoziția părților în vederea ajungerii la o soluționare confidențială a cauzei în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. În urma unui schimb de corespondență între părți, guvernul și consiliul recurentei au trimis, la 4 și, respectiv, 27 iulie 2000, declarații formale de acceptare a soluionării amiabile a cauzei. 1990 pentru nerespectarea obligațiilor de rambursare a datoriilor, și în lat de către acesta din urmă a societății sale de asigurare în decembrie 1990, tribunalul de mari instanțe din Rodez a pronunțat o hotărâre la 25 martie 1994. Acesta l-a condamnat pe reclamant la plata soldurilor datorate pentru conturile sale personale și, după ce a constatat aplicarea garanției de invaliditate de la încetarea sa de muncă, a dispus o expertiză medicală pentru a stabili valoarea preluării de către companie pentru alte împrumuturi contractate în numele unor societăți civile imobiliare. Prin Hotărârea din 20 septembrie 1995, Tribunalul din Montpellier a reformat hotărârea și a invitat părțile să explice în diferite puncte. Prin Hotărârea din 20 martie 1996, Tribunalul din Montpellier a condamnat reclamantul la plata anumitor sume și compania de asigurare să le garanteze în întregime. 11. La 24 mai 1996, compania de asigurări a formulat un recurs în casation. Prin actul din 22 octombrie 1996, aceasta a renunțat. Desistarea sa a fost constatată prin ordonanța din 18 decembrie 1996. ÎN JUST 12. La 4 iulie 2000, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de solicitant: Am luat cunoștință de declarația guvernului Franței conform căreia el este dispus să-mi plătească o sumă de 20 000 de franci, toți șefii de prejudiciu, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 38701/97 introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului. În plus, acceptă această propunere, renunță la orice altă pretenție împotriva guvernului francez în ceea ce privește durata procedurii civile până la pronunțarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se face în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul francez. Am luat act de faptul că guvernul va lua măsurile necesare pentru a pune în aplicare termenii acestui regulament amiabil și solicită ca persoana în cauză să fie plătită în contul bancar a cărui declarație de identitate este anexată prezentei declarații. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 1 din Convenție. 13. La 27 iulie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului Declar că, în temeiul unui regulament amiabil al cererii nr. 38701/97 formulată de domnul Perié, guvernul Franței propune reclamantului să plătească suma de 20 000 de franci, toți șefii de prejudiciu, după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult decât atât, Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Curtea este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale (articolele fine ale Convenției și 3 din regulament). să șteargă cauza rolului Preluând notă [Notă] de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 26 septembrie 2000 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle Loucare Premier [Note] [Note1] Aplică stilul Ju_Judges pe lista de nume și Ju_Names în numele de familie. Fiecare linie trebuie să înceapă cu o tabulație și să se încheie cu o virgulă și o revenire de linie manuală (Shift+Înapoi). Dacă există mai multe nume masculine, domnii preced primul nume ; dacă există mai multe nume feminine, numele meu preced primul. [Note2] A nu se include în cazul în care hotărârea este definitivă imediat (afaceri din perioada de tranziție care au fost atribuite unei secțiuni de către colegiul Marii Camere). [Note3 Adaptare, dacă este necesar.

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE PERIÉ

c. LA FRANCE

(Requête n° 38701/97)

ARRÊT

(radiation)

STRASBOURG

26 septembre 2000

En l’affaire Perié c. la France

,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre

composée de

:

[Note1]

M.

L.

Loucaides

,

président

,

M.

J.-P.

Costa

,

M.

P.

Kūris

,

M

me

F.

Tulkens

,

M.

K.

Jungwiert

,

Sir

Nicolas

Bratza

M

me

H.S.

Greve

,

juges

,

et

de

M

me

S.

Dollé

,

greffière de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 septembre 2000,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n°

38701/97) dirigée contre la France et dont un ressortissant de cet Etat, Jean Perié («

le requérant

»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («

la Commission

») le 14 juillet 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant est représenté par M.

R. Roux, juriste. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M.

Ronny Abraham, Directeur des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

3.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. Le 21 octobre 1998, la Commission (deuxième chambre) a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement, en l’invitant à présenter par écrit des observations sur sa recevabilité et son bien-fondé.

4.

A la suite de l’entrée en vigueur du Protocole n° 11 le 1er novembre 1998, l’examen de l’affaire a été confié, en application de l’article 5 § 2 dudit Protocole, à la nouvelle Cour. Le Gouvernement a présenté ses observations le

22 mars 1999 et le requérant y a répondu le

18 mai 1999.

le règlement

»), le président de la Cour, M. L. Wildhaber, a attribué l’affaire à la troisième section.

6.

Le 24 août 1999, la Cour a déclaré la requête recevable.

7.

le 7 septembre 1999, la greffière de section s’est mise à la disposition des parties en vue de parvenir à un règlement amiable de l’affaire au sens de l’article 38 § 1 (b) de la Convention. Suite à un échange de correspondances entre les parties, le Gouvernement et le conseil de la requérante ont envoyé, les 4 et 27 juillet 2000 respectivement, des déclarations formelles d’acceptation du règlement amiable de l’affaire.

EN FAIT

8.

Suite à l’assignation du requérant par la banque M. le 2

novembre

1990 pour non respect d’échéances de remboursement d’emprunts, et à l’assignation par ce dernier de sa compagnie d’assurance en décembre 1990, le tribunal de grande instance de Rodez rendit un jugement le 25 mars 1994. Il condamna le requérant au paiement des soldes dus concernant ses comptes personnels, et, après avoir constaté l’application de la garantie invalidité à compter de son arrêt de travail, ordonna une expertise médicale afin que soit fixé le montant de la prise en charge par la compagnie pour d’autres prêts contractés au nom de sociétés civiles immobilières.

9.

Par arrêt du 20 septembre 1995, la cour d’appel de Montpellier réforma le jugement et invita les parties à s’expliquer sur différents points. Elle renvoya l’affaire au 15 février 1996.

10.

Par arrêt du 20 mars 1996, la cour d’appel de Montpellier condamna le requérant au paiement de certaines sommes et la compagnie d’assurance à garantir ces dernières dans leur intégralité.

11.

Le 24 mai 1996, la compagnie d’assurance forma un pourvoi en cassation. Par acte du 22 octobre 1996, elle se désista. Son désistement fut constaté par ordonnance du 18 décembre 1996.

EN DROIT

12.

Le 4 juillet 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant:

« J’ai pris connaissance de la déclaration du Gouvernement de la France selon laquelle il est prêt à me verser une somme de 20

000 francs, tous chefs de préjudice confondus, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

38701/97 introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition, renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre du Gouvernement français quant à la durée de la procédure civile jusqu’au prononcé de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration est faite dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement français et moi-même sommes parvenus.

Je prends acte de ce que le Gouvernement prendra les dispositions nécessaires à l’exécution des termes de ce règlement amiable et demande à ce que l’indemnité précitée soit versée sur le compte bancaire dont le relevé d’identité est joint à la présente déclaration.

En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43

§

1 de la Convention.

»

13.

Le 27 juillet 2000, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement

:

«

«

Je déclare qu’en vertu d’un règlement amiable de la requête n° 38701/97 introduite par M. Perié, le Gouvernement de la France offre de verser au requérant la somme de 20

000

francs, tous chefs de préjudice confondus, dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article

43 §

1 de la Convention.»

14.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles

37

§

1

in

fine

de la Convention et

62

§

3 du règlement).

15.

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle.

par ces motifs, la cour, À l’unanimitÉ,

1.

Décide

de rayer l’affaire du rôle

;

2.

Prend

note

[Note2]

de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 26 septembre 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

S.

Dollé

L.

Loucaides

Greffière

Président

[Note3]

[Note1]

Appliquer le style

Ju_Judges

à la liste des noms et

Ju_Names

au nom de famille. Chaque ligne doit commencer avec une tabulation et terminer avec une virgule et un retour de ligne manuel (Shift+Retour). S’il y a plusieurs noms masculins,

MM.

précède le premier nom

; s’il y a plusieurs noms féminins,

M

mes

précède le premier nom.

[Note2]

A ne pas inclure si l’arrêt est définitif immédiatement (affaires de la période transitoire qui ont été attribuées à une section par le collège de la Grande Chambre).

[Note3]

Adapter si nécessaire.