SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BACQUET c. FRANȚA (Cercetarea nr. 36667/97) HOTĂRÂREA STRASBURG Februarie 2000 În litigiu cu Anne-Marie Bacquet c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte J.-P. Costa Loucaide Tulkens, . F uhrmann, K. J ungwiert Traja, judecători și dl Dolle graffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 18 ianuarie 2000, hotărârea a fost adoptată la această dată. PROCEDURA La originea cauzei se afla o cerere (nr. 36667/97) îndreptată împotriva Franței și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Anne-Marie Bacquet ( 19 noiembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Recurenta este reprezentată de dl Philippe Bernardet, sociolog, rezident la Fresnaye-sur-Chedouet (Franța). Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, dl Yves. Charpentier, director adjunct pentru drepturile omului la Ministerul Afacerilor Externe, la care dl Michelle Dubrocard a succedat. La marginea articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri în fața instanțelor administrative. La 3 decembrie 1997, Comisia (Camera a doua) a decis să prezinte cererea guvernului pârât, invitându-l să prezinte în scris observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia sa. Guvernul și-a prezentat observațiile la 6 martie 1998 și reclamanta a răspuns la aceasta la 24 martie 1998. La 2 martie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. După un schimb de corespondență, guvernul și reprezentantul recurentei au ajuns la o soluționare pe cale amiabilă a cauzei prin scrisori din 29 noiembrie și 8 decembrie 1999. La 30 martie 1988, primarul din Saint-Omer a luat un ordin provizoriu de internare a reclamantei la centrul spitalicesc specializat (CHS) din Saint-Venant. Depoziția din oficiu a fost confirmată de un arestare a prefectului din Pas-de-Calais din 11 aprilie 1988. Prin decretul din 20 mai 1988, transmis către CHS la 26 mai următor, prefectul a ordonat ieșirea reclamantei, care a părăsit CHS la 27 mai 1988. La 10 și 12 februarie 1989, Comisia sesizează prefectul și directorul CHS cu privire la cererile prealabile de despăgubire care au fost respinse la 4 aprilie și, respectiv, 20 februarie 1989. La 20 februarie, 20 aprilie și 2 iunie 1989, Comisia sesizează Tribunalul Administrativ din Lille cu privire la mai multe acțiuni care vizează anularea deciziilor implicite prin care directorul CHS își desfășurase rezidența, a hotărârilor de internare a primarului și a prefectului, precum și condamnarea CHS și a statului de a-i plăti despăgubiri. Mai multe memorii au fost schimbate între părțile din 12 iunie 1989 și 16 martie 1990. La 16 decembrie 1991, Grupul Information Asiles (în prezent, după GIA) a intervenit în sprijinul cererilor recurentei. Un nou schimb de memorii a avut loc între GIA și prefect până la 10 iunie 1992. La 11 ianuarie 1995, reclamanta a prezentat observații la care prefectul și CHS au răspuns la 20 februarie 1995 și, respectiv, 25 septembrie 1996. GIA a prezentat un memoriu la 25 septembrie 1996 și prefectul a făcut același lucru la 3 octombrie 1996. Ședința a avut loc la 3 octombrie 1996. 10. Prin hotărârea din 17 octombrie 1996, Tribunalul Administrativ a adoptat acțiunile și a anulat hotărârile de internare a primarului și a prefectului. Tribunalul a respins, de asemenea, cererea de condamnare a CHS. În schimb, instanța a considerat că prefectul comitese greșeli grave de natură să angajeze răspunderea statului și l-a condamnat pe acesta din urmă să plătească reclamantei suma de 50 La 17 februarie 1997, recurenta sesizează instanța administrativă cu privire la o acțiune în executarea forțată a hotărârii din 17 octombrie 1996. La 30 mai 1997, suma de 84 411, 06 F a fost transferată în contul reclamantei. a adresat Curții următoarea scrisoare: (...) j ai onoarea de a vă indica că (guvernul) nu ar obiecta la un astfel de regulament amiabil, în cazul în care reclamanta ar accepta plata unei sume de 60 000 de franci în acest sens. .) să-mi comunice contrapropunerea guvernului francez pentru o soluționare amiabilă a acestei cauze prin plata către reclamantă a unei sume de 60 000 de franci, ii voi da onoarea să vă anunțe că reclamanta acceptă această propunere. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) în fine ale Convenției și 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. să șteargă cauza rolului. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 1 februarie 2000 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Dolle Bratza Grefier Președinte
TROISIÈME SECTION
BACQUET c. FRANCE
(Requête n° 36667/97)
ARRÊT
1
er
février 2000
En l’affaire Anne-Marie Bacquet c. France
,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
Sir
Nicolas
Bratza
,
président
,
M.
J.-P.
Costa
,
M.
L.
Loucaides
,
M
me
F.
Tulkens,
M.
W
. F
uhrmann,
M.
ungwiert
,
M.
K.
Traja,
juges,
et de M
me
S.
Dollé
,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 18 janvier 2000,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date.
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n°
36667/97) dirigée contre la France et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Anne-Marie Bacquet («
la requérante
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («
la Commission
») le
19 novembre 1996 en vertu de l’ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»). La requérante est représentée par M.
Philippe Bernardet, sociologue, résidant à la Fresnaye-sur-Chédouet (France). Le gouvernement français a été représenté par son agent, M.
Yves
Charpentier, Sous-directeur des Droits de l’Homme au ministère des Affaires étrangères, auquel M
me
Michèle Dubrocard a succédé.
2.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée d’une procédure devant les juridictions administratives. Le 3 décembre 1997, la Commission (deuxième chambre) a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit des observations sur sa recevabilité et son bien-fondé. Le Gouvernement a présenté ses observations le
6 mars 1998 et la requérante y a répondu le
24 mars 1998.
3.
Le 2 mars 1999, la Cour a déclaré la requête recevable.
4.
Après un échange de correspondance, le Gouvernement et le représentant de la requérante sont parvenus à un règlement amiable de l’affaire par courriers des 29 novembre et 8 décembre 1999.
5.
Le 30 mars 1988, le maire de Saint-Omer prit un arrêté ordonnant provisoirement l'internement de la requérante au centre hospitalier spécialisé (CHS) de Saint-Venant. Le placement d’office fut confirmé par un arrêté du préfet du Pas-de-Calais du 11 avril 1988.
6.
Par arrêté du 20 mai 1988, transmis au CHS le 26 mai suivant, le préfet ordonna la sortie de la requérante, qui quitta le CHS le 27 mai 1988.
7.
Les 10 et 12 février 1989, elle saisit le préfet et le directeur du CHS de demandes préalables d'indemnisation qui furent rejetées respectivement les 4 avril et 20 février 1989. Les 20 février, 20 avril et 2 juin 1989, elle saisit le tribunal administratif de Lille de plusieurs recours visant l'annulation des décisions implicites par lesquelles le directeur du CHS avait procédé à son internement, des arrêtés d'internement du maire et du préfet, ainsi que la condamnation du CHS et de l’Etat à lui verser des dommages
‑
intérêts.
8.
Plusieurs mémoires furent échangés entre les parties du 12
juin
1989 au 16 mars 1990. Le 16 décembre 1991, le Groupe Information Asiles (ci
‑
après GIA) intervint au soutien des demandes de la requérante. Un nouvel échange de mémoires eut lieu entre le GIA et le préfet jusqu’au 10
juin
1992.Le 11 janvier 1995, la requérante déposa des observations auxquelles le préfet et le CHS répondirent respectivement les 20
février
1995 et 25 septembre 1996. Le GIA produisit un mémoire le 25
septembre 1996 et le préfet en fit de même le 3 octobre 1996.
9.
L'audience eut lieu le 3 octobre 1996.
10.
Par jugement du 17 octobre 1996, le tribunal administratif joignit les recours et annula les arrêtés d'internement du maire et du préfet. Le tribunal rejeta par ailleurs la demande de condamnation du CHS. En revanche, le tribunal estima que le préfet avait commis des fautes lourdes de nature à engager la responsabilité de l'Etat et condamna ce dernier à verser à la requérante la somme de 50
000 F, avec intérêts au taux légal à compter du 2
juin 1989, date du recours. En l'absence d'appel, ce jugement devint définitif.
11.
Le 17 février 1997, la requérante saisit le tribunal administratif d'un recours en exécution forcée du jugement du 17 octobre 1996. Le 30
mai
1997, la somme de 84 411, 06 F fut virée sur le compte de la requérante.
12.
Le 29 novembre 1999,
le Gouvernement
a adressé la lettre suivante à la Cour :
«
(...) j’ai l’honneur de vous indiquer que (le Gouvernement) ne s’opposerait pas à un tel règlement amiable, pour le cas où la requérante accepterait le versement d’une somme de 60 000 francs à ce titre. »
13.
Le 8 décembre 1999, le représentant de la requérante a répondu dans les termes suivants :
«
En réponse votre lettre (..
.) me communiquant la contre-proposition du Gouvernement français pour un règlement amiable de cette affaire par le versement à la requérante d’une somme de 60 000 francs, j’ai l’honneur de vous faire savoir
que la requérante accepte cette proposition. »
14.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle s’est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles
37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement).
15.
Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle.
par ces motifs, la cour, À l’unanimitÉ,
Décide
de rayer l’affaire du rôle.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 1
er
février 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.
S.
Dollé
N.
Bratza
Greffière
Président