AFFAIRE BACQUET c. FRANCE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BACQUET c. FRANȚA (Cercetarea nr. 36667/97) HOTĂRÂREA STRASBURG Februarie 2000 În litigiu cu Anne-Marie Bacquet c. Franța Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte J.-P. Costa Loucaide Tulkens, . F uhrmann, K. J ungwiert Traja, judecători și dl Dolle graffière de secțiune După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 18 ianuarie 2000, hotărârea a fost adoptată la această dată. PROCEDURA La originea cauzei se afla o cerere (nr. 36667/97) îndreptată împotriva Franței și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Anne-Marie Bacquet ( 19 noiembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului).

Recurenta este reprezentată de dl Philippe Bernardet, sociolog, rezident la Fresnaye-sur-Chedouet (Franța). Guvernul francez a fost reprezentat de agentul său, dl Yves. Charpentier, director adjunct pentru drepturile omului la Ministerul Afacerilor Externe, la care dl Michelle Dubrocard a succedat. La marginea articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plângea de durata unei proceduri în fața instanțelor administrative. La 3 decembrie 1997, Comisia (Camera a doua) a decis să prezinte cererea guvernului pârât, invitându-l să prezinte în scris observații cu privire la admisibilitate și la temeinicia sa. Guvernul și-a prezentat observațiile la 6 martie 1998 și reclamanta a răspuns la aceasta la 24 martie 1998. La 2 martie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă.

După un schimb de corespondență, guvernul și reprezentantul recurentei au ajuns la o soluționare pe cale amiabilă a cauzei prin scrisori din 29 noiembrie și 8 decembrie 1999. La 30 martie 1988, primarul din Saint-Omer a luat un ordin provizoriu de internare a reclamantei la centrul spitalicesc specializat (CHS) din Saint-Venant.

Depoziția din oficiu a fost confirmată de un arestare a prefectului din Pas-de-Calais din 11 aprilie 1988. Prin decretul din 20 mai 1988, transmis către CHS la 26 mai următor, prefectul a ordonat ieșirea reclamantei, care a părăsit CHS la 27 mai 1988. La 10 și 12 februarie 1989, Comisia sesizează prefectul și directorul CHS cu privire la cererile prealabile de despăgubire care au fost respinse la 4 aprilie și, respectiv, 20 februarie 1989. La 20 februarie, 20 aprilie și 2 iunie 1989, Comisia sesizează Tribunalul Administrativ din Lille cu privire la mai multe acțiuni care vizează anularea deciziilor implicite prin care directorul CHS își desfășurase rezidența, a hotărârilor de internare a primarului și a prefectului, precum și condamnarea CHS și a statului de a-i plăti despăgubiri.

Mai multe memorii au fost schimbate între părțile din 12 iunie 1989 și 16 martie 1990. La 16 decembrie 1991, Grupul Information Asiles (în prezent, după GIA) a intervenit în sprijinul cererilor recurentei. Un nou schimb de memorii a avut loc între GIA și prefect până la 10 iunie 1992. La 11 ianuarie 1995, reclamanta a prezentat observații la care prefectul și CHS au răspuns la 20 februarie 1995 și, respectiv, 25 septembrie 1996. GIA a prezentat un memoriu la 25 septembrie 1996 și prefectul a făcut același lucru la 3 octombrie 1996. Ședința a avut loc la 3 octombrie 1996. 10. Prin hotărârea din 17 octombrie 1996, Tribunalul Administrativ a adoptat acțiunile și a anulat hotărârile de internare a primarului și a prefectului.

Tribunalul a respins, de asemenea, cererea de condamnare a CHS. În schimb, instanța a considerat că prefectul comitese greșeli grave de natură să angajeze răspunderea statului și l-a condamnat pe acesta din urmă să plătească reclamantei suma de 50 La 17 februarie 1997, recurenta sesizează instanța administrativă cu privire la o acțiune în executarea forțată a hotărârii din 17 octombrie 1996. La 30 mai 1997, suma de 84 411, 06 F a fost transferată în contul reclamantei. a adresat Curții următoarea scrisoare: (...) j ai onoarea de a vă indica că (guvernul) nu ar obiecta la un astfel de regulament amiabil, în cazul în care reclamanta ar accepta plata unei sume de 60 000 de franci în acest sens.

.) să-mi comunice contrapropunerea guvernului francez pentru o soluționare amiabilă a acestei cauze prin plata către reclamantă a unei sume de 60 000 de franci, ii voi da onoarea să vă anunțe că reclamanta acceptă această propunere. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) în fine ale Convenției și 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. să șteargă cauza rolului. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 1 februarie 2000 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții.

Dolle Bratza Grefier Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE BACQUET c. FRANCE (Requête n° 36667/97) ARRÊT STRASBOURG 1 er février 2000 En l’affaire Anne-Marie Bacquet c. France , La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , M. J.-P. Costa , M. L. Loucaides , M me F. Tulkens, M. W . F uhrmann, M. K. J ungwiert , M. K. Traja, juges, et de M me S. Dollé , greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 18 janvier 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date. PROCÉDURE