SECȚIUNEA 3 CAUZA RIZZOTTO c. FRANȚA (solicitarea nr. 31115/96) HOTĂRÂREA STRASBURG 25 APRILIU 2000 ÎN L După ce a intenționat în camera Consiliului la 6 aprilie 2000, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată, în mod legal, la data la care cauza a fost înaintată Curții, astfel cum a fost pronunțată în temeiul articolului 19 din Convenție de către guvernul francez (adică la data la care a fost pronunțat, la originea sa, se află o cerere (nr. 31115/96) îndreptată împotriva Franței și al cărei resortisant, dl Alain Rizzotto ( La 15 februarie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat de dl Cianfarani, avocat în baroul din Marsilia.
Guvernul francez ( Michele Dubrocard, subdirectoare a subdirecției drepturilor omului, la conducerea afacerilor juridice a Ministerului Afacerilor Externe. Cererea guvernului se referă la articolele 44 și 48 anterioare. Ea are ca obiect obținerea unei decizii pe punctul de a afla dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a statului care a fost reținută la cerințele art. 5 alin. (3) și (6) § 1 din Convenție. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, și în conformitate cu art. 5 alin. (4) din protocolul menționat anterior, adoptat cu art. 100 alin. (1) și 24 alin. (6) din Regulamentul de procedură al Curții, un colegiu al Marii Camere a decis la 14 ianuarie 1999 că cauza va fi examinată de o cameră constituită în cadrul uneia dintre secțiunile Curții.
În conformitate cu art. 52 alineatul (1) din regulament, președintele Curții, dl L. Wildhaber, a atribuit apoi cauza celei de-a treia secțiuni. La 27 aprilie 1999, camera a decis, în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, să nu țină de cuvânt. În ianuarie 1993, reclamantul a fost interpelat și plasat sub mandat de depunere în cadrul unei anchete privind traficul internațional de droguri. La 27 decembrie 1996, reclamantul a fost ascultat de instanța de judecată, pus sub acuzare pentru încălcarea legislației privind drogurile și pus în detenție provizorie la 31 ianuarie 1993. La 27 decembrie 1996, reclamantul a fost eliberat după ce a depus cauțiune. În octombrie 1997, reclamantul a fost condamnat de tribunalul corecțional din Marsilia la 18 ani de închisoare pentru încălcarea legislației privind drogurile și a fost emis un mandat de arestare împotriva sa.
iulie 1999 pentru a-și prezenta memoriile cu privire la întrebările pe care le ridicau în cauză; de asemenea, acestea erau invitate să indice înainte de 4 iunie 1999 dacă acestea doreau ca o audiere să fie ținută în acest caz. 11. La 10 august 1999 s-a adresat părților o rechemare. 12. Guvernul pârât a indicat prin scrisoarea din 20 august 1999. La 25 august 1999, a fost adresată o nouă rechemare reprezentantului reclamantului. 14. La 28 august 1999, guvernul și-a transmis memoriul. În noiembrie 1999, o scrisoare de rechemare a fost adresată reprezentantului reclamantului, recomandând cu confirmare de primire, atrăgând atenția asupra faptului că Curtea ar putea decide să șteargă cererea de rol.
La avocata reclamantului a semnat confirmarea de primire la 9 noiembrie 1999, dar nu a răspuns la niciuna dintre scrisorile care i-au fost adresate. 16. În aceste condiții, Curtea consideră că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. Din acest motiv, instanța decide să șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza rolului. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 aprilie 2000 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Dolle Bratza Modulul Președinte
c. FRANCE (Requête n° 31115/96) ARRÊT STRASBOURG 25 AVRIL 2000 En l’affaire RIZZOTTO c. FRANCE , La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. J.-P. Costa , L. Loucaides , P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , M me H.S. Greve , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 avril 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.L’affaire a été déférée à la Cour, telle qu’établie en vertu de l’article 19 de la Convention par le gouvernement français (« le Gouvernement »). A son origine se trouve une requête (n° 31115/96) dirigée contre la France et dont un ressortissant, M. Alain Rizzotto (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 15 février 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Le requérant est représenté par M e V. Cianfarani, avocate au barreau de Marseille. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me Michèle Dubrocard, sous-directrice de la sous-direction des Droits de l’Homme, à la direction des affaires juridiques du ministère des Affaires étrangères.
3.La requête du Gouvernement renvoie aux anciens articles 44 et 48. Elle a pour objet d’obtenir une décision sur le point de savoir si les faits de la cause révèlent un manquement de l’Etat défendeur aux exigences des articles 5 § 3 et 6 § 1 de la Convention.
4.A la suite de l’entrée en vigueur du Protocole n° 11 le 1 er novembre 1998, et conformément à l’article 5 § 4 dudit Protocole, pris avec les articles 100 § 1 et 24 § 6 du règlement de la Cour (« le règlement »), un collège de la Grande Chambre a décidé le 14 janvier 1999 que l’affaire serait examinée par une chambre constituée au sein de l’une des sections de la Cour.
5.Conformément à l’article 52 § 1 du règlement, le président de la Cour, M. L. Wildhaber, a ensuite attribué l’affaire à la troisième section.
6.Le 27 avril 1999, la chambre a décidé, en application de l’article 59 § 2 du règlement, de ne pas tenir d’audience. EN FAIT
7.Le 27 janvier 1993, le requérant a été interpellé et placé sous mandat de dépôt dans le cadre d’une enquête sur un trafic international de stupéfiants. Il fut entendu par le juge d’instruction, mis en examen pour infractions à la législation sur les stupéfiants et placé en détention provisoire le 31 janvier 1993.
8.Le 27 décembre 1996, le requérant fut remis en liberté après versement d’une caution.
9.En octobre 1997, le requérant fut condamné par le tribunal correctionnel de Marseille à dix-huit ans d’emprisonnement pour infraction à la législation sur les stupéfiants et un mandat d’arrêt fut délivré à son encontre. EN DROIT
10.Le 4 mai 1999, les parties ont été informées de ce que la Cour leur accordait un délai échéant le 4 juillet 1999 pour soumettre leurs mémoires sur les questions que soulevait l’affaire. Elles étaient également invitées à indiquer avant le 4 juin 1999 si elles désiraient qu’une audience soit tenue dans cette affaire.
11.Un rappel a été adressé aux parties le 10 août 1999.
12.Le gouvernement défendeur a indiqué par courrier du 20 août 1999 qu’il s’en remettait à la sagesse de la Cour quant à l’opportunité de tenir une audience.
13.Le 25 août 1999, un nouveau rappel a été adressé à la représentante du requérant.
14.Le 28 août 1999, le Gouvernement a fait parvenir son mémoire.
15.Le 3 novembre 1999, une lettre de rappel a été adressée à la représentante du requérant, en recommandé avec accusé de réception, attirant son attention sur le fait que la Cour pourrait décider de rayer la requête du rôle. L’avocate du requérant a signé l’accusé de réception le 9 novembre 1999 mais n’a répondu à aucun des courriers qui lui ont été adressés.
16.Dans ces conditions, la Cour estime que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. La Cour estime, en outre, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.
17.Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. par ces motifs, la cour, À l’unanimitÉ, Décide de rayer l’affaire du rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 25 avril 2000 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour. S. Dollé N. Bratza Greffière Président