- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 mai 2023
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Affaire communiquée
Orlandi împotriva Italiei
Traducere în română Auto
Publicat la 5 iunie 2023 Prima cerere nr. 60894/13 Adolfo ORLANDI împotriva Italiei, introdusă la 12 septembrie 2013, comunicată la 15 mai 2023 CECULE DE LEFFARE Reclamantul sesizează Tribunalul de Cassino pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul suferit din cauza unui accident rutier. La 21 mai 2007, reclamantul a formulat un recurs la Curtea de Casație, compus din trei motive. Curtea de Casație a declarat recursul inadmisibil în temeiul articolului 366-a din Codul de procedură civilă. În special, Curtea a considerat că primul motiv, întemeiat pe art. 360 nr 5 din Codul de procedură civilă, lipsea de la data de quesito di diritto ) nu au fost suficient de specifice și concrete. În conformitate cu art. 6 alineatul (1), reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță din cauza formalității excesive a deciziei Curții de Casație de a-și declara recursul inadmisibil.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Condiția de admisibilitate a recursului cu privire la formularea unui recurs A fost aceasta previzibilă în momentul depunerii recursului reclamantului (Zubac c. Croația [GC], nr 40160/12, § 87-89, 5 aprilie 2018 Gil Sanjuan c. Spania, n 48297/15, § 35-45, 26 mai 2020)? În … 1 din Convenție (Zubac, citată anterior, §§ 96-99, Trevisanato c. Italia, n 32610/07, §§ 38-46, 15 septembrie 2016) Respingerea pentru inadmisibilitate a celui de-al doilea și al treilea motiv al recursului, decis de Curtea de Casație pe motiv că reclamantul nu a formulat corect întrebările de drept (quesito diritto ), a impus o limitare disproporționată a dreptului de acces la o instanță a reclamantului, garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție (Trivinato, citată anterior, §§38-46)
Publié le 5 juin 2023
PREMIÈRE SECTION
Requête n o 60894/13 Adolfo ORLANDI contre l’Italie introduite le 12 septembre 2013 communiquée le 15 mai 2023
OBJET DE L’AFFAIRE
Le requérant saisit le Tribunal de Cassino afin d’obtenir réparation du préjudice subi à cause d’un accident de la route. Le tribunal accueillit partiellement sa demande en lui octroyant une réparation au titre de dommage biologique et moral et rejetant pour le reste la demande de réparation. La Cour d’appel de Rome confirma l’arrêt attaqué. Le 21 mai 2007 le requérant forma un pourvoi devant la Cour de cassation, composé de trois motifs. La Cour de cassation déclara le pourvoi irrecevable en application de l’article 366- bis du code de procédure civile. Elle jugea, en particulier, que le premier motif, tiré de l’article 360 n o 5 du code de procédure civile, manquait du « moment de synthèse » ( momento di sintesi ) et que dans les deuxième et troisième motifs, tirés de l’article 360 n o 3, les « questions de droit » ( quesito di diritto ) n’étaient pas suffisamment spécifiques et concrètes.
Tirant grief de l’article 6 § 1 le requérant se plaint d’une violation de son droit d’accès à un tribunal en raison du formalisme excessif de la décision de la Cour de cassation de déclarer son pourvoi irrecevable.
QUESTIONS AUX PARTIES
1. La condition de recevabilité du pourvoi relative à la formulation d’un « moment de synthèse » ( momento di sintesi ) était-elle prévisible au moment de l’introduction du pourvoi du requérant ( Zubac c. Croatie [GC], n o 40160/12, §§ 87-89, 5 avril 2018 ; Gil Sanjuan c. Espagne , n o 48297/15, §§ 35-45, 26 mai 2020) ? Dans l’affirmative, le rejet du premier motif du pourvoi a-t-il imposé une limitation disproportionnée au droit à un tribunal garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ( Zubac , précité, §§ 96-99, Trevisanato c. Italie , n o 32610/07, §§ 38-46, 15 septembre 2016) ? 2. Le rejet pour irrecevabilité des deuxième et troisième motifs du pourvoi, décidé par la Cour de cassation au motif que le requérant n’avait pas correctement formulé les questions de droit ( quesito di diritto ), a-t-il imposé une limitation disproportionnée au droit d’accès à un tribunal du requérant, garanti par l’article 6 § 1 de la Convention ( Trevisanato , précité, §§38-46) ?