OKTA v. THE NETHERLANDS

Reclamantul, Abdulhalim Okta, este un național turc de origine kurdă, născut în 1970 și locuiește în Leiden (Olanda). El este reprezentat în fața Curții de către dna G.E.M. Mai târziu, un avocat practicant la Haga. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 martie 1994, reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos sau un permis de reședință pentru motive convingătoare de natură umanitară. La 29 august 1994, el a fost interogat de un oficial de imigrare din motivele cererii sale de azil. La 31 august și 28 septembrie 1994, reclamantul a prezentat corecții și adăugarea raportului elaborat de oficialul de imigrare. La 4 aprilie 1995, Secretarul de Stat al Justiției (Staatssecretaris van Justitie) a respins cererile reclamantului. A fost ordonat să părăsească Olanda în termen de patru săptămâni. La 15 mai 1995, reclamantul a depus o obiecție (bezwaar) împotriva acestei decizii. La 16 ianuarie 1996, reclamantul a fost arestat la Haga și reținut pe baza suspiciunilor de participare la comisioană de atac împotriva unui cetățen turc. La 18 iunie 1996, procurorul public a informat reclamantul că, pentru lipsa de probe, nu va fi luată nicio procedură penală împotriva acestuia. La 24 iunie 1996, reclamantul a fost auzit înaintea Comisiei consultative pentru afaceri extraterestre (Adviescommissie voor Vreemdelingenzaken) în legătură cu obiecția sa. La 29 noiembrie 1996, secretarul de stat a respins obiecția reclamantului. La 23 decembrie 1996, reclamantul a depus recurs împotriva acestei decizii la Curtea Regională de la Haga (Arrondissementsrechtbank). Secretarul de stat a acordat recursului reclamantului efect suspensiv în ceea ce privește expulzarea sa în Turcia. Curtea regională de la Haga, după o audiere de la 22 mai 1997, a respins recursul reclamantului la 4 iulie 1997, inclusiv plângerea sa în temeiul articolului 3 din Convenție. Această decizie a fost notificată reclamantului la 17 iulie 1997. În scrisorile sale din 6, 14 și 18 august, 11 și 19 septembrie și 29 octombrie 1997, reclamantul a solicitat secretarului de stat să își reconsidere cazul și să-i acorde azil. Prin scrisoarea din 6 noiembrie 1997, secretarul de stat a informat reclamantul că procedura privind cererea sa de azil s-a încheiat cu decizia luată la 4 iulie 1997 de Curtea Regională de la Haga și că este deschis să depună o nouă cerere de azil în măsura în care a considerat că există noi fapte și circumstanțe care nu au fost examinate în procedura inițială de azil și pe baza căreia rezultatul ar putea fi diferit. La 20 noiembrie 1997, reclamantul a depus o obiecție la Secretarul de Stat împotriva scrisorii din 6 noiembrie 1997, pe care a considerat-o decizie în sensul procedurii de drept administrativ. La 10 iulie 1998, secretarul de stat a declarat obiecția reclamantului din 20 noiembrie 1997 inadmisibilă, declarând că conținutul scrisorii din 6 noiembrie 1997 era doar de natură informativă și nu constituia o decizie în scopuri de drept administrativ. Reclamantul a fost ordonat să părăsească Țările de Jos imediat. Reclamantul a depus un recurs la Curtea Regională de la Haga. În cadrul procedurii de recurs dinainte de Curtea Regională de la Haga, secretarul de stat a retras decizia contestată și a permis reclamantului să aștepte rezultatul cererii sale de reexaminare în Țările de Jos. Prin urmare, reclamantul a retras apelul său în fața Curții Regionale. La 28 august 2000, subliniind faptul că secretarul de stat nu a luat încă o decizie cu privire la cererea sa de reexaminare a cazului său, reclamantul a solicitat secretarului de stat să-i acorde un permis de ședere, deoarece procedura a durat mai mult de trei ani care, conform unei politici stabilite, îl va face eligibil pentru un permis de ședere. În acest context, reclamantul a susținut, de asemenea, că soția sa a depus o cerere de azil în Țările de Jos și că procedurile de recurs în fața Curții Regionale de la Haga împotriva hotărârii negative ale Secretarului de stat din 19 ianuarie 1998, cu privire la cererea sa, au fost suspendate la 11 august 1999, pe baza deciziei care urma să fie luate în cazul reclamantului.

The applicant, Abdulhalim Okta, is a Turkish national of Kurdish origin, born in 1970 and living in Leiden (the Netherlands). He is represented before the Court by Mrs G.E.M. Later, a lawyer practising in the Hague. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 23 March 1994, the applicant applied for asylum in the Netherlands or a residence permit for compelling reasons of a humanitarian nature. On 29 August 1994, he was questioned by an immigration official for the reasons of his request for asylum. On 31 August and 28 September 1994, the applicant submitted corrections and additions to the report drawn up by the immigration official. He stated that he feared persecution for political motives. On 4 April 1995, the State Secretary of Justice (Staatssecretaris van Justitie) rejected the applicant's requests. He was ordered to leave the Netherlands within four weeks. On 15 May 1995, the applicant filed an objection (bezwaar) with the State Secretary against this decision. On 16 January 1996, the applicant was arrested in The Hague and detained on remand on suspicion of participation in the commission of assault on a Turkish national. On 18 June 1996, the public prosecutor informed the applicant that, for lack of evidence, no criminal proceedings would be taken against him. On 24 June 1996, the applicant was heard before the Advisory Commission for Aliens' Affairs (Adviescommissie voor Vreemdelingenzaken) in relation to his objection. On 29 November 1996, the State Secretary rejected the applicant's objection. On 23 December 1996, the applicant filed an appeal against this decision with the Hague Regional Court (Arrondissementsrechtbank). The State Secretary granted the applicant's appeal suspensive effect as to his expulsion to Turkey. The Hague Regional Court, following a hearing held on 22 May 1997, rejected the applicant's appeal on 4 July 1997, including his complaint under Article 3 of the Convention. This decision was notified to the applicant on 17 July 1997. In his letters of 6, 14 and 18 August, 11 and 19 September, and 29 October 1997, the applicant requested the State Secretary to reconsider his case and to grant him asylum. By letter of 6 November 1997 the State Secretary informed the applicant that the proceedings on his asylum request had ended with the decision taken on 4 July 1997 by the Hague Regional Court and that it was open for him to file a fresh asylum request insofar as he considered that there were new facts and circumstances that had not been examined in the initial asylum proceedings and on the basis of which the outcome could be different. On 20 November 1997, the applicant filed an objection with the State Secretary against the letter of 6 November 1997, which he considered to be a decision for the purposes of administrative law proceedings. On 10 July 1998 the State Secretary declared the applicant's objection of 20 November 1997 inadmissible, holding that the contents of the letter of 6 November 1997 were merely of an informative nature and did not constitute a decision for administrative law purposes. The applicant was ordered to leave the Netherlands immediately. The applicant filed an appeal with the Hague Regional Court. In the course of the appeal proceedings before the Hague Regional Court, the State Secretary withdrew the challenged decision and allowed the applicant to await the outcome of his request for reconsideration in the Netherlands. Consequently, the applicant withdrew his appeal before the Regional Court. On 28 August 2000, noting that the State Secretary had not yet taken a decision on his request for reconsideration of his case, the applicant requested the State Secretary to grant him a residence permit as the proceedings had lasted longer than three years which, according to an established policy, would make him eligible for a residence permit. In this context, the applicant further submitted that also his wife had filed an asylum request in the Netherlands and that the appeal proceedings before the Hague Regional Court against the State Secretary's negative decision of 19 January 1998 on her request had been adjourned on 11 August 1999 on the basis of the decision that was to be taken in the case of the applicant.