BERZA contre la ROUMANIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 31041/96 prezentată de Ion Tudor BERZA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are sediul la 10 iulie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm, dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Biersan Panțiriru Maruste, judecători M. Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 11 noiembrie 1995 și înregistrată la 18 aprilie 1996, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Ion Tudor Berza, este un resortisant român, născut în 1944 și rezident la București.

Faptele, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 10 iunie 1993, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din București cu privire la o acțiune în custodia unei case naționalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950. Prin hotărârea din 1 septembrie 1993, instanța a dat dreptul la acțiune. Această hotărâre a devenit definitivă la 7 februarie 1994 și reclamantul a luat în posesie casa la 27 iulie 1994. La o dată care nu a fost precizată, procurorul general al României a formulat o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. La 31 mai 1995, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare. În 1997, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din primul raionul București cu privire la o nouă acțiune în revendicare a aceleiași case.

La 6 februarie 1998, instanța a acceptat cererea sa. Această hotărâre a devenit definitivă la 8 septembrie 1998. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant la 18 martie 1999, hotărârea a fost executată la 9 februarie 1999, motiv pentru care nu mai intenționează să mențină cererea în fața Curții. GrieFS Reclamantul se plânge că hotărârea Curții Supreme de Justiție laa privat de dreptul său de a avea acces la o instanță, cu încălcarea articolului 6 1 din Convenție. În ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Tribunalul se plânge că hotărârea Curții Supreme de Justiție din 31 mai 1995 și-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale, astfel cum a fost recunoscută prin hotărârea din 1 septembrie 1993. Curtea constată apoi că 18 martie 1999, reclamantul a confirmat restituirea, precizând că nu mai dorește să mențină cererea.

Curtea reține, în lumina observațiilor guvernului român și ale reclamantului, că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu se mai justifică. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția n

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n° 31041/96 présentée par Ion Tudor BERZA contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 juillet 2001 en une chambre composée de M me E. Palm , présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , C. Bîrsan , T. Panțîru , R. Maruste juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 11 novembre 1995 et enregistrée le 18 avril 1996, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Ion Tudor Berza, est un ressortissant roumain, né en 1944 et résidant à Bucarest.

Les faits, tels que présentés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 10 juin 1993, le requérant saisit le tribunal de première instance de Bucarest d’une action en revendication d’une maison nationalisée en vertu du décret n° 92/1950. Par jugement du 1er septembre 1993, le tribunal fit droit à l’action. Ce jugement devint définitif le 7 février 1994 et le requérant prit possession de la maison le 27 juillet 1994. A une date qui n’a pas été précisée, le procureur général de la Roumanie forma un recours en annulation contre ce jugement. Le 31 mai 1995, la Cour suprême de justice admit le recours en annulation. En 1997, le requérant saisit le tribunal de première instance du 1er arrondissement de Bucarest d’une nouvelle action en revendication de la même maison.

Le 6 février 1998, le tribunal fit droit à sa demande. Ce jugement est devenu définitif le 8 septembre 1998. Selon les informations données par le requérant le 18 mars 1999, le jugement a été exécuté le 9 février 1999, raison pour laquelle il n’entend plus maintenir la requête devant la Cour. GRIEFS 1. Le requérant se plaint du fait que l’arrêt de la Cour suprême de justice l’a privé de son droit d’accès à un tribunal, en violation de l’article 6 § 1 de la Convention. 2. Il se plaint, au égard de l’article 1er du Protocole N 1 à la Convention, de ce que l’arrêt de la Cour suprême de justice du 31 mai 1995 a porté atteinte à son droit au respect de ses biens, tel que reconnu par le jugement du 1er septembre 1993. EN DROIT La Cour constate que par lettre du 2 février 1999, le Gouvernement l’a informé que le requérant s’est vu restituer la maison en litige.

La Cour constate ensuite que 18 mars 1999, le requérant a confirmé la restitution, en précisant qu’il ne désirait plus maintenir la requête. La Cour retient, à la lumière des observations du Gouvernement roumain et du requérant, que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention et que, dès lors, la poursuite de l’examen de la requête ne se justifie plus. La Cour considère par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Michael O’B oyle Elisabeth Palm Greffier Présidente