CASE OF H.L. AGAINST FINLAND

Rezoluția ResDH(2001)91 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 decembrie 2000 (finală la 2 ianuarie 2001) în cazul H.L. împotriva Finlandei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001 la ședința 760 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza H.L.

pronunțată la 14 decembrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 2 ianuarie 2001 deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât și reclamantul au declarat că nu vor solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 33600/96) împotriva Finlandei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 septembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl H.L., un național finlandez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a procedurilor penale; întrucât, în hotărârea sa din 14 decembrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus,

s-a convenit că Guvernul Finlandei va plăti reclamantului suma de 25 000 de mărci finlandeze în ceea ce privește prejudiciile morale și suma de 33 934 mărci finlandeze în ceea ce privește costurile și cheltuielile; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 8 februarie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Finlandei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)91 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 14 December 2000 (final on 2 January 2001) in the case of H.L. against Finland (Adopted by the Committee of Ministers on 23 July 2001 at the 760 th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the H.L.

case delivered on 14 December 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention; Recalling that the judgment of the Court became final on 2 January 2001 since, at this date, the Government of the respondent state and the applicant had declared that they would not request for a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Recalling that the case originated in an application (No. 33600/96) against Finland, lodged with the European Commission of Human Rights on 24 September 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr H.L., a Finnish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of criminal proceedings; Whereas in its judgment of 14 December 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Finland would pay the applicant the sum of 25 000 Finnish marks in respect of non-pecuniary damage,

and the sum of 33 934 Finnish marks in respect of costs and expenses; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 8 February 2001, the Government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Finland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.