CASE OF H.L. v. FINLAND

RESPONDENT

FIN

HOTĂRÂRE

14.12.2000

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list (friendly settlement)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF H.L. v. FINLAND (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A H.L. FINLAND Depunerea nr. 33600/96 AJUDEMENTUL (schimbare) STRASBOURG 14 decembrie 2000 În cazul H.L. c. Finlanda, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința ca Camera compusă din: G. Ress Președintele I. Cabral Barreto V. Butkevych dna N. Vajić J. Hedigan M. Pellonpäää dna S. Botoucharova judecători și grefierul Secțiunii Berger După deliberarea în particular la 21 noiembrie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 33600/96) împotriva Republicii Finlanda depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național finlandez, H.L. („Reclamantul”), la 24 septembrie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl E. Käyhkö, avocat care practică în Lahti (Finlanda). Guvernul finlandez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. Holger Rotkirch, director general pentru afaceri juridice, Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurilor penale împotriva sa. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 20 ianuarie 2000, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 15 septembrie 2000, după schimbul de corespondență, grefierul Secțiunii a sugerat părților să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 21 septembrie 2000 și la 13 octombrie 2000 Agentul Guvernului și, respectiv, reprezentantul reclamantului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE 02/11/1999 24/10/1996 30/10/1996 VK/MKK J. HEDIGAN 33600/96 H.L. (Heikki LEHTONEN) Finlanda Reclamantul este un cetățean finlandez, născut în 1938 și rezident în Helsinki. A fost arestat la 16 septembrie. 1988, în legătură cu mai multe infracțiuni legate de lichidarea insolvent a trei societăți diferite (X, Y și Z), el a fost implicat în calitate de, printre altele , director de administrație . El a fost eliberat la 28 septembrie 1988 după o anchetă de poliție . La 13 decembrie 1988, reclamantul a fost acuzat de infracțiuni fiscale referitoare la societățile Y și Z în fața Tribunalului Orașului Lahti ( raastuanoikeus , rådstuvurätt; cunoscut sub numele de Curtea de District din Lahti ( käräjäoikeus, tingsrätt ) începând cu 1 decembrie 1993). Procurorul a declarat că investigațiile de poliție privind suspectele infracțiuni în legătură cu lichidarea insolventului nu au fost încă terminate. Un martor a furnizat dovezi la audiere. Procurorul și avocatul reclamantului au solicitat o suspendare, care a fost acordată până la 14 martie 1989. În audierea din 14 martie 1989, procurorul a declarat că încă mai sunt luate în considerare patru acuzații împotriva reclamantului referitoare la lichidarea insolventă. El solicită o amânare până la 18 iulie 1989. Cererea nu a fost opusă, iar cazul a fost suspendat până la data solicitată. 10. Investigațiile de poliție privind societatea Z au fost încheiate la 18 iulie 1989. Mai 1989. Rezultatele obținute au fost transmise procurorului pentru a fi acuzate. 11. La ședința din 18 iulie 1989 procurorul a adus noi acuzații împotriva a doi co-apăratori. Procurorul a declarat că ancheta de poliție privind lichidarea companiilor Y și Z a fost terminată, dar acuzațiile erau încă în anchetă. În plus, majoritatea reclamanților nu au fost convocați. Astfel, procurorul a solicitat o suspendare de două luni sau mai mult. Un reclamant și cei doi condamnați au fost de acord cu cererea sa. Avocatul reclamantului nu a găsit niciun motiv pentru o nouă suspendare și a solicitat ca cazul să fie decis în ceea ce privește reclamantul. După cererea procurorului, cazul a fost suspendat până la 19 septembrie 1989. 12. La 19 septembrie 1989, reclamantul a fost acuzat de infracțiuni legate de lichidarea societăților X și Y. Avocatul reclamantului a citit și a depus un recurs scris și a declarat că va răspunde în scris acuzațiilor referitoare la compania Y. Trei martori și un reclamant au furnizat dovezi la audiere. Procurorul solicită o suspendare pentru a auzi martori și pentru a solicita convocarea unui reclamant. În plus, el a explicat că acuzațiile referitoare la societatea Z sunt încă în curs de examinare. Mai multe altele, inclusiv reclamantul, au fost de acord cu cererea de suspendare, care a fost acordată până la 28 noiembrie 1989. 13. 1989 avocatul reclamantului a depus o plângere. Reclamantul a numit un martor pentru a da dovezi și un alt martor a fost reaudit. Procurorul a solicitat o suspendare pentru a suna mai mult martori și ca examinarea unor acuzații suplimentare nu a fost încheiat. Cazul a fost suspendat până la 20 martie 1990. 14. 1990 substanța acuzațiilor nu a fost tratată deloc. Procurorul a cerut aproximativ două luni de amânare. El a explicat că examinarea acuzațiilor referitoare la societatea Z nu a fost finalizată, dar că a fost în etapa finală. El a avut intenția de a pregăti citațiile în viitorul apropiat. În plus, el a vrut să audă dovezi de la unii martori la următoarea ședință. Toate cele patru acuzate au fost de acord cu cererea, iar amânarea a fost acordată până la 29 mai 1990. 15. La 29 mai 1990 procurorul a formulat acuzații împotriva unui al cincilea inculpat. Acuzațiile împotriva reclamantului nu au fost tratate. La cererea procurorului cazul a fost suspendat până la 18 septembrie 1990. 16. 1990 acuzațiile împotriva a trei co-apăratori ai reclamantului au fost tratate. Procurorul a declarat că acuzațiile referitoare la două rapoarte de anchetă de poliție sunt încă în curs de examinare. El solicită o suspendare, care a fost acordată până la 18 decembrie 1990. 17. Prin audiere din 18 decembrie 1990 procurorul nu a încheiat examinarea acuzațiilor în legătură cu compania Z. Substanța oricărei acuzații nu a fost tratată. La cererea procurorului cazul a fost suspendat până la 19 martie 1991. 18. La 19 martie 1991 procurorul a renunțat la unele dintre acuzațiile, unul dintre care a fost împotriva reclamantului. El a explicat că acuzațiile legate de societatea Z și unele acuzații suplimentare în ceea ce privește compania X au fost încă în discuție, și el solicită o amânare. Avocatul reclamantului s-a opus suspendării. El a declarat că procurorul a avut deja trei ani și jumătate pentru a completa acuzațiile. Avocatul reclamantului a pus, de asemenea, o întrebare cu privire la acuzațiile deja formulate, dar procurorul a refuzat să răspundă la acest punct. În cele din urmă, avocatul reclamantului a declarat că, dacă a fost acordată amânarea, cazul ar trebui suspendat pentru o perioadă suficient de lungă de timp. Cazul a fost suspendat până la 27 august 1991. 19. Se pare că nici o audiere nu a avut loc la 27 august. Următoarea ședință a avut loc la 1 octombrie 1991. Un martor a furnizat dovezi. Procurorul nu a prezentat nici o nouă acuzație și, la cererea sa, cazul a fost suspendat până la 26 noiembrie 1991. 21. 1991 au fost aduse noi acuzații privind societatea X împotriva reclamantului. Acuzația a chemat cinci martori care au dat dovezi la audiere. Procurorul și doi co-acuzați au solicitat o amânare. Nu a existat nicio opoziție. Cazul a fost suspendat până la 4 februarie 1992. 22. La ședința din 4 februarie 1992, avocatul reclamantului a depus anumite dovezi. El a explicat, de asemenea, că el intenționează să solicite o anchetă penală pe baza contradicțiilor dintre declarațiile martorilor prezentate în audierea anterioară. Prin urmare, el solicită suspendarea cazului. Procurorul nu a prezentat niciun alt material. El a declarat că acuzațiile referitoare la societatea Z sunt încă în discuție și, prin urmare, solicită o suspendare. Cazul a fost suspendat până la 26 mai 1992. 23. În audierea din 26 mai 1992, fondul acuzațiilor împotriva reclamantului nu a fost tratat. Procurorul a declarat că examinarea acuzațiilor împotriva reclamantului nu a fost încheiată și a solicitat o amânare. Avocatul reclamantului a fost de acord cu cererea. Cazul a fost suspendat până la 1 septembrie 1992. 24. La 27 august La audiere din 1 septembrie 1992, avocatul reclamantului a solicitat o nouă anchetă de poliție cu privire la acuzațiile referitoare la societatea X. 25. La ședința din 1 septembrie 1992, substanța cazului nu a fost tratată. La cererea procurorului, în care avocatul reclamantului și un co-acuzat au fost aprobate, cazul a fost suspendat până la 17 noiembrie 1992. 26. Următoarea anchetă de poliție solicitată de reclamant a fost încheiată la 6 noiembrie 1992. 27. Raportul anchetei a fost depus Tribunalului în audierea din 17 noiembrie 1992. Reclamantul a solicitat o suspendare pentru a prezenta observații scrise referitoare la anchetă și procurorul a fost de acord cu cererea. Cazul a fost suspendat până la 9 februarie 1993. 28. În ședința din 9 februarie 1993 procurorul a explicat că el a încheiat examinarea acuzațiilor referitoare la solicitant în legătură cu societatea Z, dar că acuzația nu era încă pregătită. Prin urmare, el solicită o suspendare. Avocatul reclamantului a depus un recurs scris. El a fost de acord cu cererea procurorului de suspendare. În plus, el a afirmat că dacă procurorul a intenționat să aducă noi acuzații împotriva reclamantului în legătură cu compania Z, ar trebui să facă acest lucru în următoarea audiere. Cazul a fost suspendat până la 11 mai 1993. 29. La 11 mai 1993 substanța acuzațiilor nu a fost tratată. Procurorul a presupus că va completa noile acuzații în urma următoarei audiere și a solicitat o nouă amânare. Avocatul reclamantului a fost de acord cu cererea și a repetat ceea ce a exprimat în ultima audiere în ceea ce privește noia acuzații. Cazul a fost suspendat până la 5 octombrie 1993. 30. 1993 a fost suspendată ședința la cererea procurorului public, deoarece noile acuzații au fost încă examinate. Următoarea ședință a fost ordonată să fie la 30 noiembrie 1993. 31. 1993 procurorul a adus în fața Curții de District principalele acuzații referitoare la societatea Z. Reclamantul a fost acuzat că a comis fraudă agravată în calitate de debitor. Întrucât nu s-a efectuat cererea de convocare a reclamantului în legătură cu noile acuzații, procurorul a solicitat o suspendare, care a fost acordată până la 1 februarie 1994. 32. Reclamantul a fost acuzat de infracțiuni legate de societatea Z la 1 februarie 1994, care a fost a doua prima audiere în acest caz. Acuzarea verbală a fost aproape identică cu constatările factuale prevăzute în raportul poliției. Judecătorul președinte a solicitat procurorului să completeze acuzațiile scrise și să afirme mai precis, printre altele, , care a fost acuzat și de ce infracțiuni. Șapte martori au fost auziți. Procurorul a solicitat un amânare. Avocatul reclamantului a declarat: „Dacă procedura ar fi vorba numai de societate Z, cazul ar fi pregătit pentru a hotărâ astăzi în ceea ce privește [reclamantul]. Situația este că acuzațiile aici includ acuzații referitoare la companiile X și Y, în plus față de acuzațiile aduse astăzi. Probabil este clar pentru toată lumea că aceste companii au legături între ele prin [de reclamantul], și am trecut prin chitanțe până în anul 1985. Sper să fie capabil de a termina această activitate în această primăvară, și în acest sens am intenția de a auzi ... secretar de birou T, și, eventual, alte persoane care au fost în legătură cu companiile X și Y. Nu opun cererea procurorului de amânare. Sper că amânarea va fi suficient de lungă, astfel încât o nouă ședință să nu fie necesară.” 31. Cazul a fost suspendat până la 10 mai 1994. 32. La 10 mai În 1994, avocatul reclamantului a declarat că încă efectuează un control asupra conturilor companiilor Y și Z și, în acest caz, a solicitat o nouă amânare. Cazul a fost suspendat până la 4 octombrie 1994. 33. În audierea din 4 octombrie 1994 un martor numit de reclamant a furnizat dovezi. Cazul a fost suspendat pentru deliberări până la 13 decembrie 1994. 34. Acuzațiile referitoare la companiile X, Y și Z au fost auzite în comun prin toate procedurile. Se pare că întreprinderile, Y și Z în special, au fost conectate. Cazul se referă în principal la presupusele infracțiuni economice legate de aceste companii, dar și la alte companii. Există șase acuzate, care au fost acuzate cu peste 20 de infracțiuni, toate împreună. Reclamantul a fost acuzat de 17 infracțiuni. Numărul reclamanților a fost 115, deoarece, în principiu, toți creditorii societăților în lichidare au fost în poziția unui reclamant. Doar câțiva dintre ei au fost prezente în instanță sau au prezentat orice creanțe. 35. La audierea de la 13 decembrie a patra douăzecea. 1994 Curtea de District a condamnat reclamantul de trei fraude agravate ca debitor, două infracțiuni fiscale și două infracțiuni contabile și l-a condamnat la doi ani și o lună de închisoare, inclusiv o condamnare anterioară la un an de închisoare. Reclamantul a fost achitat de zece acuzații. 36. Reclamantul a apelat la Curtea de Apel a Kouvola (Hovioikeus, hovrätt ) care a susținut condamnarea în ceea ce privește cele două infracțiuni contabile și a achitat reclamantul celorlalte acuzații la 9 noiembrie La 26 martie 1996, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen) a refuzat apelul reclamantului. În septembrie 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „... am onoarea, în numele Guvernului Finlandei, de a vă informa că Guvernul acceptă propunerea Curții de soluție prietenoasă în acest caz. Guvernul înțelege că propunerea Curții de soluționare prietenoasă - în afara problemelor monetare - acoperă clauza normală menționată în scrisoarea guvernului din 16 martie 2000. Potrivit acestei clauze, reclamantul declară, ca parte a soluției prietenoase, că, sub rezerva îndeplinirii de către Guvernul a ceea ce se menționează în soluționarea prietenoasă, nu mai are reclamații împotriva statului finlandez pe baza faptelor cererii. Pe baza de mai sus, o soluționare prietenoasă pe [un] extia baza poate fi obținută și cazul a fost eliminat din lista de cauze a Curții în temeiul articolelor 51 2 și 4 din Regulamentul Curții.” 39. La 13 octombrie 2000, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „... am onoarea, în numele [reclamantului], de a vă informa că [reclamantul] acceptă propunerea Curții de soluționare prietenoasă în acest caz, după cum urmează: - Guvernul va plăti reclamantului suma de 25 000 FIM ca prejudiciu moral, iar - Guvernul va plăti reclamantului suma de 33 934 FIM pentru taxele și cheltuielile legale. După îndeplinirea de către Guvern a ceea ce se menționează în soluționarea prietenoasă, [reclamantul] nu mai are reclamații împotriva statului finlandez pe baza faptelor cererii.” 40. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulile Curții). 41. În consecință, situația ar trebui eliminată din listă. în listă, efectuat în listă și notificat în scris la 14 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress