CASE OF HYVONEN AGAINST FINLAND

Rezoluția ResDH(2004)68 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iulie 2003 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Hyvönen împotriva Finlandei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004 la a 897-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hyvönen pronunțată la 22 iulie 2003 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 52529/99) împotriva Finlandei, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 4 octombrie 1999 în conformitate cu art. 34 din Convenția de către dl Martti Hyvönen, un național finlandez, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind, în primul rând, nedreptatea anumitor proceduri penale din cauza respingerii motivelor medicale pe care le-a dat să le justifice că nu a participat la ședința dinaintea Curții și că, în consecință, i-a epuizat apelul fără a fi permis avocatul său să pledeze; și, în al doilea rând, că nu ar putea avea condamnarea de către o instanță superioră; întrucât, în hotărârea sa din 22 iulie 2003, Curtea,

după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Finlandei va plăti reclamantului, suma de 6 000 euro, adică 2 500 în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 500 în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că socoteala unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri după ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 21 august 2003, în termenul de expirare a termenului convenit în temeiul decontarii prietenoase,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în decontarea prietenoasă și că nu este necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Finlandei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2004)68 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 22 July 2003 (Friendly settlement) in the case of Hyvönen against Finland (Adopted by the Committee of Ministers on 12th October 2004 at the 897th meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Hyvönen case delivered on 22 July 2003 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 52529/99) against Finland, lodged with the European Court of Human Rights on 4 October 1999 under Article 34 of the Convention by Mr Martti Hyvönen, a Finnish national, and that the Court declared admissible the complaint concerning first the unfairness of certain criminal proceedings on account of the rejection of the medical reasons he gave to justify his failure to attend the hearing before the Court of appeal, and the consequent striking-out of his appeal without his counsel being allowed to plead; and secondly that the could not have his conviction received by a higher court ;

Whereas in its judgment of 22 July 2003 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Finland would pay the applicant, the sum of 6 000 euros, i.e.

2 500 in respect of non-pecuniary damage and 3 500 in respect of costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 21 August 2003, within the expiry of the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement, and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment, Declares, after having examined the information supplied by the Government of Finland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.