AFFAIRE PITKANEN CONTRE LA FINLANDE

Rezoluția ResDH(2005)30 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 martie 2004 (definită la 9 iunie 2004) în cauza Pitkänen împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 25 aprilie 2005, cu ocazia celei de-a 922-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 9 martie 2004 în cauza Pitkänen și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 30508/96) îndreptată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 6 februarie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de Eila și Markku Pitkänen doi resortisanți finlandezi, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile privind durata excesivă a două proceduri civile și inechitatea primei proceduri; având în vedere că, în hotărârea sa din 9 martie 2004, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție,

având în vedere durata excesivă a procedurii civile în ansamblul său; a spus că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza inechității primei proceduri civile; a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 3 000 EUR pentru daune morale fiecărui solicitant, 4 000 EUR împreună cu reclamanții pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, inclusiv orice sumă care poate fi datorată ca taxă pe valoarea adăugată și care ar fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 9 martie 2004, având în vedere obligația Finlandei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție, considerând că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri,

guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată în baza de date Finlex și transmisă autorităților direct interesate. S-a asigurat că, la 15 iulie 2004, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 9 martie 2004, Declare, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)30 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 9 mars 2004 (définitif le 9 juin 2004) dans l'affaire Pitkänen contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 25 avril 2005, lors de la 922e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 9 mars 2004 dans l'affaire Pitkänen et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 30508/96) dirigée contre la Finlande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 6 février 1996 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par Eila et Markku Pitkänen deux ressortissants finlandais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevables les griefs concernant la durée excessive de deux procédures civiles et l'inéquité de la première procédure ; Considérant que dans son arrêt du 9 mars 2004 la Cour, à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1,

de la Convention à raison de la durée excessive de la procédure civile dans son ensemble ; - a dit qu'il n'y avait pas eu de violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention à raison de l'inéquité de la première procédure civile ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 3 000 euros pour préjudice moral à chacun des requérants, 4 000 euros conjointement aux requérants au titre des frais et dépens incluant tout montant pouvant être dû à titre de taxe à la valeur ajoutée et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 9 mars 2004, eu égard à l'obligation qu'a la Finlande de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été publié dans la base de données Finlex et transmis aux autorités directement concernées ; S'étant assuré que le 15 juillet 2004, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 9 mars 2004, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Finlande, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.