AFFAIRE K.S. CONTRE LA FINLANDE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
AFFAIRE K.S. CONTRE LA FINLANDE (CtEDO, 2006)
Rezoluția ResDH(2006)60 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 mai 2001 (definită la 12 decembrie 2001) în cauza K.S. împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția privind drepturile omului"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 31 mai 2001 în cauza K.S. și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 12 decembrie 2001 în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere la Marea Cameră; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 29346/95) îndreptată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 10 aprilie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de K.S., resortisant finlandez, iar Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă plângerea privind încălcarea dreptului său la un proces echitabil ca urmare a necomunicarii avizelor obținute ex official în timpul procedurii privind dreptul său la o alocație de șomaj; întrucât, în hotărârea sa din 31 mai 2001, Curtea, în unanimitate; a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 5 000 de mărci finlandeze pentru prejudiciul moral; 1 000 de mărci finlandeze pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu un interes simplu cu 11 % pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plată; a respins pretențiile recurentei în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 31 mai 2001, având în vedere obligația Finlandei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștri, guvernul statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct interesate cu privire la cerințele Convenției: astfel, copii ale hotărârii Curții cu o scrisoare de însoțire au fost trimise la Ombudsman parlamentar, la Cancelarul Justiției, la Ministerul Justiției, la Ministerul Muncii, la Curtea Supremă, la Curtea Supremă administrativă, la instanțele sociale, la Comisia pentru ocuparea forței de muncă din Vaasa și la Fondul de Șomaj pentru Avocați; în plus, hotărârea Curții a fost publicată în baza de date Finlex, precum și în presa finlandeză ( Helsingin Sanomat ) la 1 iunie 2001; Guvernul a atras, de asemenea, atenția Comitetului asupra posibilității de a solicita anularea hotărârilor judecătorești pronunțate cu încălcarea articolului 6; asigurându-se că, la 8 februarie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 31 mai 2001, Se declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Finlandei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.