AFFAIRE K. ET T. CONTRE LA FINLANDE

Rezoluția ResDH(2006)50 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 iulie 2001 (Marea Cameră) în cauza K. și T împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare " Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 12 iulie 2001 în cauza K. și T. și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 25702/94) formulată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 26 octombrie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de K. și T, doi resortisanți finlandezi, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la o parte în lan dreptul lor la respectarea vieții de familie din cauza preluării copiilor lor J. și M. de către autoritățile publice și a măsurilor luate ulterior, și, pe de altă parte, lipsa unei căi de atac efective în acest titlu, având în vedere că, în Hotărârea sa din 12 iulie 2001, Curtea a spus, cu paisprezece voturi la trei, că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție din cauza deciziei de preluare de urgență a lui J. - a declarat, cu unsprezece voturi la șase, că mai puțin a încălcat art. 8 din Convenție din cauza deciziei de luare de urgență a dlui J. ; - a spus în unanimitate, că nu a avut nici o încălcare a articolului 8 din Convenție; - a spus, în unanimitate, că nu a încălcat art. 8 din Convenție. din Convenție, pe baza deciziilor de preluare obișnuite ale lui J. și dl. - a spus în unanimitate că a existat o încălcare a art. 8 din Convenție din cauza lipsei de măsură necesară pentru reunirea familiei - a spus în unanimitate că nu a existat nici o încălcare a art. 8 din Convenție din cauza restricțiilor la vizitele în vigoare în prezent - a declarat, în unanimitate, că nu a încălcat art. 13 din Convenție, în unanimitate, că statul pârât trebuia să plătească reclamantei, în termen de trei luni, 80 000 de mărci finlandeze pentru prejudicii morale; 65 190 mărci finlandeze, minus 2 230 de franci francezi și 2 871,54 de euro care trebuie convertite în mărci finlandeze în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu cu 11 % laan de la expirarea termenului respectiv și până la expirarea termenului respectiv a respins, în unanimitate, pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea 46, alineatul (2) din Convenția de invitare a guvernului statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 12 iulie 2001, având în vedere obligația pe care Finlanda de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la situația individuală a reclamanților și la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre; aceste informații figurează în anexa la prezenta rezoluție. În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 12 iulie 2001 și 14 septembrie 2001 în termenul stabilit, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, pe care le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2006)50 Informații furnizate de guvernul Finlandei la examinarea cauzei K. și T de către Comitetul de Miniștri Guvernul reamintește că, în ceea ce privește măsurile cu caracter general, încălcările constatate în prezenta hotărâre au vizat ingerințele autorităților în dreptul reclamanților de a-și respecta viața de familie. La data hotărârii Curții Europene, a fost publicat un comunicat de presă și apoi hotărârea a fost difuzată pe scară largă tuturor autorităților implicate. Acesta a fost publicat în baza de date juridică FINLEX www.finlex.fi În plus, guvernul a instituit mai multe activități de formare, inclusiv un seminar la care au participat, de exemplu, membrii instanțelor de ultimă instanță. Ministerul Sănătății și Afacerilor Sociale a inițiat, de asemenea, o anchetă aprofundată asupra tuturor cazurilor legate de îngrijirea copiilor care au fost supuse Curții Europene a Drepturilor Omului. Guvernul consideră că, întrucât Convenția are un efect direct în dreptul finlandez și că legile finlandeze trebuie interpretate în conformitate cu hotărârile Curții Europene (a se vedea Rezoluția DH(96)607 în cauza Kerojärvi), autoritățile în cauză vor face tot posibilul pentru a evita noi încălcări similare celor constatate de Curtea Europeană în prezenta cauză. În ceea ce privește măsurile individuale, guvernul observă că satisfacția echitabilă acordată de Cor constituie singura modalitate de a remedia încălcarea privind decizia inițială de preluare, întrucât nu s-au constatat încălcări ale deciziilor ulterioare de preluare. În plus, el observă că, deși Marea Cameră a constatat o încălcare în fața eforturilor depuse pentru a reuni familia în trecut, ea nu a constatat nici o încălcare pentru perioada mai recentă, inclusiv timpul scurs de la hotărârea Curții. Având în vedere aceste circumstanțe speciale, guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură specială de caracter individual în această cauză. Prin urmare, guvernul finlandez consideră că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2006)50

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 12 juillet 2001 (Grande Chambre)

dans l’affaire K. et T. contre la Finlande

(adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006,

lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «

la Convention

»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 12 juillet 2001 dans l’affaire K. et T. et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 25702/94) dirigée contre la Finlande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 26 octobre 1994 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par K. et T., deux ressortissants finlandais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°

11, a déclaré recevables les griefs relatifs d’une part à l’atteinte à leur droit au respect de la vie familiale en raison de la prise en charge de leurs enfants J. et M. par les autorités publiques et des mesures prises par la suite, et d’autre part à l’absence de voie de recours effectif à ce titre

;

Considérant que dans son arrêt du 12 juillet 2001 la Cour

;

-

a dit, par quatorze voix contre trois, qu’il y avait eu violation de l’article 8 de la Convention à raison de la décision de prise en charge d’urgence de J.

;

- a dit, par onze voix contre six, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 8 de la Convention à raison de la décision de prise en charge d’urgence de M. ;

- a dit, à l’unanimité, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 8

de la Convention

à raison des décisions de prise en charge ordinaire de J. et M.

;

- a dit, à l’unanimité, qu’il y avait eu violation de l’article 8 de la Convention

faute de mesure propre à réunir la famille

;

- a dit, à l’unanimité, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 8 de la Convention

à raison des restrictions aux visites actuellement en vigueur

;

- a dit, à l’unanimité, qu’il n’y avait pas eu violation de l’article 13 de la Convention

;

-

a dit, à l’unanimité, que l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois, 80

000

marks finlandais au titre du préjudice moral

; 65

190 marks finlandais, moins 2

230 francs français, et 2

871,54 euros à convertir en marks finlandais

au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 11 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

-

a rejeté, à l’unanimité, les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 12

juillet 2001, eu égard à l’obligation qu’a la Finlande de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur la situation individuelle des requérants et sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans le présent arrêt

; ces informations figurent dans l’annexe à la présente résolution

;

S’étant assuré que le 29 août et 14 septembre 2001, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 12 juillet 2001,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Finlande, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2006)50

Informations fournies par le Gouvernement de la Finlande

lors de l’examen de l’affaire K. et T.

par le Comité des Ministres

Le gouvernement rappelle d’emblée qu’en ce qui concerne les mesures de caractère général, les violations constatées dans le présent arrêt ont concerné des ingérences par les autorités dans le droit des requérants au respect de leur vie familiale. A la date de l’arrêt de la Cour européenne, un communiqué de presse a été publié et ensuite, l’arrêt a été largement diffusé à toutes les autorités concernées. Il a été publié dans la base de données juridique FINLEX

(

www.finlex.fi

). De plus, le gouvernement a mis en place plusieurs activités de formation y compris un séminaire auquel par exemple les membres des juridictions de dernière instance ont participé. Le Ministère de la santé et des affaires sociales a en outre ouvert une enquête approfondie sur toutes les affaires concernant la garde d’enfants qui ont été soumises à la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Le gouvernement estime que, considérant que la Convention a un effet directe en droit finlandais et que les lois finlandaises doivent être interprétées conformément aux arrêts de la Cour européenne (voir résolution DH(96)607 dans l’affaire Kerojärvi), les autorités concernées feront tout leur possible pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées par la Cour européenne dans la présente affaire.

En ce qui concerne les mesures de caractère individuel, le gouvernement observe que la satisfaction équitable octroyée par la Cor constitue le seul moyen de remédier à la violation relative à la décision de prise en charge initiale, aucune violation n’ayant été constatée concernant les décisions de prise en charge ultérieures. De plus, il note que même si la Grande Chambre a constaté une violation au vu d’efforts pour réunir la famille par le passé, elle n’a constaté aucune violation pour la période plus récente y compris le temps écoulé depuis l’arrêt de la Cour.

Etant donné ces circonstances particulières, le gouvernement considère qu’aucune mesure spéciale de caractère individuel n’est requise dans cette affaire.

Le gouvernement finlandais considère donc qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.