AFFAIRE SUOMINEN CONTRE LA FINLANDE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
AFFAIRE SUOMINEN CONTRE LA FINLANDE (CtEDO, 2004)
Rezoluția ResDH(2004) 62 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 iulie 2003 (definită la 22 iulie 2003) în cauza Suominen împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004, cu ocazia celei de-a 897-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția"), Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 1 iulie 2003 în cauza Suominen și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție; reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 22 iulie 2003, părțile care au informat Curtea la acea dată cu privire la intenția lor de a nu sesiza Marea Cameră; Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 37801/97) formulată împotriva Finlandei, formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către doamna Kersti Hannele Suominen, resortisant finlandez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil motivul pentru care nu există un motiv pentru respingerea de către instanța de primă instanță a anumitor elemente de probă prezentate de reclamant; întrucât, în hotărârea sa din 1 iulie 2003, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a spus că statul pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 2 000 EUR pentru prejudicii morale; 2 300 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată minus 630 EUR și că aceste sume ar fi majorate cu un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorate cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 1 iulie 2003, având în vedere obligația Finlandei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct interesate cu privire la cerințele convenției: astfel, copii ale hotărârii Curții, împreună cu o scrisoare de însoțire, au fost trimise la 21 august 2003; în plus, hotărârea a fost publicată în baza de date Finlex (www.finlex.fi); S-a asigurat că, la 19 august 2003, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 1 iulie 2003, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.