Pietilainen împotriva Finlandei

Rezoluția ResDH(2006)61 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 noiembrie 2002 (definită la 27 ianuarie 2003) în cauza Pietiläinen împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 966-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 5 noiembrie 2002 în cauza Pietiläinen și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 27 ianuarie 2003, în măsura în care la acea dată părțile au renunțat la posibilitatea de a sesiza Marea Cameră Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 35999/97) formulată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Aaro Pietiläinen, resortisant finlandez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri penale împotriva reclamantului; având în vedere că, în hotărârea sa din 5 noiembrie 2002,

Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 1 700 EUR pentru prejudicii morale; 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, precum și orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe și care ar crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 5 noiembrie 2002, având în vedere obligația pe care Finlanda a respectat-o conform art. 46 alin. (1) din Convenție Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a considerat că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea instanțelor în cauză cu privire la cerințele Convenției și, în consecință, hotărârea Curții le-a fost trimisă rapid.

În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 5 noiembrie 2002, după ce a examinat informațiile furnizate de guvernul Finlandei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)61 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 5 novembre 2002 (définitif le 27 janvier 2003) dans l’affaire Pietiläinen contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 5 novembre 2002 dans l’affaire Pietiläinen et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant que l’arrêt de la Cour est devenu définitif le 27 janvier 2003 dans la mesure où à cette date les parties ont renoncé à la possibilité de saisir la Grande Chambre ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35999/97) dirigée contre la Finlande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Aaro Pietiläinen, ressortissant finlandais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure pénale entamée contre le requérant ;

Considérant que dans son arrêt du 5 novembre 2002 la Cour, à l’unanimité ; - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6 de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 1 700 euros pour préjudice moral ; 10 000 euros au titre des frais et dépens ainsi que tout montant pouvant être dû au titre des taxes et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 5 novembre 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Finlande de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a considéré que, vu les circonstances spécifiques de l’affaire,

de nouvelles violations semblables devraient pouvoir être évitées dans le futur en informant les juridictions concernées des exigences de la Convention, et en conséquence, l’arrêt de la Cour leur a été rapidement envoyées ; S’étant assuré que le 26 avril 2003, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 5 novembre 2002, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Finlande, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.