AFFAIRE KUOPILA CONTRE LA FINLANDE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
AFFAIRE KUOPILA CONTRE LA FINLANDE (CtEDO, 2001)
Rezoluția ResDH(2001)122 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 aprilie 2000 (definită la 27 iulie 2000) în cauza Kuopila împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001, cu ocazia reuniunii 764 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 aprilie 2000 în cauza Kuopila și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 27752/95) formulată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 noiembrie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Kaija Kuopila, resortisant finlandez, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că litigiul privind dreptul la un proces echitabil în cadrul unei proceduri penale; având în vedere că, în hotărârea sa din 27 aprilie 2000, Curtea, în unanimitate; - a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 din convenție; - a spus, că guvernul statului pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 15 000 de mărci finlandeze pentru prejudicii morale, 30 000 mărci finlandeze pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, minus 5 100 de franci francezi care urmează să fie convertite în mărci finlandeze la rata aplicabilă la data hotărârii și că aceste sume ar trebui să majoreze cu 10% dobânda simplă de la expirarea termenului menționat și până la data la care a fost acordat; - a respins pretențiile recurentei privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 aprilie 2000, având în vedere obligația pe care Finlanda o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze, guvernul statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct în cauză cu privire la cerințele Convenției: astfel, copii ale hotărârii Curții însoțite de o scrisoare circulară au fost trimise instanțelor penale; în plus, hotărârea a fost publicată pe site-ul internet În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit recurentei sumele prevăzute în hotărârea din 27 aprilie 2000, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Finlandei, pe care le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.