AFFAIRE TURKIYE IS BANKASI CONTRE LA FINLANDE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
AFFAIRE TURKIYE IS BANKASI CONTRE LA FINLANDE (CtEDO, 2006)
Rezoluția ResDH(2006) 62 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 18 iunie 2002 (definită la 18 septembrie 2002) în cauza Türkiye iș Bankasi împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția privind drepturile omului"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 18 iunie 2002 în cauza Türkiye iș Bankasi și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 30013/96) împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 6 noiembrie 1995 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de Türkiye iș Bankasi, o bancă turcă, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a unei proceduri civile, în special în fața Curții de Apel de la Helsinki; întrucât, în hotărârea sa din 18 iunie 2002, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție - a spus că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamantă; a spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 7 500 EUR în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, și că această sumă ar crește cu o dobândă simplă cu 11 % pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata taxei pe valoarea adăugată, a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru excedent Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 18 iunie 2002, având în vedere obligația Finlandei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție. Având în vedere că, în cursul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a considerat că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct interesate cu privire la cerințele convenției: astfel, copii ale hotărârii Curții, împreună cu o scrisoare de însoțire, au fost trimise rapid Ombudsman parlamentar, Cancelarului Justiției, Ministerului Justiției, Curții Supreme, Curții Supreme Administrative, Curții de Apel și Tribunalului de la Helsinki; în plus, hotărârea a fost publicată în baza de date FINLEX și în presa finlandeză la 19 iunie 2002 (Helsingin Sanomat) S-a asigurat că, la 8 ianuarie 2003, după expirarea termenului stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 18 iunie 2002, inclusiv dobânda de întârziere datorată, adică 49,73 EUR, Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.