- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 noiembrie 2006
- Stat pârât
- FIN
- Concluzia
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
Turkiye Is Bankasi împotriva Finlandei
Traducere în română Auto
Rezoluția ResDH(2006) 62 privind Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 18 iunie 2002 (definită la 18 septembrie 2002) în cauza Türkiye iș Bankasi împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 noiembrie 2006, cu ocazia celei de-a 976-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția privind drepturile omului"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 18 iunie 2002 în cauza Türkiye iș Bankasi și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 30013/96) împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 6 noiembrie 1995 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de Türkiye iș Bankasi, o bancă turcă, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a unei proceduri civile, în special în fața Curții de Apel de la Helsinki; întrucât, în hotărârea sa din 18 iunie 2002, Curtea, în unanimitate,
a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție - a spus că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamantă; a spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 7 500 EUR în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, și că această sumă ar crește cu o dobândă simplă cu 11 % pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata taxei pe valoarea adăugată, a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru excedent Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 18 iunie 2002, având în vedere obligația Finlandei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție.
Având în vedere că, în cursul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a considerat că, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor prin informarea autorităților direct interesate cu privire la cerințele convenției: astfel, copii ale hotărârii Curții, împreună cu o scrisoare de însoțire, au fost trimise rapid Ombudsman parlamentar, Cancelarului Justiției, Ministerului Justiției, Curții Supreme, Curții Supreme Administrative, Curții de Apel și Tribunalului de la Helsinki; în plus, hotărârea a fost publicată în baza de date FINLEX și în presa finlandeză la 19 iunie 2002 (Helsingin Sanomat) S-a asigurat că, la 8 ianuarie 2003, după expirarea termenului stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 18 iunie 2002, inclusiv dobânda de întârziere datorată, adică 49,73 EUR, Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Finlandei, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.
Résolution ResDH(2006)62 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 18 juin 2002 (definitif le 18 septembre 2002) dans l'affaire Türkiye iș Bankasi contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 2 novembre 2006, lors de la 976e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 18 juin 2002 dans l'affaire Türkiye iș Bankasi et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 30013/96) dirigée contre la Finlande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 6 novembre 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par Türkiye iș Bankasi, une banque turque, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d'une procédure civile notamment devant la Cour d'appel d'Helsinki ; Considérant que dans son arrêt du 18 juin 2002 la Cour, à l'unanimité ; - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ;
- a dit que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout préjudice moral subi par la requérante ; - a dit que l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 7 500 euros au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple de 11 % l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 18 juin 2002, eu égard à l'obligation qu'a la Finlande de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire, le gouvernement de l'Etat défendeur a considéré que, vu les circonstances spécifiques de l'affaire, de nouvelles violations semblables devraient pouvoir être évitées dans le futur en informant les autorités directement concernées des exigences de la Convention : ainsi, des copies de l'arrêt de la Cour, avec une lettre d'accompagnement,
ont été rapidement envoyées à l'Ombudsman parlementaire, au Chancelier de la Justice, au Ministère de la Justice, à la Cour suprême, à la Cour suprême administrative, à la Cour d'appel et au tribunal d'Helsinki ; de surcroît l'arrêt a été publié dans la base de données FINLEX et dans la presse finlandaise le 19 juin 2002 (Helsingin Sanomat) ; S'étant assuré que le 8 janvier 2003, après l'expiration du délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 18 juin 2002, y compris les intérêts de retard dus, soit 49,73 euros, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Finlande, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.