AFFAIRE NUUTINEN CONTRE LA FINLANDE

Rezoluția ResDH(2002)75 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 iunie 2000 în cauza Nuutinen împotriva Finlandei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002, cu ocazia celei de-a 798-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 iunie 2000 în cauza Nuutinen și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 32842/96) formulată împotriva Finlandei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 26 august 1996 în temeiul art. 25 anterior al Convenției, de către dl. Pekka Nuutinen, resortisant finlandez, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile privind durata excesivă a unei proceduri civile și neexecutarea drepturilor de acces ale reclamantului la fiica sa; reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către reclamant la 20 ianuarie 1999, în temeiul Protocolului nr. 9 și de către guvernul statului membru în cauză la 1 aprilie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 27 iunie 2000, Curtea;

- a declarat în unanimitate că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat, cu patru voturi la trei, că nu a existat nici o încălcare a articolului 8 din Convenție; - a declarat, în unanimitate, că nu este necesar să se examineze celelalte obiecții formulate în temeiul articolului 8 de către reclamant în fața Comisiei, dar nu repetate în fața Curții; - a spus, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 20 000 de mărci finlandeze pentru daune morale; 10 000 mărci finlandeze pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de care trebuie să se deducă 5 800 de franci francezi deja plătiți pentru ajutor juridic de către Consiliul Europei, să transforme în mărci finlandeze rata aplicabilă la data pronunțării hotărârii, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul TVA-ului, și că aceste sume ar fi majorate cu un interes simplu de 10% laan de la data expirării termenului respectiv și până la data la care a fost acordat; - a respins, în unanimitate, pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 iunie 2000,

având în vedere obligația pe care Finlanda o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul din statul membru în cauză a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; având în vedere faptul că, la 25 septembrie 2000, în termenul stabilit, guvernul statului membru în cauză a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 27 iunie 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Finlandei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)75 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 27 juin 2000 dans l’affaire Nuutinen contre la Finlande (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002, lors de la 798e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 27 juin 2000 dans l’affaire Nuutinen et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 32842/96) dirigée contre Finlande, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 26 août 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Pekka Nuutinen, ressortissant finlandais, et que la Commission a déclaré recevables les griefs concernant la durée excessive d’une procédure civile et la non-exécution des droits d’accès du requérant à sa fille ; Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par le requérant le 20 janvier 1999, en vertu du Protocole N° 9 et par le gouvernement de l’Etat défendeur le 1er avril 1999 ; Considérant que dans son arrêt du 27 juin 2000 la Cour ; - a dit, à l’unanimité,

qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit, par quatre voix contre trois, qu’il n’y avait pas eu de violation de l’article 8 de la Convention ; - a dit, à l’unanimité, qu’il n’était pas nécessaire d’examiner les autres griefs formulés au titre de l’article 8 par le requérant devant la Commission mais non réitérés devant la Cour ; - a dit, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 20 000 marks finnois pour préjudice moral ; 10 000 marks finnois au titre des frais et dépens dont il faut déduire 5 800 francs français déjà versés au titre de l’aide juridictionnelle par le Conseil de l’Europe, à convertir en marks finnois au taux applicable à la date de prononcé de l’arrêt, plus toute somme pouvant être due au titre de la TVA, et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 10% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté, à l’unanimité, les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 27 juin 2000, eu égard à l’obligation qu’a la Finlande de s’y conformer selon l’article 46,

paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 25 septembre 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 27 juin 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Finlande, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.