Laaksonen și Juha Nuutinen împotriva Finlandei

Rezoluția CM/ResDH(2010)45 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Laaksonen și Juha Nuutinen împotriva Finlandei (Recerne n 70216/01 și n 45830/99, Hotărârile din 12 și 24 aprilie 2007, definitive la 12 și 24 iulie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la procedurile penale diligente împotriva reclamanților din cauza încălcării dreptului lor de a fi informați cu privire la acuzații și de a le pregăti apărarea,

precum și la absența unei interdicții publice în recurs în cauza Laaksonen (încălcări ale articolului 6 alineatele (1) și (3) (a se vedea detaliile în mai multe detalii) … După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul membru în cauză, dacă este cazul, un act de punere în aplicare prin care se confirmă faptul că statul pârât a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din hotărârea pronunțată).

- măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d'în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2010)45 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Laaksonen și Juha Nuutinen împotriva Finlandei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la procedurile penale împotriva reclamanților, întrucât aceștia nu au fost informați în detaliu cu privire la acuzațiile aduse acestora.

În cauza Laaksonen, Curtea a Uniunii Europene a statuat în iunie 1999 că reclamantul era complice la faliment fraudulos, în lipsa unei inculpări orale, atunci când a fost pus inițial sub acuzare ca autor al acestei infracțiuni și achitat în primă instanță. Curtea Europeană a considerat că, în circumstanțele cauzei și având în vedere rezultatul procedurii, recurentul ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a contesta acuzațiile aduse împotriva sa (violarea articolului 6§1). În cauza Juha Nuutinen, reclamantul fusese acuzat de anumite infracțiuni fiscale de care fusese declarat vinovat în primă instanță. În august 1997, Curtea a Tribunalului din Turku l-a judecat pe reclamantul complice la aceleași infracțiuni, precum și la o altă infracțiune care nu figura inițial în actul de acuzare.

Curtea Europeană a considerat că a fost încălcat dreptul reclamantului de a se apăra în măsura în care acesta a putut contesta în mod corespunzător acest nou șef de acuzare (violarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (3) litera (a) și (b)). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Prospătură și cheltuieli de judecată Total Laaksonen 70216/01 000 EUR 000 EUR plătit la 16/10/2007 Juha Nuutinen 45830/99 000 EUR 500 EUR 500 EUR Plătit la 25/10/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de solicitanți. În plus, reclamanții au posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurii (capitolul 31, art. 2 din Codul de procedură judiciară.

În consecință, s-a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Noul Cod de procedură penală (Legea nr. 689/1997), intrat în vigoare la 01/10/1997, a codificat regula conform căreia un inculpat nu poate fi condamnat pentru o infracțiune care nu apare în actul de acuzare. Această dispoziție nu a fost respectată în prezentele cauze, dat fiind că procedurile în cauză au început înainte de intrarea în vigoare a noii legi. În ceea ce privește lipsa de culpă în cauza Laaksonen, chiar și în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură judiciară (Legea nr. 661/1978) în vigoare la momentul respectiv, Curtea nu putea modifica hotărârea Tribunalului de Primă Instanță fără a ține de cuvânt, cu excepția cazului în care pedeapsa aplicată nu a fost decât o amendă sau în cazul în care Tribunalul de Primă Instanță nu era în mod clar necesar (a se vedea §17 din hotărârea pronunțată).

În temeiul capitolului 26 secțiunea 15 (165/1998) din Codul de procedură judiciară în vigoare, Curtea de apel este obligată să desfășoare o ședință în cazul în care credibilitatea mărturiilor colectate în fața unei instanțe de primă instanță este în discuție. În plus, hotărârile Curții Europene de Justiție în limba engleză au fost publicate în baza de date juridică Finlex (www.finlex.fi ) Rezumatul și extrasele lor în versiunea finlandeză au fost publicate în aceeași bază de date și au fost difuzate multor autorități naționale, inclusiv comisiei parlamentare pentru dreptul constituțional, Ombudsmanului parlamentar, Curții Supreme, Ministerului Justiției și instanțelor în cauză. III. Concluziile Curții.

Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Finlanda și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 3 iunie 2010 în cadrul celei de-a 1086-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)45 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Laaksonen et Juha Nuutinen contre Finlande (Requêtes n o 70216/01 et n o 45830/99, arrêts des 12 et 24 avril 2007, définitifs les 12 et 24 juillet 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent l’iniquité de procédures pénales diligentées contre les requérants en raison de la violation de leur droit d’être informés de l’accusation et de préparer leur défense, ainsi que de l’absence d’audience publique en appel dans l’affaire Laaksonen (violations de l’article 6, paragraphes 1 et 3) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)45 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Laaksonen et Juha Nuutinen contre Finlande Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent l’iniquité de procédures pénales diligentées à l’encontre des requérants, ces derniers n’ayant pas été informés de manière détaillée des accusations portées à leur encontre. Dans l’affaire Laaksonen, la Cour d’appel d’Helsinki a jugé en juin 1999 que le requérant était complice de faillite frauduleuse, en l’absence d’audience orale, alors qu’il avait initialement été mis en accusation en tant qu’auteur de cette infraction et acquitté en première instance. La Cour européenne a estimé que dans les circonstances de l’affaire, et au vu de l’issue de la procédure, le requérant aurait dû avoir la possibilité de contester l’accusation portée contre lui (violation de l’article 6§1).

Dans l’affaire Juha Nuutinen, le requérant avait été accusé de certaines infractions fiscales dont il avait été déclaré coupable en première instance. En août 1997, la Cour d’appel de Turku a jugé le requérant complice de ces mêmes infractions ainsi que d’une autre infraction qui ne figurait pas initialement dans l’acte d’accusation.

La Cour européenne a estimé qu’il avait été porté atteinte aux droits du requérant de se défendre dans la mesure où il n’avait pu contester de manière adéquate ce nouveau chef d’inculpation (violation de l’article 6§1 et §3 a) et b)). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Laaksonen 70216/01 - 3 000 EUR 3 000 EUR 6 000 EUR Payé le 16/10/2007 Juha Nuutinen 45830/99 1 000 EUR 2 500 EUR 3 500 EUR Payé le 25/10/2007 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi par les requérants. Par ailleurs, les requérants ont la possibilité de demander la réouverture de la procédure (chapitre 31, article 2 du code de procédure judiciaire).

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire. II. Mesures générales Le nouveau Code de procédure pénale (loi n o 689/1997), entré en vigueur le 01/10/1997, a codifié la règle selon laquelle un accusé ne peut être condamné pour une infraction qui ne figure pas dans l’acte d’accusation. Cette disposition n’a pas été respectée dans les présentes affaires, étant donné que les procédures en question ont commencé avant l’entrée en vigueur de la nouvelle loi. En ce qui concerne l’absence d’audience dans l’affaire Laaksonen, même selon les dispositions du Code de procédure judiciaire (loi n o 661/1978) en vigueur à l’époque, la Cour d’appel ne pouvait modifier le jugement du tribunal de première instance sans tenir d’audience, sauf si la peine infligée n’était qu’une amende ou si l’audience n’était manifestement pas nécessaire (voir §17 de l’arrêt).

En vertu du Chapitre 26, Section 15 (165/1998) du Code de procédure judiciaire en vigueur, la Cour d’appel est tenue de tenir une audience si la crédibilité des témoignages recueillis devant un tribunal de première instance est en cause. Par ailleurs, les arrêts de la Cour européenne en version anglaise ont été publiés dans la base de données juridiques Finlex ( www.finlex.fi ). Leur résumé et des extraits en version finlandaise ont été publiés dans la même base de données. Ils ont été diffusés à de nombreuses autorités nationales, dont la commission parlementaire pour le droit constitutionnel, le Médiateur parlementaire, la Cour suprême, le ministère de la Justice et les tribunaux concernés.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Finlande a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres