Natunen împotriva Finlandei

Rezoluția CM/ResDH(2011)206 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Natunen împotriva Finlandei (Recherche n 21022/04, Hotărârea din 31 martie 2009, definitivă la 30 iunie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul reclamantului de a dispune de timpul și de mijloacele necesare pentru pregătirea apărării sale din cauza distrugerii de către autorități, probabil în etapa de la data la care a avut loc comunicarea preliminară în 2002, a anumitor înregistrări de pe telefonul mobil,

ceea ce a împiedicat apărarea să verifice ipoteza potrivit căreia înregistrările ar putea fi relevante în cadrul cauzei și să demonstreze exactitatea lor în fața instanțelor [încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3)(b) ] (a se vedea detaliile în limba engleză) … După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului: alineatul (2) din Convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE,

după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)206 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Nutunen împotriva Finlandei Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la dreptul reclamantului de a dispune de timpul și mijloacele necesare pentru pregătirea apărării sale din cauza distrugerii de către autorități, probabil în etapa de lacună preliminară în 2002, a anumitor înregistrări de interceptare telefonică, ceea ce a împiedicat apărarea de a verifica dacă înregistrările ar putea fi relevante în cadrul cauzei și de a dovedi exactitatea lor în fața instanțelor [încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3)-[ (b) ]. Curtea Europeană a luat notă de faptul că nu a existat niciun comportament eronat din partea autorităților care au fost obligate să distrugă aceste înregistrări în temeiul legislației naționale în vigoare la momentul respectiv.

Cu toate acestea, Comisia a constatat că o procedură în care autoritățile de anchetă decid ele însele ce informații ar fi sau nu relevante pentru cauza în cauză, nu îndeplinește cerințele articolului 6(1) (a se vedea § 47 și 49 din hotărârea în cauza în cauza în cauză). 500 EUR 800 EUR 300 EUR Plata la 29/09/2009 (b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că acordarea unei satisfacții echitabile pentru prejudiciul moral este o despăgubire suficientă în acest caz, având în vedere în special distrugerea înregistrărilor. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul a introdus o cerere extraordinară în fața Curții Supreme la 27 august 2009, luând în considerare hotărârea Curții Europene, Curtea Supremă a decis, la 10 iulie 2009. noiembrie 2010, să nu se rupă sau să se anuleze hotărârea Curții a Uniunii Europene, care condamnă reclamantul, pe motiv, printre altele, că condamnarea nu se baza doar pe înregistrările telefonice, ci și pe alte dovezi.

În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Legislația relevantă a fost modificată prin Legea nr. 646/2003, care a intrat în vigoare la 1.1.1/2004. Noua legislație prevede că informațiile inutile obținute prin intermediul interceptărilor telefonice, dar care nu sunt legate de încălcarea dreptului comunitar sau care sunt legate de alte infracțiuni care nu sunt acoperite de autorizație, trebuie distruse după ce decizia privind cauza a devenit definitivă sau dacă cauza este retrasă din registre (a se vedea §22 din hotărâre). Un comunicat de presă a fost publicat în aceeași zi a pronunțării hotărârii. În plus, hotărârea Curții Europene a fost transmisă autorităților naționale în cauză, precum și Ombudsmanului Parlamentului, Biroului Ministrului Justiției, comitetului însărcinat cu dreptul constituțional în Parlament, Curții Supreme și Curții Supreme Administrative.

L a fost publicat în baza de date juridică Finlex în limba engleză cu un rezumat în limba finlandeză (www.finlex.fi III. Concluzii de la Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Finlanda și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)206 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Natunen contre Finlande (Requête n o 21022/04, arrêt du 31 mars 2009, définitif le 30 juin 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le droit du requérant à disposer du temps et des moyens nécessaires à la préparation de sa défense en raison de la destruction par les autorités, vraisemblablement au stade de l’instruction préliminaire en 2002, de certains enregistrements d’écoutes téléphoniques ce qui a empêché la défense de vérifier l’hypothèse selon laquelle les enregistrements pouvaient être pertinents dans le cadre de l’affaire et de prouver leur exactitude devant les tribunaux (violation de l’article 6, paragraphe 1 combiné avec l’article 6, paragraphe 3(b)) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)206 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Natunen contre Finlande Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne le droit du requérant à disposer du temps et des moyens nécessaires à la préparation de sa défense en raison de la destruction par les autorités, vraisemblablement au stade de l’instruction préliminaire en 2002, de certains enregistrements d’écoutes téléphoniques ce qui a empêché la défense de vérifier l’hypothèse selon laquelle les enregistrements pouvaient être pertinents dans le cadre de l’affaire et de prouver leur exactitude devant les tribunaux (violation de l’article 6, paragraphe 1 combiné avec l’article 6, paragraphe 3(b)). La Cour européenne a noté qu’il n’y avait pas de comportement fautif des autorités qui avaient été obligées de détruire ces enregistrements en vertu de la législation nationale en vigueur à l’époque.

Toutefois, elle a relevé qu’une procédure dans laquelle les autorités d’enquête décident d’elles-mêmes quelles informations seraient ou non pertinentes pour l’affaire, ne satisfait pas aux exigences de l’article 6(1) (voir §§ 47 et 49 de l’arrêt). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 2 500 EUR 3 800 EUR 6 300 EUR Payé le 29/09/2009 b) Mesures individuelles La Cour européenne a considéré que l’octroi d’une satisfaction équitable au titre du préjudice moral était une réparation suffisante dans cette affaire, compte tenu notamment de la destruction des enregistrements.

Suite à l’arrêt de la Cour européenne, le requérant a interjeté un appel extraordinaire devant la Cour Suprême le 27 aout 2009. Prenant en compte l’arrêt de la Cour européenne, la Cour Suprême a décidé, le 10 novembre 2010, de ne pas casser ou annuler l’arrêt de la Cour d’appel d’Helsinki qui condamne le requérant, au motif, entre autre, que la condamnation n’était pas basée uniquement sur les enregistrements téléphoniques, mais également sur d’autres preuves. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales La législation pertinente a été modifiée par la loi n o 646/2003, entrée en vigueur le 01/01/2004.

La nouvelle législation prévoit que des informations superflues, obtenues grâce aux écoutes téléphoniques, mais qui ne sont pas liées à l’infraction ou qui sont liées à une autre infraction qui n’est pas couverte par l’autorisation, doivent être détruites après que la décision concernant l’affaire est devenue définitive ou que l’affaire est rayée des registres (voir §22 de l’arrêt). Un communiqué de presse a été publié le jour même du prononcé de l’arrêt. De plus l’arrêt de la Cour européenne a été transmis aux autorités nationales concernées ainsi qu’au médiateur du Parlement, le bureau du Ministre de la Justice, le comité chargé du droit constitutionnel au Parlement, la Cour Suprême et la Cour Suprême administrative.

L’arrêt a été publié dans la base de données juridiques Finlex en anglais avec un résumé en finlandais ( www.finlex.fi ). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Finlande a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.