W. și alte 3 cauze împotriva Finlandei

Rezoluția CM/ResDH(2011)205 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului W., A.H., D. și A.L.

împotriva Finlandei (Recherche n 14151/02, Hotărârea din 24 aprilie 2007, definitivă la 24 iulie 2007 Cerere n 46602/99, Hotărârea din 10 mai 2007, definitivă la 10 august 2007 Cerere n 30542/04, Hotărârea din 7 iulie 2009, definitivă la 6 noiembrie 2009 Cerere n 23220/04, Hotărârea din 27 ianuarie 2009, definitivă la 27 aprilie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului după încheierea acestuia, Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc caracterul inechitabil al procedurilor penale din cauza condamnării reclamanților pentru abuz sexual asupra copiilor, pe baza unor înregistrări video ale declarațiilor copiilor,

fără a fi avut posibilitatea de a le adresa întrebări [încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (d) ] (în cauza D). împotriva Finlandei încălcarea se referă doar la art. 6 alineatul (1) (a se vedea detaliile în limba engleză) … După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit sarcinile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(□) 205 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele W., A.H., D. și A.L. împotriva Finlandei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la caracterul inechitabil al procedurilor penale care au condus la condamnările reclamanților, care au devenit definitive între 1998 și 2004, pentru abuz sexual asupra copiilor.

Curtea Europeană a constatat că, în cursul procedurii, reclamanții nu au avut ocazia de a adresa întrebări copiilor și că singura dovadă directă (cu excepția dovezii din W.) care a implicat reclamanții a fost înregistrarea video a mărturiilor copiilor [încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (d) ] (în cauza D). încălcarea se referă numai la art. 6 alineatul (1). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale W. (14151/02) 3 000 EUR 8 062 EUR 11 062 EUR Plata la 24/10/2007 A.H. (46602/99) 3 000 EUR 6 000 EUR 9 000 EUR Plata la 9/11/2007 D. (30542/04) 4 000 EUR 917 EUR 10 917 EUR Platit la 08/07/2010 A.L.

(23220/04) 3 000 EUR 402 EUR 3 402 EUR Plata la 26/06/2009 b) Măsuri individuale Reclamanții au avut posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurilor (capitolul 31, art. 2 din Codul de procedură judiciară).În plus, Curtea Europeană le-a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. În consecință, nu este necesară nicio altă măsură individuală n Codul de procedură judiciară a fost modificat la 1 octombrie 2003, astfel încât depoziția unei persoane minore cu vârsta sub 15 ani sau a unei persoane care suferă de o tulburare mentală, înregistrată pe bandă audio sau video în cursul anchetei preliminare, să nu poată fi utilizată ca mărturie decât dacă pârâtul a avut posibilitatea de a interoga persoana respectivă (capitolul 17, art. 11(2)). Un comunicat de presă a fost publicat în aceeași zi a pronunțării hotărârilor.

În plus, hotărârile Curții Europene au fost transmise autorităților naționale în cauză, precum și Ombudsmanului Parlamentului, Biroului Ministrului Justiției, comitetului însărcinat cu dreptul constituțional al Parlamentului, Curții Supreme și Curții Supreme Administrative. Hotărârile au fost publicate în baza de date juridică Finlex în limba engleză cu un rezumat în limba finlandeză (www.finlex.fi III. Concluzii din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Finlanda și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)205 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme W., A.H., D. et A.L.

contre Finlande (Requête n o 14151/02, arrêt du 24 avril 2007, définitif le 24 juillet 2007 Requête n o 46602/99, arrêt du 10 mai 2007, définitif le 10 août 2007 Requête n o 30542/04, arrêt du 7 juillet 2009, définitif le 6 novembre 2009 Requête n o 23220/04, arrêt du 27 janvier 2009, définitif le 27 avril 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le caractère inéquitable de procédures pénales en raison de la condamnation des requérants pour abus sexuels infligés à des enfants, sur la base d’enregistrements vidéo des témoignages des enfants, sans qu’ils aient eu l’opportunité de leur poser des questions (violation de l’article 6, paragraphe 1 combiné avec l’article 6, paragraphe 3 (d)) (dans l’affaire D. contre Finlande la violation ne concernait que l’article 6 paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)205 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires W., A.H., D. et A.L. contre Finlande Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent le caractère inéquitable de procédures pénales ayant conduit aux condamnations des requérants, devenues définitives entre 1998 et 2004, pour abus sexuels infligés à des enfants.

La Cour européenne a constaté que les requérants n’avaient pas eu l’occasion, au cours de la procédure, de poser des questions aux enfants, et que la seule preuve directe (quasiment la seule preuve dans W.) impliquant les requérants était les enregistrements vidéo des témoignages des enfants (violation de l’article 6, paragraphe 1 combiné avec l’article 6, paragraphe 3 (d)) (dans l’affaire D. la violation ne concernait que l’article 6 paragraphe 1). I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total W. (14151/02) - 3 000 EUR 8 062 EUR 11 062 EUR Payé le 24/10/2007 A.H.

(46602/99) - 3 000 EUR 6 000 EUR 9 000 EUR Payé le 9/11/2007 D. (30542/04) - 4 000 EUR 6 917 EUR 10 917 EUR Payé le 08/02/2010 A.L. (23220/04) - 3 000 EUR 402 EUR 3 402 EUR Payé le 26/06/2009 b) Mesures individuelles Les requérants ont eu la possibilité de demander la réouverture des procédures (chapitre 31, article 2 du Code de procédure judiciaire). De plus, la Cour européenne leur a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’apparaît nécessaire. II.

Mesures générales Le Code de procédure judiciaire a été modifié le 1er octobre 2003, de manière à ce que la déposition d’une personne mineure de moins de 15 ans ou d’une personne souffrant d’un trouble mental, enregistrée sur bande audio ou vidéo pendant l’enquête préliminaire, ne puisse être utilisée comme témoignage qu’à condition que l’accusé ait eu la possibilité de faire interroger cette personne (chapitre 17, article 11(2)). Un communiqué de presse a été publié le jour même du prononcé des arrêts. De plus les arrêts de la Cour européenne ont été transmis aux autorités nationales concernées ainsi qu’au médiateur du Parlement, le bureau du Ministre de la Justice, le comité chargé du droit constitutionnel au Parlement, la Cour Suprême et la Cour Suprême administrative.

Les arrêts ont été publiés dans la base de données juridiques Finlex en anglais avec un résumé en finlandais ( www.finlex.fi ). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Finlande a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.