Szuhanek împotriva României

Prima SECȚIUNE DE Cerere nr. 3542/97 prezentată de Gheorghe Oscar SZUHANEK împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 28 august 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Bîrsan Casadevall Zupančič Panțiru, judecători M. Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 februarie 1997 și înregistrată la 21 martie 1997, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FĂCÂND că reclamantul, dl Gheorghe Oscar Szuhanek, este cetățean român, născut în 1940 și își are reședința în Timișoara. La 7 iunie 1993, reclamantul și sora sa au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara cu privire la o acțiune în custodia unei case naționalizate în temeiul decretului nr. 92/1950.

Prin hotărârea din 19 decembrie 1994, tribunalul a dat dreptul la acțiune. Această hotărâre a devenit definitivă la 7 iunie 1995. La o dată care nu a fost precizată, procurorul general al României a formulat o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. La 20 septembrie 1996, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare. În 1998, reclamantul și sora sa au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara cu privire la o nouă acțiune în revendicare a aceleiași case. La 29 iunie 1998, Tribunalul le-a acceptat cererea. Conform informațiilor furnizate de reclamant la 9 mai 2000, din cauza acestei hotărâri favorabile, nu mai intenționează să mențină cererea în fața Curții. Reclamantul se plângea de faptul că hotărârea Curții Supreme de Justiție l-a privat de dreptul său de a avea acces la o instanță de judecată, cu încălcarea articolului 6 1 din Convenție.

El se plângea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, de faptul că hotărârea Curții Supreme de Justiție a adus atingere dreptului său la respectarea proprietăților sale. Curtea constată că, printr-o scrisoare din 28 decembrie 1999, Comisia a informat Comisia că reclamantul este repus în litigiu. Curtea constată apoi că, la 9 mai 2000, reclamantul a confirmat restituirea, precizând că nu mai dorește să mențină cererea. Curtea consideră, în lumina observațiilor guvernului român și ale reclamantului, că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu mai este justificată. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr…

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n° 35420/97 présentée par Gheorghe Oscar SZUHANEK contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 août 2001 en une chambre composée de M mes E. Palm , présidente , W. Thomassen , MM. Gaukur Jörundsson , C. Bîrsan , J. Casadevall , B. Zupančič , T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 février 1997 et enregistrée le 21 mars 1997, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Gheorghe Oscar Szuhanek, est un ressortissant roumain, né en 1940 et résidant à Timișoara. Le 7 juin 1993, le requérant et sa sœur saisirent le tribunal de première instance de Timișoara d’une action en revendication d’une maison nationalisée en vertu du décret n°92/1950.

Par jugement du 19 décembre 1994, le tribunal fit droit à l’action. Ce jugement devint définitif le 7 juin 1995. A une date qui n’a pas été précisée, le procureur général de la Roumanie forma un recours en annulation contre ce jugement. Le 20 septembre 1996, la Cour suprême de justice admit le recours en annulation. En 1998, le requérant et sa sœur saisirent le tribunal de première instance de Timișoara d’une nouvelle action en revendication de la même maison. Le 29 juin 1998, le tribunal fit droit à leur demande. Selon les informations données par le requérant le 9 mai 2000, en raison de ce jugement qui lui est favorable, il n’entend plus maintenir la requête devant la Cour. GRIEFS 1. Le requérant se plaignait du fait que l’arrêt de la Cour suprême de justice l’avait privé de son droit d’accès à un tribunal, en violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

2. Il se plaignait, au regard de l’article 1er du Protocole N 1 à la Convention, de ce que l’arrêt de la Cour suprême de justice a porté atteinte à son droit au respect de ses biens. EN DROIT La Cour constate que par lettre du 28 décembre 1999, le Gouvernement l’a informé que le requérant s’est vu restituer la maison en litige. La Cour constate ensuite que le 9 mai 2000, le requérant a confirmé la restitution, en précisant qu’il ne désirait plus maintenir la requête. La Cour estime, à la lumière des observations du Gouvernement roumain et du requérant, que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention et que, dès lors, la poursuite de l’examen de la requête ne se justifie plus.

La Cour estime par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente