Sofonea și alții împotriva României

SECȚIUNEA I Cerere nr. 3462/97 prezentată de Seminca Emilia SOFONEA și de alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 4 septembrie 2001 într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen, dnii Ferrari Bravo Bîrsan Casadevall Zupančič Panțiru judecători M. O Având în vedere cererea prezentată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 1 august 1996 și înregistrată la 29 ianuarie 1997, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FĂCUTă reclamanților, dna Seminca Emilia Sofonea, cu reședința în Sibiu, dl Dan Dumitru Murariu și Radu Constantin Murariu, rezidenți în Arad, sunt cetățeni români, născuți în 1928, 1954 și, respectiv, 1953. La 8 noiembrie 1993, reclamanții au sesizat Tribunalul de Primă Instană din Arrad cu privire la o acțiune în culpă a unei case naționalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Prin hotărârea din 5 mai 1994, tribunalul a dat dreptul la acțiune. Această hotărâre a devenit definitivă în lipsa unei căi de atac. La o dată care nu a fost precizată, procurorul general al României a formulat o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. La 2 februarie 1996, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare. În 1998, reclamanții au sesizat Tribunalul de Primă Instană din Arrad cu o nouă acțiune în revendicare a aceleiași case. După trei grade de jurisdicție, la 1 februarie 2000, tribunalul de apel din Timișoara a primit cererea lor. Potrivit informațiilor furnizate de solicitanți, ei au preluat proprietatea casei la 4 martie 2000. Reclamanții se plâng de faptul că hotărârea Curții Supreme de Justiție i-a privat de dreptul lor de a avea acces la un tribunal, încălcând art. 6 1 din convenție.

Ei se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, de faptul că hotărârea Curții Supreme de Justiție le-a adus atingere dreptului lor la respectarea bunurilor lor. Curtea constată că, prin scrisoarea din 4 martie 2000, tribunalele au informat că au fost restituite casa în cauză. Curtea constată apoi că, la 25 aprilie 2000, guvernul a confirmat restituirea. Curtea consideră, în lumina observațiilor guvernului român și ale reclamanților, că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu mai este justificată. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr…

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n° 34628/97 présentée par Seminica Emilia SOFONEA et autres contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 septembre 2001 en une chambre composée de M mes E. Palm , présidente , W. Thomassen , MM. L. Ferrari Bravo , C. Bîrsan , J. Casadevall , B. Zupančič , T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 1er août 1996 et enregistrée le 29 janvier 1997, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Mme Seminica Emilia Sofonea résidant à Sibiu, M. Dan Dumitru Murariu et M. Radu Constantin Murariu, résidant à Arad, sont des ressortissants roumains, nés respectivement en 1928, 1954 et 1953. Le 8 novembre 1993, les requérants saisirent le tribunal de première instance d’Arad d’une action en revendication d’une maison nationalisée en vertu du décret n° 92/1950.

Par jugement du 5 mai 1994, le tribunal fit droit à l’action. Ce jugement devint définitif en l’absence de recours. A une date qui n’a pas été précisée, le procureur général de la Roumanie forma un recours en annulation contre ce jugement. Le 2 février 1996, la Cour suprême de justice admit le recours en annulation. En 1998, les requérants saisirent le tribunal de première instance d’Arad d’une nouvelle action en revendication de la même maison. Après trois degrés de juridiction, le 1er février 2000, la cour d’appel de Timișoara fit droit à leur demande. Selon les informations données par les requérants, ils ont repris possession de la maison le 4 mars 2000. GRIEFS 1. Les requérants se plaignent du fait que l’arrêt de la Cour suprême de justice les a privés de leur droit d’accès à un tribunal, en violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

2. Ils se plaignent, au regard de l’article 1er du Protocole n 1 à la Convention, de ce que l’arrêt de la Cour suprême de justice a porté atteinte à leur droit au respect de leurs biens. EN DROIT La Cour constate que, par lettre du 4 mars 2000, les requérants l’ont informée qu’ils se sont vus restituer la maison en cause. La Cour constate ensuite que, le 25 avril 2000, le Gouvernement a confirmé la restitution. La Cour estime, à la lumière des observations du Gouvernement roumain et des requérants, que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention et que, dès lors, la poursuite de l’examen de la requête ne se justifie plus. La Cour estime par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente