CtEDO 04.09.2001 Auto

RIBES contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
04.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RIBES contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 449/98 și 50586/99 prezentate de Jean-Marie și Marie-Antoinette RIBES împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea a treia), care se întrunește la 4 septembrie 2001 într-o cameră compusă din domnii Loucaide președinte J.-P. Costa Kūris Tulkens Jungwiert H.S. Greve Ugrekhelidze judecători Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea nr. 4946/98 prezentată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 octombrie 1997 și înregistrată la 29 iunie 1998, având în vedere cererea nr. 50586/99 prezentată Curții Europene a Drepturilor Omului la 21 august 1999 și înregistrată la 26 august 1999, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, Jean-Marie și Marie-Antoinette Ribes, sunt resortisanți francezi, născuți în 1950 și, respectiv, 1925 și reședința în Perpignan. Faptele cauzei, cum ar fi cele prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima procedură Reclamanții au o concesiune permanentă în cimitirul Saint Feliu d'Amont care le-a fost acordat la 4 septembrie 1962 și care are o suprafață de 12 metri pătrați. La 10 mai 1989, ei au efectuat exhumarea cadavrelor aflate în această concesie (inclusiv a tatălui și soțului) pentru a realiza construirea unui seif. Prin scrisoarea din 12 august 1989, ei au solicitat comunei restituirea suprafeței lipsă. Prin intermediul unei cereri din 14 februarie 1990, reclamanții au solicitat anularea deciziei implicite de respingere ca urmare a tăcerii ținute de primar. Prin hotărârea din 30 aprilie 1997, Tribunalul Administrativ din Montpellier a anulat decizia tacită de refuz a primarului, considerând că consorții Ribes Calvet au o concesiune funerară permanentă în cimitirul municipal (...) stabilită la 22 august 1962 și care avea o suprafață de 12 m2 ; (c) susține că suprafața parcelei care le-a fost atribuită efectiv nu cuprinde decât 11 m2 având în vedere doar prin scrisoarea din 12 august 1989 (...) domnul Ribes a cerut primarului comunei să ia o decizie în vederea respectării drepturilor pe care le au de la concesiunea menționată anterior; că primarul a opus un refuz tacit Având în vedere că primarul, care nu are apărare înainte de data închiderii procedurii, este considerat a fi acceptat faptele, nu poate să se opună drepturilor pe care le conferă concesiunea acordată reclamanților, în special în ceea ce privește suprafața sa, decât din motive întemeiate de interes public ; că, prin urmare, în circumstanțele din speță, reclamanții se bazează pe faptul că autoritatea municipală, prin luarea deciziei atacate, a încălcat drepturile pe care le conferă concesiunea acordată și de a solicita din acest motiv anularea acesteia; (...) a doua procedură Prin scrisoarea din 8 iunie 1995, reclamanții l-au rugat pe primarul comunei să reinstaureze spațiul interetb între concesiunea lor în cimitirul comunal și concesiunea învecinată și-au reiterat cererea la 8 decembrie 1995. Prin cereri introductive din 7 iunie și 10 decembrie 1996, reclamanții au solicitat anularea deciziilor implicite de respingere a primarului cu privire la cererile lor din 8 iunie și 8 decembrie 1995. Prin hotărârea din 7 iunie 2000, Tribunalul Administrativ din Montpellier a unit cererile și a anulat deciziile implicite de refuz și i-a cerut primarului să reinstaureze spațiul de reglementare între concesiuni. La 28 august 2000, reclamanții au făcut apel la această hotărâre, considerând că instanța nu a luat o hotărâre cu privire la o altă respingere implicită a primarului cererii lor din 8 iunie 1996. Acuzarea reclamanților se referă la durata procedurilor. Prima a început la 14 februarie 1990 și se încheie la 30 aprilie 1997 de către instanța administrativă și, prin urmare, a durat șapte ani, două luni și șaisprezece zile. A doua a durat deja aproape cinci ani și trei luni, începând la 7 iunie 1996 și fiind pendinte până în prezent. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil mai mic decât cel prevăzut la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Guvernul recunoaște că termenele în cauză sunt anormal de lungi și se referă la înțelepciunea Curții cu privire la aprecierea caracterului lor rezonabil. Curtea apreciază, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declare cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle Loucles Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă