CtEDO 29.02.2000 AI

P.V. contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
29.02.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
P.V. contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

a cererii nr. 38305/97

prezentată de P.V.

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), ședință la 29 februarie 2000 în camera compusă din

Sir Nicolas Bratza, președinte,

D-na F. Tulkens,

D-na H.S. Greve,

judecători,

și D-na S. Dollé, grefieră de secțiune,

Având în vedere cererea mai sus-mențională depusă în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului la 24 august 1997 și înregistrată la 23 octombrie 1997,

Având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea,

Având în vedere decizia adoptată de Comisie la 1 iulie 1998 de comunicare a cererii,

Având în vedere observațiile depuse de guvernul pârât la 13 noiembrie 1998 și cele prezentate ca răspuns de reclamant la 17 decembrie 1998,

După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie:

Reclamantul este cetățean francez, născut în 1933 și rezidând la Luxemburg. Este pensionar.

A.

Circumstanțe particulare ale cauzei

Faptele cauzei, după cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Zece frați și surori, inclusiv reclamantul, se găsiră în indiviziune după decesul accidental al părinților survenit la 4 august 1967. O convenție de indiviziune a fost estabelit între moștenitori la 24 decembrie 1967.

În 1968 și 1969, reclamantul a continuat lucrarea industrială a tatălui și gestionarea acesteia a fost contestată între moștenitori. Litigiul avea ca obiect folosința unui bun indivizibil, un silo numit „imobil Simenin", situat în portul Gand (Belgia) și constituit sub formă de societate civile imobiliare (SCI) creată la 2 aprilie 1962 între tatăl reclamantului și un anumit număr de copii ai săi.

La 9 mai 1975, respectivul silo, continuând a fi exploatat de SCI Simenin, a fost dat în locație de aceasta societății SMEG.

Prin hotărâre din 12 iulie 1977, tribunalul de primă instanță din Béthune a respins cererea unuia din co-moștenitori, H.V., tendând a constata că SCI Simenin era o societate fictivă.

La 17 octombrie 1977, H.V. a atacat această hotărâre în fața curții de apel din Douai.

Prin hotărâre din 12 martie 1980, curtea de apel din Douai a constatat inexistența SCI Simenin și a ordonat reintegrarea patrimoniului acesteia în activul succesiunii. Ea a încredințat unui notar misiunea de a proceda la completarea operațiunilor de cont, lichidare și partaj ale succesiunii necesare de această reintegrare.

Prin ordonanță din 2 ianuarie 1981, președintele tribunalului de primă instanță din Gand a refuzat să desemneze un administrator-sechestru. H.V. a atacat această decizie în fața curții de apel din Gand.

La 16 aprilie 1982, notarul însărcinat cu operațiunile de partaj stabiliți un proces-verbal de caență din cauza absenței cooperării moștenitorilor.

Prin însoțire din 1 martie 1985, H.V. a cerut co-moștenitorilor sa versioneze partea sa în fructe și venituri percepute de aceștia asupra bunurilor indivizibile și creșterile lor, pe baza articolului 815-10 din codul civil.

La 18 decembrie 1985, reclamantul depusese concluzii la care H.V. răspunse la 26 februarie 1986. La 4 iunie 1986, reclamantul depusese concluzii în răspuns.

La 19 noiembrie 1986, ordonanță de închidere a fost dată.

Prin sentință anterior dricerdei date din 28 ianuarie 1987, după ședință din 3 decembrie 1986, tribunalul de primă instanță din Béthune consideră că anumiți co-indiviziari, inclusiv reclamantul, utilizau siloul în cauză fără drept privatif, declarase că utilizatorii trebuiau să dea seama de gestionare și ordoneaza o măsură de expertizare pentru a reuni toate elementele valorii siloul și determina creșterile indiviziuni realizate cu ajutorul fructelor și veniturilor acesteia. Termenul pentru depunerea raportului era fixat la 1 septembrie 1987.

La 30 martie 1987, expertul informă președinta tribunalului de primă instanță de dificultățile sale de a obține comunicare de la reclamant a pieselor sale contabile.

Prin ordonanță din 2 august 1987, și la cererea expertului, președintele tribunalului amână data depunerii raportului la 15 octombrie 1987.

În raportul datare din 15 octombrie 1987, expertul indică n-a putut termina misiunea, în special din cauza n-a putut obține de la părți un raport de expertizare determinant. Observă de asemenea că în cursul unei reuniuni între co-moștenitori pe care o organizase, reclamantul refuzase de a prezenta vreo piesă.

Prin ordonanță a judecătorului de pregătire datare din 24 martie 1988, expert nou a fost desemnat, cu misiune de depunere a raportului înainte de 30 iunie 1988.

La 8 aprilie 1988, unu din moștenitori, J.V., cerut recuzare acestui expert nou. Prin concluzii depuse la 7 iunie 1988, reclamantul aderase la cererea în recuzare. Prin ordonanță din 19 mai 1988, judecătorul de pregătire amână cererea incidentă în fața judecătorilor de fond.

Prin sentință din 29 iunie 1988, tribunalul de primă instanță din Béthune respinge aceasta cerere și confirmă expertul nou în misiune. J.V. atacă această hotărâre, apoi se destitu de apel. La 4 decembrie 1989, curtea de apel din Douai spune că n-are caz de a hotărî.

Prin însoțire din 16 decembrie 1988, unu din co-indiviziari asigură reclamantul pe expulsare din societatea SMEG.

La 7 februarie 1990, la cererea expertului, judecătorul de pregătire ordoneaza reclamantului producere pieselor contabile ale societății SMEG. Prin scrisoare din 27 februarie adresată președintelui tribunalului, reclamantul notifică că nu-i aparținea furnizare documentelor în cauză deoarece era defender în acest dosar. La 8 martie 1990, vicepreședintele tribunalului informa părțile că dosarul ar fi chemat pe ascultare din 4 aprilie 1990 pentru a provoca debat și ordonanță eventual a judecătorului de pregătire. Ședința a fost amânată la 2 mai 1990.

Prin ordonanță din 26 septembrie 1991, constată carență expertului desemnat la 24 martie 1988, președinta tribunalului de primă instanță din Béthune-l înlocuiește cu alt expert în sarcina aceleași misiuni.

Expertul nou se recuzand cu motiv că anteriori experți numiți nu obținuseră de la părți informații cerute, judecătorul de pregătire numiți din nou expertul desemnat la 24 martie 1988, apoi dezmis la 26 septembrie 1991. La 24 decembrie 1991, reclamantul cerut recuzare.

Prin ordonanță din 9 decembrie 1992, prim-vicepreședintele tribunalului de primă instanță din Béthune, acționând ca judecător de pregătire desemnat expert nou. El consideră în efectiv că cel care fusese desemnat din nou riscă de a nu mai avea apreciere obiectivă și imparțială faptelor care-i erau supuse.

La 19 februarie 1993, expertul dezmis la 9 decembrie 1992 exprimă surpriza sa președintelui tribunalului de a fi fost informat indirect, și anume de către avocatul uneia din părți la litigiu, că nu mai continua lucrări de expertizare. Preciza că nu insistase pentru conservare dosarului ținând cont de „problemele familiale la originea acestui litigiu, în care buna credință este adesea, dacă nu mereu, absență din partea unor părți".

Prin concluzii incidente din 9 iunie 1993, H.V. cerut judecătorului de pregătire operații expertizări angajate și alocare-i de provizion pe sumă care-i revienii după depunere raportul expertului. Reclamantul depusese concluzii la 13 octombrie 1993.

Prin acte de huisier din 27, 28 decembrie 1993 și 3 ianuarie 1994, H.V. asigură co-moștenitori în fața judecătorului de pregătire reiterei cereri sale, și anume să ia măsuri necesare pentru expert debut operații expertizării și condamna solidar co-moștenitori să-i plătească suma unu milion franci la titlul provizion pe sumă care-i revienii după depunere raportul expertizării.

Părțile depuseseră concluzii între 1 februarie 1994 și 18 iulie 1994. Reclamantul depusese ale sale la 19 septembrie 1994.

Prin ordonanță din 19 octombrie 1994, judecătorul de pregătire respinge cererea plată provizion și invită expertul să continue investigații. Exprimă după cum urmează: „(...) Pentru anormal cât să fie intârziere procedură, judecătorul de pregătire nu putea în aceste condiții, și fără aviz expertul judiciar numit, da dreptate cererea H.V.(...)" Termenul imparti expertului depunere raportul a fost proroga la 31 ianuarie 1995.

Prin concluzii incidente din 2 februarie 1995, H.V. explică raportul era în continuare nedepus, la ultim reuniune ținută expertul 9 ianuarie 1995, reclamantul făcuse stare diverși pretext pentru a nu furniza elemente relative condiții exploatare siloul. Cerut judecătorului de pregătire convoca părți prezență expert determina calendar operații expertizări. Alte părți, inclusiv reclamantul, opuse cererea și cerut pentru o parte renvoi concluzii fond, pentru alta la ce demandant furnizeze lui însuși documente și informații necesare expertizării.

La 20 februarie 1995, expertul scrisă președintele tribunalului transmite cont redare reuniunile expertizării organizate 19 noiembrie 1993 și 9 ianuarie 1995. Preciza reclamantul persistă refuzul să-i furnizeze conturi exploatare siloul exploatat societatea SMEG de la 1 martie 1980.

La 31 mai 1995, judecătorul de pregătire, după aminti că „(...) comportament, chiar dacă nu contestă ființă posesie elemente cerute expertul, [reclamantul] paralyze operații expertizării", ordoneaza reclamantul, sub astreinte, produce conturi exploatare siloul. Raporta deasemeni depunere raportul expertizării la 15 noiembrie 1995.

La 11 august 1995, reclamantul depusese concluzii incident pentru sollicita renvoi dosarului. 20 septembrie și 14 decembrie 1995, trei co-moștenitori fecéseră identic.

La 26 martie 1996, expertul depusease raportul. Precizase început raportul n-a putut began operații expertizării înainte lună octombrie 1994 motiv n-a putut interveni dosarului atât timp expertul succesiune n-a fost acoperit onorarii.

Prin concluzii 1 aprilie și 22 mai 1996, H.V. depusease concluzii judecătorului de pregătire vedere pronunța lichidare astreinte, condamnare solidar reclamantul alți co-moștenitori și reiterare contra-lor injonciție comunicare pieselor contabile.

La 24 mai 1996, reclamantul depusease act înscrierea fals împotriva elemente expertizării, argumentând în special siloul cauză nu constituia 4 august 1967 decât hanger neîncheiat și nu silo exploatat. Cerut sursis statua toate incidente așteptare decizie tribunalul.

Prin ordonanță 11 septembrie 1996, judecătorul de pregătire respinge cereri renvoi fond motiv că „(...) renvoi procedură nu putea envisage măsură ca aceasta stat măsură judecată. Clar că nu-i cazul speță, părți n-au toate concluzii fond urmare depunere raportul expertizării D. P., și fiind, unele (și în special cele sollicitare renvoi dosarului) angajate procedură înscrierea fals împotriva elemente expertizării". Hotărât deasemeni principiu creență nu era contestat seriozitate, lichidase astreinte privind defectul producere, reclamantul, piese contabile și condamnase plată, solidar cu alți co-moștenitori, provizion doi milioane franci pe venituri societatea Simenin H.V. Sfârșit, judecătorul de pregătire ordoneaza renvoi procedură ascultare pregătire 9 octombrie 1996 pentru joncțiune cu denunțări înscrierea fals incidente.

Reclamantul și trei alți co-moștenitori atacaseră ordonanță. Unii co-indiviziari executaseră deja ordonanță sechestru conturi bancare reclamantul.

Urmând ordonanțele președintele tribunalul circumscripție Luxemburg datare 2 decembrie 1996 și 24 iunie 1997, sora reclamantul, alt co-moștenitor, a fost autorizată practică sechestru-aresț conturi deținute SCI Simenin și co-indiviziari.

Prin însoțire din 1 iulie 1997, H.V. cerut președintele tribunalul primă instanță Béthune condamnare reclamantul și indiviziarii recel succesiune.

Ordonanța închidere instrucție a fost dată 1 octombrie 1997.

Prin hotărâre datare 23 decembrie 1997, curtea de apel Douai, statuând apel interpus împotriva ordonanța 11 septembrie 1996, statutase după cum urmează:

„Mijloace prețuin părți

Discuție

(...) Prin motive relevante (inclusiv referință „delai raizonabl" dictat Convenție europeană Drepturi Omului), curt adopte, prim judecător, livrând analiză precis detaliat mijloace și elemente supuse apreciere, consideră revendicarea formulată titlul provizion H.V., nu se lovea contestație seriozitate –

în special în timp ce dirijate [reclamantul]. Special, caență voluntar co-moștenitori continua partaj complementar ordonat curte 12 martie 1980 caracterizat (...)

Prin aceste motive

confirmă, dispoziții relative [reclamantul] ordonanța dată 11 septembrie 1996 (...)

".

La 12 ianuarie 1998, reclamantul depusease concluzii fond tribunalul.

3 martie, 9 și 24 aprilie 1998, diverse concluzii fecéseră depuse urmare somații comunicare.

Ascultare 30 septembrie 1998, dosarul a fost amânat 4 noiembrie 1998.

Prin scrisoare 5 noiembrie 1998, grefieria tribunalul comunicase următoru calendar reclamantul: 20 noiembrie 1998: „comunicare piese, 31 decembrie 1998: concluzii D. H.V., 1 februarie 1999: concluzii P. [o soră reclamantul], 1 martie 1999: concluzii D. [reclamantul], 2 aprilie 1999: concluzii W. De altfel, vă informa dosarul este fixat 4 mai 1999".

Prin scrisoare 22 septembrie 1999, reclamantul informa grefieria Curții ascultare desfășurase ziua precedentă, și anume 21 septembrie și dosarul era deliberare 25 ianuarie 2000.

B.

Drept intern relevant

Nou cod procedură civilă

art. 2

„Părți conduc instanța sarcini care le revin. Lor aparține realiza acte procedură forme și termeni cerut."

art. 3

„Judecător veghează bun derolaș instanță; putere imparți termeni și ordona măsuri necesare."

art. 6

„Sprijin prețuin, părți sarcin alega fapte propri-i fonda."

art. 11

„Părți sunt ținute aducă cooperare măsuri instrucție mai puțin judecător trage toată consecință absținere sau refuz (...)"

art. 763

„Dosarul este instruit control magistrat cameră care a fost distribuit. Acesta misiune veghi derolaș loyal procedură, special punctualitate schimb concluzii și comunicare piese. Poate audia avocați și- face toate comunicări utili. Poate deasemeni, dacă necesar, -i adresa injonciții."

art. 764

„Judecător pregătire stabilit, cât fur și, termeni necesari instrucție dosarului, ținut seama natură, urgență și complexitate acesteia, și după ce provocat aviz avocații. Poate acorda prorogații delai. Poate deasemeni amâna dosarul o conferință ulterior vedere facilita reglaș litigiu."

art. 780

„Dacă unu avocații n-a îndeplinit acte procedură termenul impart, renvoi tribunalul și închidere instrucție putea fi hotărât judecător, oficiu sau cererea cealaltă parte, mai puțin în caz acesta, posibilitate judecător refuza prin ordonanță motivat nu susceptibil recurs."

GRIEF

Invocând art. 6 § 1 Convenție, reclamantul se plânge durată procedură.

Cererea a fost introdusă 24 august 1997 și înregistrată 23 octombrie 1997.

1 iulie 1998, Comisia Europeană Drepturi Omului hotărât porta cererea cunoștință guvern pârât, invitând-a prezenta scris observații recevabilitate și bun-fond cererii.

Guvernul prezentase observații 13 noiembrie 1998 și reclamantul răspunse 17 decembrie 1998.

Virtutea articolului 5 § 2 Protocolul nr. 11, intrat vigoare 1 noiembrie 1998, dosarul este examinat Curte Europeană Drepturi Omului de la data aceasta.

Reclamantul se plânge durată procedură și invoca art. 6 § 1 Convenție, ale căror părți relevante dispun:

„Orice persoană are dreptul ce cauza sa fie auzită (...) delai raizonabl, tribunal (...) va hotărî (...) contestații drepturile și obligații caracter civil (...)"

Cu titlul principal, guvern pârât afirmă reclamantul n-a epuizat căi recurs interne, și cu titlul subsidiar, durată procedură nu prezintă caracter deraizonabl.

Guvernul estimă reclamantul ar fi trebuit angaja acțiune Stat baza articolul L 781-1 cod organizație judiciară. La subiectul aceasta, afirmă n-ignora recurs în cauză nu fusese niciodată considerat de organe Convenție ca recurs eficace împotriva durată excesivă procedură. Menționează cu toate acestea evoluție jurisprudență materie dă interpretare foarte largă noțiune deniu justiție, făcând referință la o sentință tribunalul primă instanță Paris dată 5 noiembrie 1997 (cauza Gauthier c. Ministru Justiție și alții), sentință acordand daune-interese singurul titlul prejudiciu moral rezultand durată excesivă procedură.

Reclamantul combate teza Guvernul și face vala eficacitate recurs prevăzut articolul L 781-1 precitat este actualmente nulă dright francez.

Guvernul consideră procedură început 1 martie 1985 cu însoțire dată H.V. împotriva alți moștenitori, inclusiv reclamantul.

Cât apreciere durată procedură, Guvernul convine litigiu nu prezenta complexitate deosebită drept dar purta o întrebare ordine tehnică, evaluare patrimoniu și produse. În schimb, estimează dosarul prezenta mari dificultăți ordine procedurală redată sarcin expert dificilă cauza insoubmision toate părți proces. In pofida interese divergente, acestea ar fi redată imposibil evaluare patrimoniu litigios în nu comunicand, de exemplu, piese dosar. De altfel, acestea ar fi destabilizat diferit experți numiți și declanșat diverse incidente procedură vinindu-se alătura litigiu principal ca acțiuni récusație sau pentru fals. Sfârșit, ocoliș reguli drept de reclamantul, transfer sediu social societatea Simenin cu toate aceasta fără existență legală Luxemburg, și utilizare montaje financiare complexe structuri instalate Franța, Luxemburg și Belgia, adăuga voința moștenitori de a nu ajunge reglaș litigiu, ar dovedi dificultate fapt acestui dosar.

Guvernul susține deci comportament părți, și în particular cel reclamantul, ar fi la originea durată procedură și autoritățile judiciare ar fi acționat cu toată diligență posibil ținând seama stratageme utilizate pentru paralyze bun derolaș.

Mod general, atitudine ansamblu părți proces ar fi fost denunțată de experți (vezi scrisori experți B. și P. din 19 februarie 1993 și 20 februarie 1995) și instanțele sesizate (vezi hotărârea 23 decembrie 1997 curte de apel Douai).

În particular, reclamantul ar fi făcut dovadă atitudine obstrucție evidentă împiedecând derolaș normal procedură: de la început însoțire, în folosind toate tehnici pentru evita expertizare în timp ce percepea mereu venituri exploatare siloul; de acum, în paralizand lucru experți (vezi scrisoare 20 februarie 1995, ordonanță judecător pregătire 31 mai 1995, condamnare reclamantul o astreinte, contestație validitate raportul expertul în susținand că vorbea fals). Refuzul de reclamantul comunica piese dosar se manifesta deasemeni cadrul pregătire, ceea ce entraina diverse somații comunica.

Guvernul observă alți defender n-ar fi făcut dovadă mai mult diligență (J.V. introdusease de exemplu o cerere recuzație expertul B.).

Guvernul mai adaugă în paralel instanță principal, instanțe incidente ar fi amânat ieșir litigiu: proceduri înscrierea fals împotriva raportul expertul depus 26 martie 1996 (ordonanță joncțiune cu instanță principal din 13 noiembrie 1996), o procedură recel succesiune (vezi însoțire co-moștenitori de H.V. iulie 1997).

Ca concluzine, Guvernul imputa ansamblu părți, și în particular reclamantul, responsabilitate lungime procedură, și vine să se întrebe, privitor la al doilea, pe caracter abuziv cererea sa sensul art. 27 Convenție.

Reclamantul consideră Guvernul-i face un proces intenție fără bază legală. Sustine a mereu solicitat judecător pregătire ordonanță închidere dosar. Reafirmă respect drepturile părți litigiu și în particular dreptul- apăra în fața unui „șantaj evident", consideră nu-i aparținea comunica documente contabile societatea SMEG, terț la litigiu, și sustine o procedură debutând 1985 și fiind mereu la stadiu „avant dire droit" nu putea fi considerată o procedură diligentată cu seriozitate.

Curtea reamintit că conform dispoziții art. 35 § 1 Convenție, poate fi sesizat după epuizare căi recurs interne. Pune deci în prim loc întrebare dacă excepție non-epuizare ridicată Guvern se dovedite fundamentată speță.

Curtea reamintit mai întâi reclamantul trebuie dat instanțele interne ocazie art. 35 § 1 a avut scopul de a ménager în principiu Stae contractante: evita sau redresa încălcări alegate contra lor (hotărâre Cardot c. Franța din 19 martie 1991, seria A nr. 200, p. 19, § 36). Cu toate acestea, dispoziții art. 35 Convenție nu prescriu epuizare decât recurs atât relativ încălcări incriminate, disponibil și adecvat. Trebuie exista la un grad suficent certitudine nu doar teorie dar și practică, altfel lipsa-le eficacitate și accesibilitate dorite; Stae defender trebuie demonstra aceste condiții se întâlnit (vezi în special hotărâri Vernillo c. Franța din 20 februarie 1991, seria A nr. 198, pp. 11–12, § 27; Dalia c. Franța din 19 februarie 1998, Colecție 1998-I, pp. 87-88, § 38).

Or, dacă acțiune indemnizație putea intra linie conturi scopuri art. 35 § 1 Convenție, Curtea deja considerat acțiune prevăzută articolul L 781-1 cod organizație judiciară nu exista la un grad suficent certitudine, practică și teorie (hotărâre Vernillo c. Franța precitat, p. 11, § 27), cu toate acestea existență sentință dată tribunalul primă instanță Paris din 5 noiembrie 1997, parțial confirmată de curte de apel Paris (Cour eur. D.H., cerere nr. 38783/97, decizie din 27 aprilie 1999 (secțiunea a treia); Cour eur. D.H., cerere nr. 33237/96, decizie din 29 iunie 1999 (secțiunea a treia)). Sigur, Curtea observă cu atenție evoluție jurisprudență Franța; dar ea nu estimă speță-i posibil concluziona articolul L 781-1 oferia reclamantul o cale recurs de epuizat.

Particular, Curtea observă jurisprudența invocată de Guvern, pe lângă posibilitate remitere în cauză de Curtea casație și caracter încă ceva izolat, interveni doar doisprezece ani după început procedură aici în cauză.

În vedere ceea ce precede, Curtea estimă excepție non-epuizare ridicată Guvern nu putea fi reținut.

Curtea estimă la lumina criteriu degajate jurisprudență organe Convenție materie „delai raizonabl" (complexitate dosaru, comportament reclamantul și autoritățile competente), și ținut seama ansamblu elemente posesia sa, grief trebuie face obiectul unui examen fond. Nu putea deci fi declarat manifestă neîntemeiat, în aplicare art. 35 § 3 Convenție. De altfel, nu se lovea alt motiv inadmisibilitate.

Prin aceste motive, Curtea, la unanimitate,

cu rezerva tuturor mijloace fond.

Grefieră

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-06-15
0,95
PARENT-BLANC contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 41101/98 présentée par Claire PARENT-BLANC contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 15 juin 2000 en une chambre composée de M.
CtEDO 2000-06-15
0,94
C.R. contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42407/98 présentée par C.R. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 15 juin 2000 en une chambre composée de M. L. L
CtEDO 2000-10-17
0,94
H.L. contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42189/98 présentée par H.L. contre France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 17 octobre 2000 en une chambre composée de M. L. Louc
CtEDO 2000-01-25
0,94
THURIN contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DECISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 32033/96 présentée par Georges THURIN contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 25 janvier 2000 en une chambre composée de Sir
CtEDO 2000-11-07
0,94
CHARLIER contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 37760/97 présentée par André Charlier contre France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 novembre 2000 en une chambre composée de MM. L.
Sursă