CARAGHEORGHE contre la ROUMANIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 31807/96 prezentată de Virginia CARAGHEORGHE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 11 septembrie 2001 într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen, dnii Ferrari Bravo Bîrsan Casadevall Zupančič Panțiru judecători M. Având în vedere cererea prezentată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 5 iunie 1996 și înregistrată la 11 iunie 1996, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie făcând-o pe reclamantă, dna Virginia Caragheorghe, să fie cetățean român, născută în 1921 și rezidentă în București. La 27 iulie 1992, reclamanta, care a păstrat proprietatea asupra unei părți a unei case naționalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950, sesizează instanța de primă instanță din raionul 5 București cu privire la o acțiune în revendicare a restului de 61% din casă. Prin hotărârea din 30 iulie 1992 Mai 1994, instanța a dat dreptul la acțiune. Această hotărâre a devenit definitivă la 19 septembrie 1994 și reclamanta a luat în posesie casa la 30 ianuarie 1995. La o dată care nu a fost precizată, procurorul general al României a formulat o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. La 15 decembrie 1995, Curtea Supremă de Justiție a admis acțiunea în anulare. În 1997, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din districtul 5 București cu privire la o acțiune în revendicare a 61% din aceeași casă. La 1 septembrie 1997, instanța a acceptat cererea sa. Această hotărâre a devenit definitivă în absența unei căi de atac. Potrivit informațiilor date de guvern, reclamanta a luat în posesie casa de la această dată. GRIFS Recurenta se plânge că hotărârea Curții Supreme de Justiție la a privat de dreptul său de a avea acces la o instanță de judecată, încălcând dispozițiile art. 61 din Convenție. Aceasta se plânge, în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, de faptul că hotărârea Curții Supreme de Justiție i-a adus atingere dreptului său de a-și respecta bunurile, așa cum a fost recunoscut prin hotărârea din 19 septembrie 1994 de la tribunalul județ din București. ÎN DREPT Curtea constată că, la 19 ianuarie 1999, instanța a informat Comisia cu privire la faptul că reclamanta și-a prezentat în natură partea din casă în litigiu. Curtea constată apoi că, la 22 ianuarie 1999, a invitat reclamanta să prezinte comentarii cu privire la informațiile date de guvern, iar la 5 În lumina scrisorii guvernului român și ținând cont de atitudinea reclamantei, termenul acordat a fost prelungit fără ca reclamanta să fi răspuns. Curtea consideră că, în lumina scrisorii guvernului român și ținând cont de atitudinea reclamantei, aceasta din urmă nu intenționează să mai mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu se mai justifică. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n° 31807/96

présentée par Virginia CARAGHEORGHE

contre la Roumanie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11

septembre

2001 en une chambre composée de

M

mes

E.

Palm

,

présidente

,

W.

Thomassen

,

MM.

L.

Ferrari Bravo

,

C.

Bîrsan

,

J.

Casadevall

,

B.

Zupančič

,

T.

Panțîru

,

juges

,

et

de

M. M.

O’Boyle

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 5 juin 1996 et enregistrée le 11

juin

1996,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante, Mme Virginia Caragheorghe, est une ressortissante roumaine, née en 1921 et résidant à Bucarest.

Le 27 juillet 1992, la requérante, qui avait gardé la propriété sur une partie d’une maison nationalisée en vertu du décret n° 92/1950, saisit le tribunal de première instance du 5ème arrondissement de Bucarest d’une action en revendication du reste de 61% de la maison. Par jugement du 30

mai 1994, le tribunal fit droit à l’action. Ce jugement devint définitif le 19 septembre 1994 et la requérante prit possession de la maison le 30

janvier 1995.

A une date qui n’a pas été précisée, le procureur général de la Roumanie forma un recours en annulation contre ce jugement. Le 15 décembre 1995, la Cour suprême

de justice admit le recours en annulation.

En 1997, la requérante saisit le tribunal de première instance du 5ème arrondissement de Bucarest d’une action en revendication du 61% de la même maison. Le 1er septembre 1997, le tribunal fit droit à sa demande. Ce jugement est devenu définitif en absence de recours.

Selon les informations données par le Gouvernement, la requérante a prit possession de la maison à partir de cette date.

GRIEFS

1.

La requérante se plaint du fait que l’arrêt de la Cour suprême de justice l’a privé de son droit d’accès à un tribunal, en violation de l’article 6

§

1 de la Convention.

2.

Elle se plaint, au regard de l’article 1er du Protocole n 1 à la Convention, de ce que l’arrêt de la Cour suprême de justice a porté atteinte à son droit au respect de ses biens, tel que reconnu par l’arrêt du 19

septembre

1994 du tribunal départemental de Bucarest.

EN DROIT

La Cour constate que le 19 janvier 1999, le Gouvernement l’a informé que la requérante s’était vue restituer en nature la partie de la maison en litige.

La Cour constate ensuite que le 22 janvier 1999, elle a invité la requérante de présenter des commentaires sur les informations données par le Gouvernement, et que le 5

mars 1999, le délai imparti était échu sans que la requérante ait répondu.

La Cour estime, à la lumière de la lettre du Gouvernement roumain et tenant compte de l’attitude de la requérante, que celle-ci n’entend plus maintenir la requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention et que, dès lors, la poursuite de l’examen de la requête ne se justifie plus.

La Cour estime par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Michael

O’Boyle

Elisabeth

Palm

Greffier

Présidente