BUGEANU contre la ROUMANIE

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 34655/97 prezentată de Maria Valeria BUGEANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 ianuarie 2002 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaide Bîrsan Ugrekhelidze Mularoni judecători Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 5 aprilie 1996 și înregistrată la data de 29 ianuarie 1997, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Recurenta, Maria Valeria Bugeanu, este cetățean român, născută în 1908 și rezidentă în Brașov.

În 1993, recurenta sesizează instanța de primă instanță din Brașov cu privire la o acțiune în custodia unei case naționalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950. Prin hotărârea din 25 martie 1993, instanța a dat dreptul la acțiune. Această hotărâre a devenit definitivă la 28 decembrie 1993. La 30 martie 1994, recurenta și-a înscris dreptul de proprietate în registrul funciar și a declarat că a acceptat contractele încheiate de către statul cu chiriașii casei. La o dată care nu a fost precizată, procurorul general al României a formulat o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. La 9 noiembrie 1995, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare. La 16 august 2001, guvernul a informat Curtea că reclamanta a obținut restituirea casei în litigiu.

(1) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plângea că, în fața Curții Supreme de Justiție, nu fusese judecată de o instanță independentă și imparțială. În această privință, aceasta susținea că hotărârea menționată anterior fusese pronunțată ca urmare a schimbării sale de jurisprudență, la data de 1 Februarie 1995, sub influența unui discurs al Președintelui Republicii în 1994. În acest discurs, acesta ar fi afirmat că tribunalele nu erau competente să examineze acțiunile referitoare la privările abuzive de proprietate. (2) De asemenea, aceasta se plângea de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza anulării hotărârii finale de primă instanță din 2 noiembrie 1992. Curtea constată apoi că, la 11 septembrie 2001, recurenta a confirmat restituirea, precizând că nu mai dorește să mențină cererea.

Curtea apreciază, în lumina observațiilor guvernului român și ale reclamantei, că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu se mai justifică. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor omului garantate de Convenția n

DEUXIEME SECTION

DÉCISION Requête n° 34655/97 présentée par Maria Valeria BUGEANU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 janvier 2002 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , Gaukur Jörundsson , L. Loucaides , C. Bîrsan , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 5 avril 1996 et enregistrée le 29 janvier 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Maria Valeria Bugeanu, est une ressortissante roumaine, née en 1908 et résidant à Brașov.

En 1993, la requérante saisit le tribunal de première instance de Brașov d’une action en revendication d’une maison nationalisée en vertu du décret n° 92/1950. Par jugement du 25 mars 1993, le tribunal fit droit à l’action. Ce jugement devint définitif le 28 décembre 1993. Le 30 mars 1994, la requérante fit inscrire son droit de propriété dans le livre foncier et déclara accepter les baux conclus par l’Etat avec les locataires de la maison. A une date qui n’a pas été précisée, le procureur général de la Roumanie forma un recours en annulation contre ce jugement. Le 9 novembre 1995, la Cour suprême de justice admit le recours en annulation. Le 16 août 2001, le Gouvernement a informé la Cour que la requérante avait obtenu la restitution de la maison en litige.

GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaignait du fait que devant la Cour suprême de justice, elle n’avait pas été jugée par un tribunal indépendant et impartial. Elle faisait valoir à cet égard que ledit arrêt avait été rendu à la suite de son changement de jurisprudence, le 1er février 1995, sous l’influence d’un discours du Président de la République en 1994. Dans ce discours, celui-ci aurait affirmé que les tribunaux n’étaient pas compétents pour examiner des actions portant sur des privations abusives de propriété. 2. Elle se plaignait aussi d’une violation de l’article 1er du Protocole n° 1 à la Convention, en raison de l’annulation du jugement definitif de première instance du 2 novembre 1992. EN DROIT La Cour constate que par lettre du 16 août 2001, le Gouvernement l’a informé que la requérante s’était vu restituer la maison en litige.

La Cour constate ensuite que le 11 septembre 2001, la requérante a confirmé la restitution, en précisant qu’elle ne désirait plus maintenir la requête. La Cour estime, à la lumière des observations du Gouvernement roumain et de la requérante, que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention et que, dès lors, la poursuite de l’examen de la requête ne se justifie plus. La Cour estime par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité Décide de rayer la requête du rôle.

S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président