Iancu împotriva României

PRIMA SECȚIUNE DE Cerere nr. 32266/96 prezentată de Florica IANCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 11 septembrie 2001 într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen, domnii Ferrari Bravo Bîrsan Casadevall Zupančič Panțiru judecătorii M. Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 4 martie 1996 și înregistrată la data de 16 iulie 1996, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie făcând-o pe reclamantă, dna Forica Iancu, resortisant român, s-a născut în 1922 și a decedat la o dată nespecificată. La 5 aprilie 1994, recurenta sesizează instanța în primă instanță din Arrad cu privire la o acțiune în culpă a unei case naționalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Prin hotărârea din 5 mai 1994, instanța a dat dreptul la acțiune. Această hotărâre a devenit definitivă în absența unei căi de atac. La o dată care nu a fost precizată, procurorul general al României a formulat o acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri. La 15 decembrie 1995, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare. GRIFS reclamanta se plângea că hotărârea Curții Supreme de Justiție îi era privată de dreptul de acces la o instanță, încălcând art. 6 1 din convenție. În ceea ce privește art. 1 din Protocolul (nr. 1) la convenție, Comisia se plângea că hotărârea Curții Supreme de Justiție și-a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale.

Curtea constată apoi că, la 25 octombrie 1999, recurenta a fost informată că termenul acordat pentru a răspunde la observațiile guvernului era încheiat la 5 octombrie 1999 fără ca aceasta să fi răspuns și la a fost înștiințată că, în lipsa acestor informații, Curtea ar putea concluziona că nu mai avea intenția de a menține cererea. La 16 februarie 2000, scrisoarea recomandată cu confirmare de primire trimisă recurentei la 9 februarie 2000 s-a întors cu mențiunea decedată, pe de altă parte, nicio persoană nu și-a exprimat dorința de a menține cererea. Curtea consideră, în lumina faptului în speță, că continuarea examinării cererii nu mai este justificată. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția nr…

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n° 32266/96 présentée par Florica IANCU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 septembre 2001 en une chambre composée de M mes E. Palm , présidente , W. Thomassen , MM. L. Ferrari Bravo , C. Bîrsan , J. Casadevall , B. Zupančič , T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 mars 1996 et enregistrée le 16 juillet 1996, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Mme Forica Iancu, ressortissante roumaine est née en 1922 et est décédée à une date non précisée. Le 5 avril 1994, la requérante saisit le tribunal de première instance d’Arad d’une action en revendication d’une maison nationalisée en vertu du décret n° 92/1950.

Par jugement du 5 mai 1994, le tribunal fit droit à l’action. Ce jugement devint définitif en absence de recours. A une date qui n’a pas été précisée, le procureur général de la Roumanie forma un recours en annulation contre ce jugement. Le 15 décembre 1995, la Cour suprême de justice admit le recours en annulation. GRIEFS 1. La requérante se plaignait du fait que l’arrêt de la Cour suprême de justice l’avait privée de son droit d’accès à un tribunal, en violation de l’article 6 § 1 de la Convention. 2. Elle se plaignait, au regard de l’article 1er du Protocole n 1 à la Convention, de ce que l’arrêt de la Cour suprême de justice avait porté atteinte à son droit au respect de ses biens. EN DROIT La Cour constate que par lettre du 4 août 1999, le Gouvernement lui a soumis ses observations sur le bien-fondé de l’affaire.

La Cour constate ensuite que le 25 octobre 1999, la requérante a été informée que le délai imparti pour répondre aux observations du Gouvernement était échu le 5 octobre 1999 sans qu’elle ait répondu et l’a avertie qu’en l’absence de ces renseignements la Cour pourrait conclure qu’elle n’avait plus l’intention de maintenir la requête. Le 16 février 2000, la lettre recommandée avec accusé de réception envoyée à la requérante le 9 février 2000 est retournée avec la mention « décédée ». Par ailleurs, aucune personne ne s’est manifestée en exprimant le souhait de maintenir la requête. La Cour estime, à la lumière de fait en espèce, que la poursuite de l’examen de la requête ne se justifie plus. La Cour estime par ailleurs qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente