GLATZ ET AUTRES contre la ROUMANIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 3220/96 prezentată de Radu Constantin GLATZ și de alții împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 10 iulie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm, dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Biersan Panțiru Maruste judecători M. O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 19 mai 1996 și înregistrată la 10 septembrie 1996, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților, Radu Constantin Glatz, Sanda Iulia Florescu, Ioana Cezara Nădrag și Bogdan Nicoale Alexandru sunt resortisanți români, născuți în 1913, 1911, 1941 și, respectiv, 1944. Primul reclamant și a treia reclamantă își au reședința în București, a doua reclamantă își are reședința în Predeal, iar al patrulea reclamant își are reședința în Richmond, Virginia (SUA).

Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: În 1992, reclamanții, ca moștenitori ai A.G., au introdus o acțiune în detenție a unei case de vilegatură din Predeal, rechiziționată temporar de la ś ś ś ś în 1949 și care nu le fusese restituită niciodată. Prin hotărârea din 1 octombrie 1993 devenită definitivă la 9 mai 1994, tribunalul le-a acordat dreptul la acțiune. La o dată nespecificată, procurorul general al României a formulat o acțiune în anulare a acestei hotărâri. La 30 noiembrie 1995, Curtea Supremă de Justiție a acceptat acțiunea în anulare și a respins acțiunea în litigiu, pe motiv că instanțele judecătorești nu erau competente să examineze litigiul.

În 1997, reclamanții au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Brașov cu o nouă acțiune în revendicare a acestei case. La 10 martie 1997, Tribunalul a acceptat cererea acestora, hotărâre confirmată printr-o decizie definitivă a Tribunalului județean Brașov din 21 septembrie 1998. Potrivit informațiilor furnizate de solicitanți la 29 iunie 1999, acestea au fost repuse în posesia imobilului la o dată care nu a fost precizată. Reclamanții invocă o încălcare a dreptului lor de a avea acces la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, din cauza hotărârii din 30 noiembrie 1995 a Curții Supreme de Justiție prin care se refuză judecătorilor dreptul de a lua în considerare valabilitatea titlului de proprietate de care se bucura statul.

Acestea invocă o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza anulării deciziei definitive prin care se confirmă dreptul lor de proprietate. De asemenea, acestea au susținut o încălcare a articolului 14 din Convenție: pe care au făcut obiectul unei discriminări întemeiate pe opiniile lor politice și pe apartenența lor socială. Ei se plâng, în temeiul articolului 13 din Convenție, de faptul că, în urma hotărârii Curții Supreme de Justiție, au fost privați de orice acțiune efectivă în fața unei instanțe naționale pentru a-și apăra dreptul de proprietate. A doua recurentă susține o încălcare a articolului 8 din convenție, susținând că aceasta riscă să fie expulzată din locuința sa, ca urmare a hotărârii Curții Supreme de Justiție.

Curtea constată că, printr-o scrisoare din 15 martie 1999, Comisia a informat că reclamanților li s-a restituit casa în litigiu, confirmat de reclamanți la 29 iunie 1999 care, cu această ocazie, au informat Curtea că nu mai doresc să mențină cererea. Curtea constată, în lumina observațiilor guvernului român și ale reclamanților, că litigiul a fost soluționat în sensul art. 37 lit. (b) din Convenție și că, prin urmare, continuarea examinării cererii nu mai este justificată. Pe de altă parte, Curtea consideră că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția n

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n° 32920/96 présentée par Radu Constantin GLATZ et autres contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 10 juillet 2001 en une chambre composée de M me E. Palm , présidente , MM.

L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , C. Bîrsan , T. Panțîru , R. Maruste juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 19 mai 1996 et enregistrée le 10 septembre 1996, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, Radu Constantin Glatz, Sanda Iulia Florescu, Ioana Cezara Nădrag et Bogdan Nicoale Alexandru sont des ressortissants roumains, nés respectivement en 1913, 1911, 1941 et 1944. Le premier requérant et la troisième requérante résident à Bucarest, la deuxième requérante réside à Predeal et le quatrième requérant réside à Richmond, Virginia (Etats-Unis).

Les faits de la cause, tels que présentés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1992, les requérants, en tant qu’héritiers d’A.G., introduisirent une action en revendication d’une maison de villégiature sise à Predeal, réquisitionnée temporairement par l’Etat en 1949 et qui ne leur avait jamais été restituée. Par un jugement du 1er octobre 1993, devenu définitif le 9 mai 1994, le tribunal fit droit à leur action. A une date non précisée, le procureur général de la Roumanie forma un recours en annulation de ce jugement. Le 30 novembre 1995, la Cour suprême de justice accueillit le recours en annulation et rejeta l’action en revendication, au motif que les tribunaux n’étaient pas compétents pour examiner le litige.

En 1997, les requérants saisirent le tribunal de première instance de Brașov d’une nouvelle action en revendication de ladite maison. Le 10 mars 1997, le tribunal fit droit à leur demande, jugement confirmé par une décision définitive du tribunal départemental Brașov du 21 septembre 1998. Selon les informations données par les requérants le 29 juin 1999, ceux-ci ont été remis en possession de l’immeuble à une date qui n’a pas été précisée. GRIEFS