Caliskan împotriva Țărilor de Jos

Reclamantul, Efraym Caliskan, este un național turc de origine kurdă, născut în 1968 și, la momentul introducerii cererii, a fost reținut în Țările de Jos în scopuri de expulzie. El este reprezentat în fața Curții de către dna G.E.M. Mai târziu, un avocat care practică în Haga. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 februarie 1999, după aprecierea liderului kurdo Abdullah Öcalan de către autoritățile turce, s-a desfășurat la Haga o demonstrație de protest în care manifestanții au ocupat reședința Ambasadorului Grec și membrii gospodăriii Ambasadorului au fost împiedicați să părăsească sediul. La 17 februarie 1999, reclamantul a fost arestat și ulterior deținut în custodie de poliție (inverzekeringstelling) pe suspect că a fost implicat în evenimentele din reședința Ambasadorului Grec.

Reclamantul a fost eliberat din custodie la 23 martie 1999, după ce a fost preluat un acuzare pentru a fi judecat în raport cu evenimentele din reședința Ambasadorului Grec. În aceeași zi, el a fost predat poliției extratereștrilor (vreemingenpolitie) și a fost ulterior deținut în detenția extraterestră în scopul expulzării (vreemdelingenbewaring) în temeiul articolului 26 § 1 litera (a) din Legea extraterestră (Vreemdelingenwet). La un moment neespecificat, reclamantul a solicitat azil sau, în mod alternativ, un permis de reședință pentru motive umanitare. Această cerere a fost respinsă de secretarul de stat (Staatssecretaris van Justitie) într-un moment neespecificat. Reclamantul a depus un recurs la Curtea Regională de la Haga (Arrondissementsrechtbank) împotriva refuzului secretarului de stat a cererii sale de azil.

Având în vedere că reclamantul a fost plasat în detenție extraterestră, nu a fost obligat, ca și reclamanții de azil care nu au fost plasați în astfel de detenție, să depună în primul rând o obiecție (bezwaarschrift) la Secretarul de Stat de Justiție înainte de a depune un recurs la Curtea Regională de la Haga. Într-o decizie adoptată la 31 martie 1999, Curtea Regională de la Haga a respins un recurs depus de reclamant împotriva plasării în detenție a străinilor. La 23 aprilie 1999, reclamantul a depus un al doilea recurs la Curtea Regională de la Haga împotriva plasării în detenție a străinilor. La 19 mai 1999, Curtea Regională de la Haga a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii secretarului de stat de a respinge cererea de azil, respingând în continuare cererea reclamantului de a se interzice expulzarea acestuia.

La 26 mai 1999, în urma unei audieri de la 25 mai 1999, Curtea Regională de la Haga a respins al doilea recurs împotriva plasării în detenție a străinilor. În măsura în care este relevant, acesta a declarat: „Curtea regională consideră, de la început, că legalitatea măsurii de plasare în detenție a străinilor a fost deja determinată în decizia sa din 31 martie 1999. Prezentul recurs se referă la întrebarea dacă, după echilibrarea tuturor intereselor implicate, ar trebui considerată în mod rezonabil o continuare suplimentară a plasamentului ca fiind nejustificată. Curtea Regională este de părere că nu se poate spune că nu există perspective reale de expulzie într-un timp rezonabil.

În numele secretarului de stat, s-a susținut că extraterestru va fi prezentat autorităților turce <consulară> la scurt timp, având în vedere că cererea sa de injuncție în legătură cu cererea de intrare în Țările de Jos ca refugiat sau pentru motive umanitare a fost respinsă la 19 mai 1999 și că apelul ... declarat nesoluționat. Curtea Regională nu vede niciun motiv pentru a constata că <Secretarul de Stat> procedează cu o diligență insuficientă. Curtea Regională constată în continuare că <Secretarul de Stat>, în așteptarea prezentării extratereștului către autoritățile turce, poate adopta în mod rezonabil poziția că plasarea extraterestră în detenția extraterestră ar trebui menținută.

În ceea ce privește plângerea reprezentantului extratereștului că <secretarul de stat> a acordat angajamente în sensul că problema expulzării curdelor care sunt urmărite pentru presupusa lor participare la ocuparea reședinței ambasadorului grec la Haga va fi abordată numai după ce procedurile penale vor fi încheiate, Curtea Regională consideră următoarele. Nu apare nici din dosarul, nici din observațiile orale din acest caz că <Secretarul de stat> a făcut întreprinderi solide și juridice obligatorii în ceea ce privește expulzarea persoanelor care au ocupat reședința ambasadorului grec. Nici o astfel de întreprindere nu poate fi citită în răspunsurile furnizate de <Secretarul de stat> la întrebările membrilor Camerei Inferioare a Parlamentului.

În plus, Curtea Regională nu observă necesitatea ca extraterestrul care a fost plasat în detenție pentru extratereștri să rămână în Țările de Jos în așteptarea procesului său. După expulzare, extraterestruul poate solicita o viză pentru a participa la procesul său, după cum a fost indicat la audiere de către reprezentantul <Secretarul de Stat>. Având în vedere cele de mai sus, Curtea Regională consideră că recursul este nefondat, iar plasarea în detenția extraterestră nu va fi respinsă. Având în vedere art. 34j din Legea privind extratereștrii nu există motive de a acorda compensații.” La 31 august 1999, Secretarul de Stat a informat Parlamentul olandez că, având în vedere rapoartele privind ceea ce s-a întâmplat cu doi solicitanți de azil expulzați în Turcia, s-a luat o decizie politică de suspendare temporară a expulzărilor resortisanților turci de origine kurdă.

În aceeași zi, reclamantul a fost eliberat din detenția extratereștrilor. La 29 septembrie 2000, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că, după eliberarea sa la 31 august 1999, reclamantul s-a desfășurat în Germania pentru o vizită în familie. Reprezentantul reclamantului a afirmat, de asemenea, că reclamantul a fost prins, deținut și expulsat din Germania în Turcia, în ciuda faptului că există proceduri de azil în curs în Țările de Jos. Potrivit reprezentantului său, reclamantul a fost deținut în Turcia și torturat pentru o serie de zile. art. 26 din Legea privind extraterestrii, în măsura în care este cazul, prevede: „1.

În cazul în care interesele ordinii publice, politicile publice sau securitatea națională o impun, următoarele categorii de extratereștri pot fi reținuți: a. extratereștri ai căror expulzie a fost ordonată; b. extratereștrii pentru care există motive serioase să creadă că expulzarea lor va fi ordonată; c. extratereștri care nu au voie să locuiască în Țările de Jos în temeiul oricărui dintre dispozițiile prevăzute la art. 8-10 < din Legea privind extratereștrii>, în așteptarea hotărârii privind cererea de permis de reședință, a permisului de reședință permanentă sau a concediului de a intra ca refugiați. Un extraterestru nu va fi reținut atunci când, și detenția va fi încheiată imediat ce va da seama că dorește să părăsească Olanda și este, de fapt, în măsură să facă acest lucru.

Detenția pentru motivele prevăzute în prima teză a alin. (1) și pentru categoriile menționate la punctul b. sau c. din respectivul alineat nu va dura mai mult de o lună… ” Un extraterestru a cărui expulzie a fost ordonată poate, în principiu, rămâne în detenție pentru o perioadă nelimitate de timp. Legibilitatea unui loc în detenție a extratereștrilor poate, totuși, fi contestat în fața unei instanțe. În cazul în care instanța este de părere că nu există perspective de expulzie într-un timp rezonabil, poate ordona ca măsura de plasare în detenția extraterestră să fie încheiată. În jurisprudența Diviziei de uniformitate juridică (Rechtseenheidskamer) a Curții Regionale de la Haga, s-a stabilit că interesul unui extraterestru care trebuie eliberat din detenția extratereștrilor crește cu trecerea timpului.

În cazul în care un loc în detenție extraterestră depășește o perioadă de șase luni, se consideră în general că interesul extratereștului de a fi eliberat este mai mare decât interesul de a-l păstra în detenție în scopul expulzării. În funcție de circumstanțele specifice ale fiecărui caz, acest punct poate fi, de asemenea, atins în timp înainte sau după șase luni. Poate fi mai târziu în cazul în care extraterestruul frustra determinarea identitatii sau naționalității sale și poate fi mai devreme în cazul în care extraterestrul în cauză nu este în măsură să obțină documente de călătorie din motive care depășesc controlul său.

Deși nu există niciun recurs împotriva unei hotărâri a Curții regionale în cadrul procedurii privind cererile de eliberare din detenție în scopuri de expulzie, este disponibil un recurs în fața Curții de Apel (Gerechtshof) în ceea ce privește o decizie luată în contextul unei astfel de proceduri cu privire la o cerere de compensare pentru timpul petrecut în detenție în scopuri de expulzare. În plus, un recurs poate fi admis în cazul în care se face plângere că în decizia a contestat un principiu fundamental al dreptului a fost nerespectat (cf. Curtea de Apel de la Haga, 12 noiembrie 1998, Nederlandse Jurisprudentie 1999, nr. 127) Nu există nici un termen pentru depunerea unui recurs împotriva unei decizii de plasare în detenție a extratereștrilor și, în principiu, o persoană plasată în detenție a extratereștrilor poate depune atât de multe apeluri împotriva acestei decizii, cât consideră potrivit.

Atunci când decizia de plasare în detenție a extratereștrilor a fost stabilită pentru prima dată, examinarea oricăror apeluri ulterioare în acest sens va fi limitată la legalitatea continuării plasării în detenție a extratereștrilor începând cu data ultimei decizii judiciare luate în acest punct. La 27 iulie 1999, Secretarul de Stat al Justiției a solicitat Curții Regionale de la Haga să suspende până la 15 august 1999 examinarea apelurilor, inclusiv cererile de injuncții privind expulzările, depuse de solicitanți de azil de origine kurdă, având în vedere un raport recent al unui astfel de reclamant de azil care a avut probleme grave după expulzarea sa în Turcia.

Deoarece veracitatea acestui raport nu era sigură, ministrul Afacerilor Externe a fost solicitat să investigheze această chestiune și să-și prezinte constatările privind originea, contextul și veracitatea raportului înainte de 15 august 1999. La 31 august 1999, Secretarul de Stat a informat Parlamentul olandez că, având în vedere rapoartele privind ce s-a întâmplat cu doi solicitanți de azil expulzați în Turcia, s-a luat o decizie politică de suspendare temporară a expulzării resortisanților turci de origine curdă. La 16 decembrie 1999, secretarul de stat a informat Parlamentul olandez că rezultatele unei anchete asupra faptelor pe baza cărora expulziarea resortisanților turci de origine kurdă a fost suspendată temporar a condus la ridicarea acestei suspendări.

The applicant, Efraym Caliskan, is a Turkish national of Kurdish origin, born in 1968 and, at the time of introduction of the application, he was detained in the Netherlands for expulsion purposes. He is represented before the Court by Ms G.E.M. Later, a lawyer practising in The Hague. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 16 February 1999, following the apprehension of the Kurdish leader Abdullah Öcalan by the Turkish authorities, a protest demonstration took place in The Hague in the course of which protesters occupied the residence of the Greek Ambassador and members of the Ambassador's household were prevented from leaving the premises. On 17 February 1999, the applicant was arrested and subsequently detained in police custody (inverzekeringstelling) on suspicion of having been involved in the events in the residence of the Greek Ambassador.

The applicant was released from custody on 23 March 1999 after having been served with an indictment to stand trial on charges in relation to the events in the Greek Ambassador's residence. On the same day, he was handed over to the aliens' police (vreemdelingenpolitie). He was subsequently placed in aliens' detention for the purposes of expulsion (vreemdelingenbewaring) under Article 26 § 1 (a) of the Aliens Act (Vreemdelingenwet). At some unspecified point in time, the applicant applied for asylum or, alternatively, a residence permit on humanitarian grounds. This request was rejected by the State Secretary of Justice (Staatssecretaris van Justitie) at an unspecified point in time. The applicant filed an appeal with the Hague Regional Court (Arrondissementsrechtbank) against the State Secretary's refusal of his request for asylum.

As the applicant had been placed in aliens' detention he was not required, like asylum seekers not placed in such detention, first to file an objection (bezwaarschrift) with the State Secretary of Justice before filing an appeal with the Hague Regional Court. The applicant further requested the Hague Regional Court for an injunction on his expulsion pending the appeal proceedings. In a decision taken on 31 March 1999, the Hague Regional Court rejected an appeal filed by the applicant against his placement in alien's detention. On 23 April 1999, the applicant filed a second appeal with the Hague Regional Court against his placement in aliens' detention. On 19 May 1999, the Hague Regional Court rejected the applicant's appeal against the State Secretary's decision to reject his request for asylum.

It further rejected the applicant's request for an injunction on his expulsion. On 26 May 1999, following a hearing held on 25 May 1999, the Hague Regional Court rejected the applicant's second appeal against his placement in aliens' detention. Insofar as relevant, it held: “The Regional Court considers at the outset that the lawfulness of the measure of placement in aliens' detention has, as such, already been determined in its decision of 31 March 1999. The present appeal concerns the question whether, after a balancing of all interests involved, a further continuation of the placement should reasonably be considered as unjustified. The Regional Court is of the opinion that it cannot be said that there are no real prospects for expulsion within a reasonable time.

On behalf of the <State Secretary> it has been submitted that the alien will be presented to the Turkish <consular> authorities at short notice, given that his request for an injunction in connection with his request for entry to the Netherlands as a refugee or on humanitarian grounds was rejected on 19 May 1999 and the appeal ... declared illfounded. The Regional Court sees no reason to find that <the State Secretary> is proceeding with insufficient diligence. The Regional Court further finds that <the State Secretary>, pending the alien's presentation to the Turkish authorities, can reasonably adopt the position that the alien's placement in aliens' detention should be maintained.

As to the complaint of the alien's representative that <the State Secretary> has given undertakings to the effect that the issue of expulsion of Kurds who are being prosecuted for their alleged participation in the occupation of the Greek Ambassador's residence in The Hague will only be addressed once the criminal proceedings have come to an end, the Regional Court considers as follows. It appears neither from the case-file nor the oral submissions in the present case that <the State Secretary> has made solid and legally binding undertakings as to the expulsion of persons who occupied the Greek Ambassador's residence. Neither can such an undertaking be read into the replies given by <the State Secretary> to questions of members of the Lower House of Parliament.

The Regional Court further does not perceive a need for the alien who has been placed in aliens' detention to be allowed to remain in the Netherlands pending his trial. After his expulsion, the alien may apply for a visa in order to attend his trial, as has been indicated at the hearing by the representative of <the State Secretary>. Having regard to the above, the Regional Court considers that the appeal is illfounded. The placement in aliens' detention will not be lifted. Having regard to Article 34j of the Aliens Act there is no reason to award compensation.” On 31 August 1999, the State Secretary informed the Dutch Parliament that, in view of reports on what had happened to two asylum seekers who had been expelled to Turkey, a policy decision had been taken to suspend temporarily the expulsions of Turkish nationals of Kurdish origin.

On the same day, the applicant was released from aliens' detention. On 29 September 2000, the applicant's representative informed the Court that the applicant, following his release on 31 August 1999, had gone to Germany for a family visit. The applicant's representative further stated that the applicant had been apprehended, detained and expelled from Germany to Turkey despite the fact that there were asylum proceedings ongoing in the Netherlands. According to his representative, the applicant was detained in Turkey and tortured for a number of days. Article 26 of the Aliens Act, insofar as relevant, provides: “1.

If the interests of public order, public policy or national security so require, the following categories of aliens may be detained: a. aliens whose expulsion has been ordered; b. aliens in respect of whom there are serious ground to believe that their expulsion will be ordered; c. aliens who are not allowed to reside in the Netherlands by virtue of any of the provisions contained in Articles 8-10 <of the Aliens Act>, pending the decision on an application for a residence permit, a permanent residence permit or leave to enter as refugees. 2. An alien shall not be detained when, and detention shall be terminated as soon as, he intimates that he wishes to leave the Netherlands and is in fact in a position to do so.

3. Detention for the reasons set out in the first sentence of paragraph 1 and for the categories referred to under b. or c. of that paragraph shall not be of longer duration than one month… ” An alien whose expulsion has been ordered can, in principle, remain in aliens' detention for an unlimited period of time. The lawfulness of a placement in aliens' detention can, however, be challenged before a court. Where the court is of the opinion that there are no prospects of expulsion within a reasonable time, it can order that the measure of placement in aliens' detention be terminated. It has been established in the case-law of the Legal Uniformity Division (Rechtseenheidskamer) of the Hague Regional Court that the interest of an alien to be released from aliens' detention increases with the passage of time.

Where a placement in aliens' detention exceeds a period of six months, it is generally held that the alien's interest in being released is greater than the interest to keep him in detention for the purposes of expulsion. Depending on the specific circumstances of each case, this point in time may also be reached before or after six months have passed. It may be later where the alien frustrates the determination of his identity or nationality and it may be earlier where the alien concerned is unable to obtain travel documents for reasons beyond his control. Although no appeal lies against a decision by the Regional Court in proceedings concerning requests for release from detention for expulsion purposes, an appeal to the Court of Appeal (Gerechtshof) is available in relation to a decision taken in the context of such proceedings on a request for compensation for the time spent in detention for expulsion purposes.

Furthermore, an appeal may be admitted in which the complaint is made that in the decision challenged a fundamental principle of law has been disrespected (cf. The Hague Court of Appeal, 12 November 1998, Nederlandse Jurisprudentie 1999, nr. 127) There is no time-limit for the filing of an appeal against a decision of placement in aliens' detention and in principle a person placed in aliens' detention may file as many appeals against this decision as he sees fit. When the lawfulness of a decision of placement in aliens' detention has been determined for a first time, the examination of any subsequent appeal in this respect will be limited to the lawfulness of the continuation of the placement in aliens' detention as from the date of the last judicial decision taken on this point.

On 27 July 1999, the State Secretary of Justice requested the Hague Regional Court to suspend until 15 August 1999 its examination of appeals, including requests for injunctions on expulsions, filed by asylum seekers of Kurdish origin, in view of a recent report of one such asylum seeker having encountered serious problems after his expulsion to Turkey. As the veracity of this report was not certain, the Minister of Foreign Affairs had been requested to investigate the matter and to submit his findings as to the origin, background and veracity of the report before 15 August 1999. On 31 August 1999, the State Secretary informed the Dutch Parliament that, in view of reports on what had happened to two asylum seekers who had been expelled to Turkey, a policy decision had been taken to suspend temporarily the expulsion of Turkish nationals of Kurdish origin.

On 16 December 1999, the State Secretary informed the Dutch Parliament that the results of an investigation into the facts on the basis of which the expulsion of Turkish nationals of Kurdish origin had been temporarily suspended had led to the lifting of that suspension.