PICHON and SAJOUS v. FRANCE

Reclamanții [domnul Bruno Pichon și doamna Marie-Line Sajous] sunt resortisanți francezi, care s-au născut în 1955 și, respectiv, 1949 și locuiesc în Saleboeuf (Gironde). Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl Tremolet de Villers, din Barul Parisului. Reclamanții sunt proprietarii comune ale unei farmacie din Saleboeuf. La 9 iunie 1995, trei femei au sosit în același timp la farmacia reclamanților să fie informate la rândul lor că acestea nu au putut fi furnizate cu contraceptivele prescrise fiecăruia dintre ele de către medicii lor în rețete ale căror valabilitate nu a fost pusă în întrebări. În aceeași zi, cele trei femei în cauză au depus o plângere împotriva reclamanților pentru refuzul vânzării contraceptivelor pe bază de prescripție medicală, o infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 33 alineatul (1) din decretul nr. 86-1309 din 29 decembrie 1986 și de articolul L 122-1 din Codul consumatorilor. Reclamanții au susținut în fața Curții de Poliție de la Bordeaux că refuzul de vânzare a căror acuzații au fost justificate din motive legitime că nici o dispoziție legală nu impune farmaciștilor să furnizeze contraceptivi sau abortivi și că se bazează pe articolul L 645 din Codul de sănătate publică, în temeiul căruia farmaciștii nu au fost obligați să furnizeze preparate unice sau compuse bazate pe estrogeni. În hotărârea din 16 noiembrie 1995, Curtea de Poliție Bordeaux a constatat că reclamanții sunt vinovați de infracțiunile de care au fost acuzați. Curtea de Poliție a remarcat următoarele: „Articolul L 645, pe care se bazează acuzații, nu se referă în niciun fel la medicamente contraceptive, ci numai la abortivi”; produsele pe care reclamanții au refuzat să le furnizeze sunt medicamente contraceptive „care [nu] pot fi considerate echivalenți de abortivi”. Curtea de Poliție a adăugat: „Principiile etice sau religioase nu sunt motive legitime pentru a refuza vânzarea unui contraceptiv. Nu există nici o legislație care autorizează farmaciștii să refuze furnizarea contraceptivelor, spre deosebire de dispozițiile referitoare la medici, jucători și asistente medicale în ceea ce privește terminarea sarcinii (articolul L 602-8 din Codul Sănătății Publice)”. În concluzie, Curtea de Poliție a hotărât după cum urmează: „În consecință, atâta timp cât farmacistul nu este așteptat să joace un rol activ în fabricarea produsului, motivele morale nu pot absoarce pe nimeni de obligația de a vinde tuturor comercianților impuse de lege (articolul L 122-1 din Codul consumatorilor)”. Reclamanții au fost condamnați la o amendă de 5.000 franci francezi (FRF) fiecare și au ordonat să plătească, împreună și mai multe, 1000 FRF în daune celor trei reclamanți. Reclamanții au apelat împotriva acestei hotărâri. Într-o hotărâre din 14 ianuarie 1997, Curtea de Apel Bordeaux a susținut hotărârea Curții de Poliție. Acesta a remarcat că reclamanții nu au contestat niciodată că au comis actele de care au fost acuzați și că au declarat că comportamentul lor este dictat de motive religioase. Acesta a observat în continuare: „Reacțiunile de refuzare a vânzării pentru care au fost judecați acuzați nu rezultă într-un fel de imposibilitate practică de a satisface clienții lor, ci au fost comise în numele condamnărilor religioase care nu pot fi interpretate ca un motiv legitim în sensul articolului L 122-1 din Codul consumatorilor. Prin urmare, faptul că nu s-a stocat acest tip de produs în dispensarul lor nu a fost cauza, ci, într-adevăr, consecința acestui refuz pe principiu”. Curtea de Apel a remarcat, de asemenea, că farmacia acuzaților este singura din Saleboeuf. A susținut concluzia Curții de Poliție că produsele pe care reclamanții au refuzat să le vândă nu sunt acoperite de articolul L 645 din Codul de Sănătate Publică. Reclamanții au depus un recurs asupra unor puncte de drept împotriva acestei hotărâri, care se bazează în special pe art. 9 din Convenție, susținând că libertatea de a manifesta religia a insinuat că un farmacist nu are dreptul de a stoca contraceptivii ale căror utilizare constituie o interferență cu convingerile lor religioase. Într-o hotărâre din 21 octombrie 1998, Curtea de Casație a respins acest recurs. Acesta a fost de acord cu concluzia Curții de Apel că „condamnările personale ... [nu ar putea] constitui pentru farmaciști, care au dreptul exclusiv de a vinde medicamente, un motiv legitim în sensul articolului L 122-1”. Hotărârea Curții de Casație a fost transmisă reclamanților printr-o scrisoare din partea autorităților judiciare a Curții de Apel de la Bordeaux din 4 decembrie 1998 și a fost postată la 7 decembrie 1998. „Este interzis să se refuze vânzarea unui produs sau să se ofere un serviciu unui client fără motive legitime, să se condiționeze vânzarea unui produs cu condiția achiziției unei cantități obligatorii sau achiziționarea concomitentă a unui alt produs sau a unei plăți pentru un alt serviciu sau să se condiționeze furnizarea unui serviciu cu privire la furnizarea unui alt serviciu sau la achiziționarea unui produs. Această dispoziție se aplică tuturor activităților prevăzute la articolul L 113-2 ultimul paragraf.” „Normele referitoare la domeniul de aplicare al Ordinării nr. 86-1243 din 1 decembrie 1986, citat mai sus, sunt stabilite prin art. 53 din această ordonanță, care prevede următoarele: „art. 53: Normele prevăzute în prezenta ordonanță se aplică tuturor activităților de producție, distribuție și servicii, inclusiv cele desfășurate de organismele publice, în special în temeiul acordurilor privind delegarea activităților de serviciu public.” NB: art. 53 din Ordonanța nr. 86-1243 din 1 decembrie 1986, astfel cum se prevede mai sus, a fost abrogată prin Ordonanța nr. 2000-912 din 18 septembrie 2000.” „Oferta de vânzare a produselor sau furnizarea de servicii în încălcarea dispozițiilor articolului 37 din Ordonanța nr. 86-1243 din 1 decembrie 1986 este pedepsită de amenzile aplicabile infracțiunilor minore (contravenții) din clasa a cincea. În cazul în care infracțiunile sunt repetate, se aplică amenzile impuse pentru infracțiuni minore repetate ale clasei a cincea.” (Transferite în R113-1 și R121-13 din Codul consumatorilor). „Este interzis ca orice persoană să afișeze, să ofere, să facă să fie oferită, să vândă, să pună în vânzare, să distribuie sau să facă distribuirea medicamentelor sau a substanțelor, a sondelor intrauteriene sau a altor obiecte similare capabile de a provoca sau de a facilita avortul enumerat într-un decret eliberat după consultarea Conseil d’Etat. Farmacienii pot, totuși, să vândă medicamentele, substanțele și obiectele specificate mai sus, dar numai pe o prescripție medicală care trebuie transcrise într-un registru numerat alineat de primar sau supraintendentul poliției. ...”

The applicants [Mr Bruno Pichon and Mrs Marie-Line Sajous] are French nationals, who were born in 1955 and 1949 respectively and live in Salleboeuf (Gironde). They were represented before the Court by Mr Tremolet de Villers, of the Paris Bar. The applicants are the joint owners of a pharmacy in Salleboeuf. On 9 June 1995 three women arrived at the same time at the applicants’ pharmacy to be told in turn that they could not be supplied with the contraceptives prescribed to each of them by their doctors in prescriptions whose validity has never been called into question. On the same day the three women in question filed a complaint against the applicants for refusing to sell contraceptives on a doctor’s prescription, an offence provided for and punished by Article 33, paragraph 1 of Decree no. 86-1309 of 29 December 1986 and Article L 122-1 of the Consumer Code. They lodged a civil-party claim in which they were joined by an association. The applicants argued before the Bordeaux Police Court that the refusal to sell of which they were accused was justified on the legitimate ground that no statutory provision required pharmacists to supply contraceptives or abortifacients. They relied on Article L 645 of the Public Health Code, under which pharmacists were not required to supply single or compound preparations based on oestrogens. In a judgment of 16 November 1995 the Bordeaux Police Court found the applicants guilty of the offences of which they had been accused. The Police Court noted the following: “Article L 645, on which the defendants rely, does not in any way concern contraceptive medicines but only abortifacients”; the products that the applicants had refused to supply were contraceptive medicines “which [could] not be regarded as the equivalents of abortifacients”. The Police Court added: “Ethical or religious principles are not legitimate grounds to refuse to sell a contraceptive. There is no legislation which authorises pharmacists to refuse to supply contraceptives, unlike the provisions relating to doctors, midwives and nurses as regards the termination of pregnancy (Article L 602-8 of the Public Health Code)”. In conclusion the Police Court held as follows: “Consequently, as long as the pharmacist is not expected to play an active part in manufacturing the product, moral grounds cannot absolve anyone from the obligation to sell imposed on all traders by the law (Article L 122-1 of the Consumer Code)”. The applicants were sentenced to a fine of 5,000 French francs (FRF) each and ordered to pay, jointly and severally, FRF 1,000 in damages to the three complainants. The applicants appealed against that judgment. In a decision of 14 January 1997, the Bordeaux Court of Appeal upheld the Police Court’s judgment. It noted that the applicants had never disputed that they had committed the acts of which they were accused and that they had stated that their conduct was dictated by religious reasons. It further observed: “The offences of refusing to sell for which the defendants stood trial did not stem in any way from a practical impossibility to satisfy their customers but were committed in the name of religious convictions which cannot be interpreted as a legitimate reason within the meaning of Article L 122-1 of the Consumer Code. Thus the failure to stock this type of product in their dispensary was not the cause but indeed the consequence of this refusal on principle”. The Court of Appeal also noted that the defendants’ pharmacy was the only one in Salleboeuf. It upheld the Police Court’s finding that the products which the applicants had refused to sell were not covered by Article L 645 of the Public Health Code. The applicants lodged an appeal on points of law against that judgment. They relied in particular on Article 9 of the Convention, asserting that the freedom to manifest one’s religion implied that a pharmacist was entitled not to stock contraceptives whose use amounted to an interference with their religious beliefs. In a judgment of 21 October 1998 the Court of Cassation dismissed that appeal. It agreed with the Court of Appeal’s finding that “personal convictions ... [could] not constitute for pharmacists, who have the exclusive right to sell medicines, a legitimate reason within the meaning of Article L 122-1”. The Court of Cassation’s decision was served on the applicants by a letter from the prosecuting authorities of the Bordeaux Court of Appeal dated 4 December 1998 and posted on 7 December 1998. “It is prohibited to refuse to sell a product or provide a service to a customer for no legitimate reason, to make the sale of a product conditional on the purchase of a compulsory quantity or the concomitant purchase of another product or payment for another service or to make the provision of a service conditional on the provision of another service or the purchase of a product. This provision shall apply to all the activities contemplated in the last paragraph of Article L 113-2.” “The rules relating to the scope of Ordinance no. 86-1243 of 1 December 1986 cited above are laid down by Article 53 of that Ordinance, which provides as follows: “Article 53: The rules laid down in the present ordinance apply to all production, distribution, and service activities, including those that are carried out by public bodies, particularly under agreements on the delegation of public service activities.” NB: Article 53 of Ordinance no. 86-1243 of 1 December 1986 as set out above was repealed by Ordinance no. 2000-912 of 18 September 2000.” “The offer for sale of products or provision of services in breach of the provisions of Article 37 of Ordinance no. 86-1243 of 1 December 1986 shall be punishable by the fines applicable to minor offences (contraventions) of the fifth class. If the offence is repeated, the fines imposed for repeated minor offences of the fifth class shall be applicable.” (Transferred into R113-1 and R121-13 of the Consumer Code). “It is prohibited for any person in any way whatsoever to display, offer, cause to be offered, sell, put on sale, distribute or cause to be distributed the medicines or substances, intra-uterine probes or other similar objects capable of causing or facilitating abortion listed in a decree issued after consultation of the Conseil d’Etat. Pharmacists may, however, sell the medicines, substances and objects specified above but only on a medical prescription which must be transcribed into a numbered register initialled by the mayor or the police superintendent. ...”