Reclamantul, dl Aage Slots, este un național danez, născut în 1927 și locuiește în Frederiksberg, Danemarca. El este reprezentat în fața Curții de către dl C. Harlang, un avocat practicant la Copenhaga. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dna Nina Holst-Christensen al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1982, reclamantul a deținut o anumită proprietate imobiliară la Copenhaga și, de asemenea, a controlat, prin intermediul societăților încorporate, o serie de întreprinderi viticole și tutun. Una dintre societățile pentru care reclamantul a avut siguranță și a avut dificultăți financiare și a fost în cele din urmă declarat faliment. Situația financiară personală a reclamantului a fost afectată astfel și, la 26 februarie 1982, autoritățile vamale au solicitat Curtea de Probate a Curții Maritime și Comerciale de la Copenhaga (Sø- og Handelsrettens skifteretafeling) să deschidă proceduri de faliment împotriva acestuia. În plus, Curtea a numit, provizoriu, doi receptori oficiali. Reclamantul a apelat împotriva deciziei de mai sus la Curtea Supremă (Højesteret). Cu toate acestea, la 15 iunie 1982, Comitetul de apel al Curții Supreme (Højesterets Anke- og kæremålsudvalg) a susținut decizia. La 8 iulie 1982, Curtea de Probate a desemnat doi receptori oficiali pentru a reglementa proprietatea reclamantului în faliment și pentru a stabili conturile. Între iulie 1982 și octombrie 1984, au avut loc ulterior 28 de sesiuni de instanță în vederea stabilirii activelor reclamantului, a hotărî cu privire la obiecțiile reclamantului cu privire la vânzarea de bunuri ipotecare, a faptelor ipotecare și a stocurilor, a obiecțiilor sale către un administrator care a fost angajat temporar pentru a se ocupa de activitatea în curs, a obiecțiilor sale față de unul dintre receptorii oficiali și către un judecător asistent, a decide asupra solicitării reclamantului de a avea un consilier desemnat, a lua în considerare cererile de creditor prezentate, a discuta taxele contabile și a soluționa alte litigi legate de faliment. În timpul sesiunilor de la 27 noiembrie și 17 decembrie 1984, precum și la 21 ianuarie 1985, proiectele de conturi ale receptorilor oficiali au fost discutate. Reclamantul a avut obiecții cu privire la 21 de elemente enumerate în conturi. În cele din urmă, deoarece nu s-a putut ajunge la un acord, Curtea Probate a aprobat conturile, inclusiv taxele care urmează să fie plătite receptorilor oficiali și principiile de distribuție prin decizia din 20 iunie 1985. Se pare că, din transcrierea deciziei, câteva întrebări au fost deschise cu privire la unele sume, pe care receptorii oficiali nu le-au putut recupera. Curtea de Probate a declarat că, dacă ar fi necesar, aceste întrebări ar putea fi abordate mai târziu în temeiul articolului 149 din Legea privind Bankruptcy (Konkursloven). La 6 iulie 1985, reclamantul, reprezentat de un avocat, a apelat la Curtea Supremă împotriva părții hotărârii Curții de Probate care au înscris taxele receptorilor oficiali pe care reclamantul a susținut-o reduse. La 15 octombrie 1985, avocatul reclamantului a informat Curtea că s-a retras din caz. Patru sesiuni au avut loc între noiembrie 1985 și 20 februarie 1986, în timpul căreia un nou avocat a reprezentat reclamantul. În ultima dată a fost programată o ședință finală la 22 septembrie 1986. Cu toate acestea, la 18 august 1986, noul avocat a informat instanța că s-a retras din caz. La 19 august și 13 octombrie 1986, cazul a fost suspendat așteptând reclamantul care a implicat un alt avocat. Într-o sesiune de instanță la 3 noiembrie 1986, audierea finală a fost reprogramată la 7 decembrie 1987, deși reclamantul nu a reușit să găsească un nou avocat. Audierii preliminare au avut loc la 5 și 12 octombrie 1987. Audierea finală programată la 7 decembrie 1987 a fost suspendată datorită spitalizării reclamantului. La 1 februarie 1988, audierea finală a fost reprogramată la 31 august 1988. Cu toate acestea, această audiere a trebuit să fie suspendată din cauza spitalizării reclamantului, iar audierea finală a fost reprogramată la 28 octombrie 1988. La 2 noiembrie 1988, Curtea Supremă a pronunțat hotărârea susținând hotărârea Curții Probate din 20 iunie 1985 privind taxele pentru receptorii oficiali. În consecință, în conformitate cu art. 154 din Legea privind băncile, la 12 martie 1992 receptorii oficiali au prezentat un proiect suplimentar de cont, precum și o declarație suplimentară de distribuție. Curtea de Probate a introdus un anunț, publicat în Jurnalul Oficial din Daneză la 11 aprilie 1992, în care s-a convocat la o audiere finală la 29 aprilie 1992 și a declarat: „Proiectul suplimentar de cont și lista distribuției pot fi examinate în Curtea de Probate într-o perioadă de 14 zile înainte de audiere finală. Cu condiția ca proiectele să fie aprobate și să nu facă apel în termen de timp, procedurile de faliment se încheie ... și distribuția dividendelor va avea loc la 29 mai 1992.” Prin decizia din 21 mai 1992, Curtea Probate a aprobat proiectul suplimentar de cont și declarația suplimentară de distribuție. Rezultă, printre altele, din dosarele instanței: „O notificare privind încheierea procedurii de faliment va fi publicată în Jurnalul Oficial Danez. Prin urmare, Curtea Probate a încheiat un anunț, publicat în Gazettea Oficială Daneză la 27 mai 1992, care a afirmat că „prin decizia din 21 mai 1992 Curtea Probate a aprobat proiectul suplimentar de cont și declarația suplimentară de distribuție în cadrul procedurii de falimentare cu privire la [reclamantul]”. La 17 iunie 1992, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea Înaltă a Danemarcei de Est (Østre Landsret) care se opune principiilor de distribuție. Între iulie și septembrie 1992, s-a stabilit un litigiu privind taxa care urmează să fie plătită Curții Înalte pentru recursul reclamantului. După aceea, s-au depus plângeri scriserile privind fondul. Într-o sesiune de judecată care a avut loc la 11 februarie 1993 cererea reclamantului de un aviz expert a fost refuzată. Se pare că, după aceea, reclamantul a schimbat avocatul de trei ori. În cadrul unei audieri preliminare la 13 ianuarie 1994, Curtea Înaltă a respins recursul reclamantului, deoarece nici reclamantul, nici un reprezentant nu au apărut. Cu toate acestea, într-o sesiune de judecată care s-a desfășurat la 18 februarie 1994, s-a stabilit că reclamantul din greșeală nu a fost informat de avocatul său în sesiune de judecată la 13 ianuarie 1994. În consecință, Curtea Înaltă a restituit cazul. La 8 septembrie 1994, procedurile au fost transferate în pregătire scrisă și suspendate până la 3 noiembrie 1994, în așteptarea propunerilor scrise ale reclamantului. La 15 decembrie 1994, se preconizează că procedurile finale vor avea loc la 7 septembrie 1995. Prin hotărârea pronunțată la 14 septembrie 1995, Curtea Înaltă a respins recursul reclamantului din următoarele motive: „Principiile de distribuție au devenit definitive prin decizia Curții Probate din 20 iunie 1985. Hotărârea Curții Probate a recursat acum împotriva [de către solicitant] numai aprobă o declarație suplimentară de distribuție către creditori în conformitate cu principiile menționate anterior. Prin urmare, [reclamantul] este în prezent împiedicat să apeleze împotriva principiilor distribuției.” Prin scrisorile din 16 septembrie 1996 și 26 noiembrie 1997, reclamantul a solicitat receptorilor oficiali să-l informeze atunci când a avut loc încheierea finală a statului de faliment. Se pare că nu a primit un răspuns în acest sens. Legea internă relevantă Dispozițiile relevante de la capitolul 18 din Legea de Bankruptitate privind încheierea procedurii de faliment și distribuția dividendelor se citesc după cum urmează: Secțiunea 149: „Pe baza unei recomandări de la receptorul oficial, Curtea de Probate poate decide că un cont final și distribuirea, dacă este cazul, a unei sume care nu au fost încă colectate, ... Secțiunea 152 „Dividend va fi distribuit creditorilor atunci când Curtea Probate a aprobat proiectul de conturi și declarația de distribuție, și atunci când termenul de recurs a expirat fără a fi inițiat un recurs”. Secțiunea 154 „Sumele, care au fost plătite sau sunt eliberate în avantajul proprietății după finalizarea acesteia, vor fi distribuite creditorilor în conformitate cu principiile distribuției aprobate anterior de Curtea Probate. Un cont suplimentar trebuie depus de către receptorul oficial Curții de Probate...” Secțiunea 155 „Curtea de Probate introduce un anunț al încheierii procedurii de faliment care urmează să fie publicat în Journalul Oficial Danez (Statstidende)...”
The applicant, Mr Aage Slots, is a Danish national, born in 1927 and living in Frederiksberg, Denmark. He is represented before the Court by Mr C. Harlang, a lawyer practising in Copenhagen. The respondent Government are represented by their agent, Mrs Nina Holst-Christensen of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1982 the applicant owned a certain real estate in Copenhagen and furthermore controlled, through incorporated companies, a number of wine and tobacco businesses. One of the companies for which the applicant stood surety experienced financial difficulties and was eventually declared bankrupt. The applicant’s personal financial situation was affected thereby and on 26 February 1982 the customs authorities requested the Probate Court of the Maritime and Commercial Court of Copenhagen (Sø- og Handelsrettens skifteretsafdeling) to open bankruptcy proceedings against him. A number of court sessions were subsequently held following which the applicant was declared bankrupt by decision of 17 May 1982. Furthermore, the Court appointed, provisionally, two official receivers. The applicant appealed against the above decision to the Supreme Court (Højesteret). However, on 15 June 1982 the Appeals Committee of the Supreme Court (Højesterets Anke- og kæremålsudvalg) upheld the decision. On 8 July 1982 the Probate Court appointed two official receivers to sort out the applicant’s estate in bankruptcy and to settle the accounts. A total of 28 court sessions were subsequently held between July 1982 and October 1984 with a view to determine the applicant’s assets, to decide on the applicant’s objections to the sale of real property, mortgage deeds and stocks, his objections to a manager who was temporarily hired to take care of the ongoing business, his objections to one of the official receivers and to an assisting judge, to decide on the applicant’s request to have a counsel appointed, to consider the creditor claims submitted, to discuss accountant fees, and to settle other disputes related to the bankruptcy. During sessions held on 27 November and 17 December 1984 as well as on 21 January 1985 the official receivers’ draft accounts were discussed. The applicant had objections to 21 items listed in the accounts. Eventually, as no agreement could be reached, the Probate Court approved the accounts including the fees to be paid to the official receivers and the principles of distribution by decision of 20 June 1985. It appears from the transcript of the decision that a few questions were left open regarding some amounts, which the official receivers had not been able to recover. The Probate Court stated that if it should prove necessary, these questions could be dealt with later pursuant to section 149 of the Bankruptcy Act (Konkursloven). On 6 July 1985 the applicant, represented by a lawyer, appealed to the Supreme Court against the part of the Probate Court’s decision that concerned the official receivers’ fees which the applicant claimed reduced. Written pleadings were submitted and a court session was held between July and October 1985. On 15 October 1985 the applicant’s lawyer informed the court that he withdrew from the case. Four court sessions were held between November 1985 and 20 February 1986 during which a new lawyer represented the applicant. On the latter date a final hearing was scheduled to take place on 22 September 1986. However, on 18 August 1986 the new lawyer informed the court that he had withdrawn from the case. On 19 August and 13 October 1986 the case was adjourned awaiting the applicant engaging another lawyer. In a court session on 3 November 1986 the final hearing was re-scheduled to take place on 7 December 1987 though the applicant had had not succeeded in finding a new lawyer. Pre-trial hearings were held on 5 and 12 October 1987. The scheduled final hearing on 7 December 1987 had to be adjourned due to the applicant’s hospitalisation. On 1 February 1988 the final hearing was re-scheduled to take place on 31 August 1988. However, also this hearing had to be adjourned due to the applicant’s hospitalisation and the final hearing was re-scheduled to take place on 28 October 1988. On 2 November 1988 the Supreme Court pronounced judgment upholding the Probate Court’s decision of 20 June 1985 concerning the fees to the official receivers. Subsequently, supplementary income accrued to the estate. Accordingly, pursuant to Section 154 of the Bankruptcy Act, on 12 March 1992 the official receivers submitted an additional draft account as well as an additional statement of distribution. The Probate Court inserted a notice, which was published in the Danish Official Gazette on 11 April 1992, summoning to a final hearing on 29 April 1992 and stating: “The additional draft account and the list of distribution can be examined in the Probate Court during a period of 14 days before the final hearing. Provided that the drafts are approved of, and not appealed against within the time limit, the bankruptcy proceedings are terminated ... and the distribution of the dividend will take place on 29 May 1992.” By decision of 21 May 1992 the Probate Court approved the additional draft account and the additional statement of distribution. It follows inter alia of the court records: “A notice of the completion of the bankruptcy proceedings is to be published in the Danish Official Gazette. The bankruptcy proceedings are terminated.” Thus, the Probate Court inserted a notice, which was published in the Danish Official Gazette on 27 May 1992 stating: “By decision of 21 May 1992 the Probate Court approved the additional draft account and the additional statement of distribution in the bankruptcy proceedings concerning [the applicant].” On 17 June 1992, the applicant appealed against this decision to the High Court of Eastern Denmark (Østre Landsret) opposing to the principles of distribution. Between July and September 1992 a dispute concerning the fee to be paid to the High Court for the applicant’s appeal was determined. Subsequently, written pleadings on the merits were submitted. In a court session held on 11 February 1993 the applicant’s request for an expert opinion was refused. It appears that the applicant thereafter changed lawyer three times. At a pre-trial hearing on 13 January 1994 the High Court dismissed the applicant’s appeal since neither the applicant nor a representative appeared. However, at a court session held on 18 February 1994 it was established that the applicant by mistake had not been informed by his lawyer of the court session on 13 January 1994. Accordingly, the High Court restored the case. On 8 September 1994 the proceedings were transferred to preparation in writing and adjourned until 3 November 1994 pending the applicant’s written pleadings. On 15 December 1994 the final pleadings were scheduled to take place on 7 September 1995. By judgment pronounced on 14 September 1995 the High Court dismissed the applicant’s appeal for the following reasons: “The principles of distribution became final by the Probate Court’s decision of 20 June 1985. The Probate Court’s decision now appealed against [by the applicant] only approves an additional statement of distribution to the creditors according to the aforesaid principles. Accordingly, [the applicant] is now precluded from appealing against the principles of distribution.” By letters of 16 September 1996 and 26 November 1997 the applicant requested the official receivers to inform him when the final closure of the bankruptcy estate was to take place. It appears that he did not receive a reply thereon. B. Relevant domestic law The relevant provisions of Chapter 18 of the Bankruptcy Act concerning the completion of bankruptcy proceedings and the distribution of dividend read as follows: Section 149 “On the basis of a recommendation from the official receiver, the Probate Court may decide that a final account, and distribution, if any, of an amount not yet collected, ... or any other specifically limited parts of the estate, shall be deferred to the period after the completion of the bankruptcy proceedings.” Section 152 “Dividend will be distributed to the creditors when the Probate Court has approved the draft accounts and the statement of distribution, and when the time limit for appeal has expired without an appeal having been initiated.” Section 154 “Amounts, which have been paid in or are released to the advantage of the estate after its completion, will be distributed to the creditors according to the principles of distribution previously approved of by the Probate Court. An additional account must be submitted by the official receiver to the Probate Court...” Section 155 “The Probate Court inserts a notice of the completion of the bankruptcy proceedings to be published in the Danish Official Gazette (Statstidende)...”