Stasinopoulos împotriva Greciei

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 58332/00 prezentată de Michael STASINOPOULOS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 8 noiembrie 2001 într-o cameră compusă din Tulkens președinte C.L. Rozakis Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecători M. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 aprilie 2000 și înregistrată la 21 iunie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și scrisoarea din 18 septembrie 2001 trimisă de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Michael Stasinopoulos, este un resortisant grec, născut în 1916 și rezident la Atena.

La 7 septembrie 1995, reclamantul sesizează 42 divizia de contabilitate generală de la … La 6 iunie 1996, a doua cameră a Curții de Conturi (Ελεγκτικό Συvέδριo) infirmă decizia atacată și stabilește cuantumul pensiei suplimentare care urma să fie acordată reclamantului la 224 760 (doi sute douăzeci și patru de mii șapte sute șaizeci) drahme pe lună începând cu 1 decembrie 1991, precizând că anumite sume trebuiau plătite imediat (hotărârea 867/1996). La data de 22 mai 1997, statul membru s-a ocupat de casare. La 18 martie 1998, prin Hotărârea nr. 406/1998, formarea plenară a Curții de Conturi a respins recursul. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 6 mai 1998. La 30 iunie 2000, ministrul de finanțe a dat decizia nr. 7330, publicată în Jurnalul Oficial din 11 iulie 2000, prin care se intenționează executarea hotărârilor Curții de Conturi privind pensiile suplimentare ale magistraților pensionați, inclusiv Hotărârea nr. 867/1996.

Decizia prevede plata pensiilor suplimentare care acoperă perioada 1 În decembrie 1991 până la 31 decembrie 1995, prin intermediul a șapte transferuri semestriale fără dobândă, sub formă de bonuri de trezorerie. Aceste sume se plătesc celor interesați după depunerea unei declarații care să ateste că nu au primit nici o altă plată în acest sens și că nu vor ridica nici o altă reclamație similară pentru perioada menționată anterior. La data de 11 ianuarie 2001, reclamantul a prezentat o declarație în acest sens la 15 decembrie 2000. La 11 ianuarie 2001, a primit prima plată a sumelor datorate. GRIEF Fără a invoca dispozițiile Convenției, reclamantul se plângea de refuzul autorităților competente de a se conforma hotărârii nr. 406/1998 a Curții de Conturi.

Prin scrisoarea din 18 septembrie 2001, reclamantul a informat Curtea că a obținut satisfacția de a-și îndeplini rolul și a solicitat ca cazul său să fie eliminat. Curtea ia act de faptul că litigiul a fost soluționat [art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție]. Aceaceasta este asigurată că soluția în cauză se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Erik Fribergh Francoise Tulkens Grefier Președinte

PREMIERE SECTION

DÉCISION Requête n° 58332/00 présentée par Michael STASINOPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 8 novembre 2001 en une chambre composée de M me F. Tulkens , présidente , M. C.L. Rozakis , M. P. Lorenzen , M me N. Vajić , MM. E. Levits , A. Kovler , V. Zagrebelsky, juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 avril 2000 et enregistrée le 21 juin 2000, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et la lettre en date du 18 septembre 2001 envoyée par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Michael Stasinopoulos, est un ressortissant grec, né en 1916 et résidant à Athènes.

Le 7 septembre 1995, le requérant saisit la 42 e division de la Comptabilité Générale de l’Etat (Γεvικό Λoγιστήριo τoυ Κράτoυς) d’une demande en vue d’obtenir le réajustement de sa pension. Cette demande fut rejetée par décision n° 7873/1995. Le requérant interjeta alors appel de cette décision. Le 6 juin 1996, la deuxième chambre de la Cour des comptes (Ελεγκτικό Συvέδριo) infirma la décision attaquée et fixa le montant de la pension complémentaire qui devait être accordée au requérant à 224 760 (deux cent vingt-quatre mille sept cent soixante) drachmes par mois à partir du 1 er décembre 1991, en précisant que certaines sommes devaient être versées de suite (arrêt n° 867/1996). Le 22 mai 1997, l’Etat se pourvut en cassation.

Le 18 mars 1998, par arrêt n° 406/1998, la formation plénière de la Cour des comptes rejeta le pourvoi. Cet arrêt fut notifié au requérant le 6 mai 1998. Le 30 juin 2000, le ministre des Finances rendit la décision n° 71320, publiée au journal officiel du 11 juillet 2000, tendant à l’exécution des arrêts de la Cour des comptes relatifs aux pensions complémentaires des magistrats à la retraite, y compris l’arrêt n° 867/1996. La décision prévoit le paiement des pensions complémentaires couvrant la période du 1 er décembre 1991 au 31 décembre 1995 par le biais de sept virements semestriels sans intérêt, sous forme de bons du Trésor. Ces montants sont à verser aux intéressés après dépôt d’une déclaration attestant qu’ils n’ont reçu aucun autre paiement à ce titre et qu’ils ne soulèveront aucune autre réclamation similaire pour la période susmentionnée.

Le requérant déposa une déclaration en ce sens le 15 décembre 2000. Le 11 janvier 2001, il perçut le premier versement des sommes dues. GRIEF Sans invoquer de disposition de la Convention, le requérant se plaignait du refus des autorités compétentes de se conformer à l’arrêt n° 406/1998 de la Cour des comptes. EN DROIT Par lettre en date du 18 septembre 2001, le requérant a informé la Cour qu’il avait obtenu satisfaction de l’Etat et demanda que son affaire soit rayée du rôle. La Cour prend acte du fait que le litige a été résolu (article 37 § 1 b de la Convention). Elle est assurée que ladite solution s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).

Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Erik Fribergh Françoise Tulkens Greffier Présidente